TGP (alaninaminotransferaza)

TGP (alaninaminotransferaza)

Ce este TGP

TGP (transaminaza glutamic-piruvică), denumită și alaninaminotransferază, este o enzimă din clasa transferazelor. Catalizează transferul reversibil al grupării amino de la alanină la α-cetoglutarat, cu formarea de piruvat și glutamat. Funcționează cu piridoxal-5'-fosfat (vitamina B6) drept coenzimă.

Distribuția în organism, în ordinea descrescătoare a concentrației:

• ficat (concentrația cea mai mare);
• rinichi;
• miocard;
• mușchi scheletici;
• pancreas.

În hepatocit, TGP se află aproape exclusiv în citosol. Această localizare explică eliberarea ei rapidă în ser la orice creștere a permeabilității membranare.

TGP este cel mai utilizat marker de citoliză hepatică și este mai specifică pentru ficat decât TGO, care se găsește în cantități mari și în miocard, în mușchi și în eritrocite.

Limitare importantă: valorile absolute ale TGP nu se corelează direct cu severitatea leziunii hepatice sau cu prognosticul. De aceea, determinările seriate sunt mai valoroase decât o determinare izolată.

Semnificație clinică

Valori crescute

Creșteri foarte mari (peste 20 de ori limita superioară, frecvent peste 1000 U/L):

• hepatite acute virale (A, B, C, E);
• hepatite toxice și medicamentoase: paracetamol în supradoză, tetraclorură de carbon, ciuperci (Amanita);
• hepatita ischemică („ficatul de șoc”), în hipotensiune severă, insuficiență cardiacă acută;
• obstrucția acută a căilor biliare: creștere rapidă și marcată, urmată de o scădere abruptă în 12–72 de ore, caracteristică pentru litiaza coledociană;
• hepatita autoimună în puseu.

Creșteri moderate (de 5–20 de ori limita superioară):

• hepatite cronice virale în puseu;
• hepatita autoimună;
• boala Wilson;
• obstrucția biliară.

Creșteri ușoare (sub 5 ori limita superioară):

• boala hepatică steatozică (steatoza hepatică metabolică);
• hepatita alcoolică (de regulă sub 300 U/L);
• hepatite cronice virale B și C, cu valori fluctuante;
• ciroza hepatică (valori normale sau ușor crescute);
• hemocromatoza;
• deficitul de α₁-antitripsină;
• boala celiacă;
• afecțiuni tiroidiene (hipotiroidism, hipertiroidism);
• metastaze hepatice;
• medicamente hepatotoxice;
• obezitate.

Cauze extrahepatice:

• afecțiuni musculare: traumatisme, rabdomioliză, polimiozită, dermatomiozită, efort fizic intens (aici crește și creatinkinaza, care orientează diagnosticul);
• injecții intramusculare;
• infarct miocardic, insuficiență cardiacă;
• mononucleoză infecțioasă;
• leucemii acute la copii;
• pancreatită acută;
• eclampsie;
• arsuri severe, stare de șoc.

Valori scăzute

• deficitul de piridoxal-5'-fosfat (vitamina B6): malnutriție, alcoolism cronic, dializă;
• boala renală cronică;
• sarcina.

Raportul TGO/TGP (raportul De Ritis)

În mod normal, TGO și TGP evoluează paralel. Raportul dintre ele are însă valoare orientativă:

Indicații

• diagnosticul și monitorizarea bolilor hepatice, ca principal marker de citoliză;
• diagnosticul diferențial al afecțiunilor hepatobiliare și pancreatice;
• monitorizarea evoluției și a tratamentului în hepatitele virale cronice;
• diagnosticul diferențial între icterul hemolitic și cel hepatocelular;
• monitorizarea pacienților sub tratamente cu potențial hepatotoxic (antituberculoase, metotrexat, statine, antifungice azolice);
• screeningul bolii hepatice la pacienții cu factori de risc: obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat, consum de alcool;
• parte a bilanțului biochimic general.

Recoltare

Metodă

Metodă cinetică enzimatică standardizată IFCC, pe analizorul Siemens Atellica CH:

• TGP catalizează transferul grupării amino de la L-alanină la α-cetoglutarat, cu formarea de piruvat și L-glutamat;
• piruvatul este redus la lactat de lactat-dehidrogenază, cu oxidarea NADH la NAD;
• scăderea absorbanței NADH, măsurată la 340/410 nm, este proporțională cu activitatea TGP.

Standardizare: metoda de referință IFCC (IFCC-454).

Interval de măsurare: 7–1100 U/L. Prin rediluare automată se extinde până la 3300 U/L.

Limita de detecție: 2 U/L.

Valori de referință

Adulți: 10–49 U/L

Factor de conversie: U/L × 0,0167 = µkat/L

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă, de vârstă și de sex. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Observație: societățile de hepatologie recomandă praguri mai joase pentru definirea normalului, aproximativ 33 U/L la bărbați și 25 U/L la femei, pentru depistarea precoce a bolii hepatice. Aceste praguri nu sunt însă intervalele de referință ale trusei.

Interpretarea rezultatelor

Valori normale: nu exclud o afecțiune hepatică. Pot apărea în:

• ciroza hepatică constituită;
• hepatitele cronice în fază inactivă;
• boala hepatică steatozică.

Valori crescute: indică citoliză hepatică sau, mai rar, musculară. Interpretarea ține cont de:

• nivelul creșterii (vezi mai sus);
• evoluția în timp;
• raportul TGO/TGP;
• contextul clinic și consumul de alcool, medicamente și suplimente.

Investigații complementare:

• TGO, pentru calculul raportului De Ritis;
• GGT și fosfataza alcalină, pentru diferențierea colestazei;
• bilirubina, albumina, timpul de protrombină, pentru evaluarea funcției hepatice;
• markerii virali (AgHBs, anti-VHC);
• creatinkinaza, la suspiciunea unei cauze musculare;
• ecografia abdominală.

Valori critice: valorile foarte mari (peste 9000 U/L) sugerează hepatotoxicitatea prin paracetamol, în special în asociere cu alcoolul, și o disting de hepatita virală sau alcoolică.

Limite și interferențe

Factori fiziologici:

• efortul fizic intens crește TGP, prin componenta musculară;
• obezitatea se asociază cu valori mai mari;
• sarcina se asociază cu valori mai mici;
• valorile sunt mai mari la bărbați decât la femei;
• injecțiile intramusculare produc creșteri ușoare.

Medicamente care cresc TGP: numeroase, prin hepatotoxicitate directă sau prin colestază. Cele mai importante sunt:

• paracetamolul (în special în supradoză sau asociat cu alcool);
• antiinflamatoarele nesteroidiene;
• antibioticele: amoxicilină-acid clavulanic, macrolide, tetracicline, izoniazidă, rifampicină;
• antifungicele azolice (ketoconazol, fluconazol);
• statinele;
• metotrexatul;
• amiodarona;
• valproatul, carbamazepina, fenitoina;
• estrogenii și contraceptivele orale;
• steroizii anabolizanți;
• suplimentele alimentare și produsele pe bază de plante.

Medicamente care scad TGP: sulfasalazina (interferență analitică), interferonul.

Interferențe analitice:

• Hemoliza produce valori fals crescute, prin eliberarea enzimei din eritrocite. Conform datelor producătorului, interferența este sub 10% până la hemoglobină 450 mg/dL.
• Lipemia marcată poate împiedica citirea fotometrică.
• Bilirubina (până la 30 mg/dL) nu interferă semnificativ.
• Sulfasalazina poate produce rezultate fals scăzute. Recoltarea se face înaintea administrării.