Analiza calculilor biliari

Analiza calculilor biliari

Ce este analiza calculilor biliari

Litiaza biliară înseamnă prezența unor calculi (pietre) în căile biliare. Cel mai des, calculii se formează în vezicula biliară.

Cât de frecventă este:

• calculii biliari sunt prezenți la 10–20% dintre adulții din populațiile occidentale;
• frecvența crește odată cu vârsta și este mai mare la femei;
• aproximativ 80% dintre persoanele cu calculi biliari nu au simptome. Simptomele apar la 1–4% pe an, iar complicațiile la 0,1–0,3% pe an la cei fără simptome. Litiaza devine o boală propriu-zisă când apar durerea (colica biliară) sau complicațiile.

Mai multe despre evaluarea ficatului găsiți în articolele despre analizele pentru funcțiile hepatice și analizele pentru ficat.

Cum se formează calculii

1. Suprasaturarea bilei. Bila devine încărcată cu mai mult colesterol decât poate ține dizolvat. Cauza este de obicei o secreție crescută de colesterol (în obezitate, diabet) sau, mai rar, o secreție scăzută de săruri biliare sau de lecitină.
2. Precipitarea. Excesul de colesterol formează microcristale. Mucina produsă de peretele veziculei grăbește acest proces.
3. Creșterea. Mucina formează o „schelă” pe care cristalele se adună. Staza (golirea insuficientă a veziculei) le menține pe loc, iar în timp ele cresc și se unesc în calculi vizibili.

Nămolul biliar (sludge) apare în situații de stază, de exemplu în sarcină sau la pacienții cu nutriție parenterală.

Tipurile de calculi biliari

Calculii de colesterol sunt peste 85–95% dintre calculii biliari în țările occidentale. Se formează de obicei în vezicula biliară.

Calculii pigmentari sunt de două tipuri:

• negri: mici și duri, formați din bilirubinat de calciu și săruri de calciu. Apar mai ales în anemiile hemolitice cronice, în ciroza de cauză alcoolică și la vârstnici. Se formează în vezicula biliară;
• bruni: moi, formați din bilirubinat și săruri de calciu ale acizilor grași. Se formează în asociere cu infecții, inflamații sau paraziți și apar mai ales în canalul biliar principal, de exemplu după colecistectomie.

Factori de risc

Pentru calculii de colesterol:

• sexul feminin, vârsta înaintată, istoricul familial;
• obezitatea, rezistența la insulină;
• tulburările lipidice, evaluate prin colesterolul total;
• sedentarismul;
• scăderea rapidă în greutate: diete foarte hipocalorice, chirurgie bariatrică;
• terapia hormonală cu estrogeni;
• tratamentul îndelungat cu somatostatină sau analogi ai acesteia;
• nutriția parenterală totală, care favorizează nămolul biliar.

Pentru calculii pigmentari:

• bolile hemolitice, de exemplu sferocitoza ereditară și siclemia. Hemoliza se evaluează prin hemoleucogramă, bilirubină și LDH;
• ciroza;
• infecțiile căilor biliare.

Ce arată analiza

Analiza calculului arată din ce este format:

• colesterol;
• pigmenți biliari;
• calciu, magneziu;
• fosfați, carbonați.

Conținutul în colesterol arată cum s-a format calculul și, în situații selectate, poate orienta tratamentul.

Indicații

• Stabilirea compoziției unui calcul biliar eliminat sau extras, de exemplu:
  • în cursul unei ERCP (colangiopancreatografie endoscopică retrogradă);
  • prin colecistolitotomie percutană;
  • la colecistectomie.
• Pacienții cu risc operator crescut, la care medicul ia în calcul alternative la intervenția chirurgicală.
• Orientarea spre cauza litiazei:
  • calculii pigmentari negri pot sugera o hemoliză cronică sau o boală hepatică, care se evaluează prin hemoleucogramă, bilirubină și profilul hepatic;
  • calculii bruni pot sugera o infecție a căilor biliare.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială. Calculul se predă după extragere, însoțit de informații despre locul de proveniență (veziculă sau canal biliar) și despre modul în care a fost obținut.

Recoltare

Metodă

Analiza chimică a calculului, după mojarare până la stadiul de pulbere. Se determină prezența colesterolului, a pigmenților biliari, a calciului, a magneziului, a fosfaților și a carbonaților.

Valori de referință

Nu se aplică. Rezultatul descrie compoziția calculului.

Interpretarea rezultatelor

Calcul cu conținut mare de colesterol. Arată un calcul de colesterol, tipul cel mai frecvent, legat de suprasaturarea bilei în colesterol. La acești pacienți se evaluează și colesterolul total din sânge.

Despre tratamentul de dizolvare. Tratamentul cu acid ursodeoxicolic poate dizolva doar calculii de colesterol și are succes mai ales la:

• calculii mici (sub 0,5 cm), necalcificați (radiotransparenți);
• o veziculă biliară funcțională, neobstruată.

Chiar și în aceste condiții, aproximativ 50% dintre calculi reapar în 5 ani. Ghidul european (EASL) nu recomandădizolvarea medicamentoasă ca tratament pentru calculii din vezicula biliară. Colecistectomia laparoscopică rămâne tratamentul de elecție la pacienții cu simptome.

Calcul pigmentar negru. Poate sugera o hemoliză cronică sau o ciroză, deși mulți pacienți cu astfel de calculi nu au niciuna dintre aceste boli. Se pot face:

• hemoleucograma;
• bilirubina totală;
• LDH;
• testele hepatice: TGO, TGP, GGT, fosfataza alcalină sau, împreună, profilul hepatic.

Calcul pigmentar brun. Sugerează formarea calculului în canalele biliare, în legătură cu stază și infecție. Obstrucția căilor biliare se reflectă de obicei prin creșterea bilirubinei, a GGT și a fosfatazei alcaline. Când calculul afectează și pancreasul, se dozează lipaza.

Calcul cu conținut mare de calciu. Calculii calcificați nu răspund la tratamentul de dizolvare.

Rezultatul se interpretează de medicul gastroenterolog sau de chirurg, împreună cu datele clinice și imagistice.

Limite și interferențe

• Rezultatul descrie doar calculul analizat. Pacientul poate avea și calculi de alt tip.
• Analiza nu înlocuiește investigațiile imagistice (ecografie, colangio-RMN, ecoendoscopie) și nici analizele de sânge (profilul hepatic) pentru diagnosticul și urmărirea litiazei.
• Păstrarea necorespunzătoare (în lichide, conservanți sau cu bandă adezivă) poate altera compoziția sau poate contamina proba.
• Utilitatea pentru tratament este limitată. Analiza se poate face doar după ce calculul a fost extras, iar dizolvarea medicamentoasă nu este recomandată de rutină.

Bibliografie:

1. European Association for the Study of the Liver (EASL). EASL Clinical Practice Guidelines on the prevention, diagnosis and treatment of gallstones. J Hepatol. 2016;65(1):146–181. doi:10.1016/j.jhep.2016.03.005
2. Saiman Y. Cholelithiasis. MSD Manual Professional Version. Actualizat februarie 2026.
3. Mayo Medical Laboratories. Gallstone Cholesterol Content (GCC). Test Catalog (prin catalogul Valley Health).