Beta 2 Microglobulina

Beta-2 microglobulina serică

Ce este beta-2 microglobulina

Beta-2 microglobulina (β2-M) este o proteină mică, de 99 de aminoacizi. Este o componentă a moleculelor de histocompatibilitate de clasa I (HLA clasa I) și se găsește pe suprafața majorității celulelor nucleate. Rolul ei este prezentarea antigenelor către sistemul imunitar. Proteina se eliberează continuu în sânge, mai ales din limfocite, și este eliminată prin rinichi. La o funcție renală normală, în sânge rămân doar cantități mici.

Nivelul seric al β2-M crește în două situații:

• producție crescută, în bolile cu proliferare sau activare a limfocitelor și a plasmocitelor: mielomul multiplu, leucemia limfocitară cronică (LLC), limfoamele, bolile autoimune (de exemplu sindromul Sjögren), infecția HIV, respingerea grefei;
• eliminare renală scăzută, în bolile de rinichi. La pacienții dializați timp îndelungat, β2-M se poate acumula și depune sub formă de amiloid (amiloidoza asociată dializei).

În hematologie, β2-M nu se folosește pentru diagnosticul cancerului. Se folosește după diagnostic, pentru a aprecia întinderea bolii, prognosticul și răspunsul la tratament.

Indicații

• Mielomul multiplu: stadializare și prognostic. β2-M face parte din sistemul internațional de stadializare (ISS) și din forma lui revizuită (R-ISS).
• Leucemia limfocitară cronică: aprecierea prognosticului (indicele CLL-IPI).
• Unele limfoame: aprecierea extinderii bolii și monitorizarea tratamentului.
• Monitorizarea răspunsului la tratament în bolile de mai sus, prin urmărirea valorilor în timp.
• Evaluarea afectării renale, împreună cu analizele de funcție renală.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate). Recomandările generale sunt în ghidul de pregătire pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului bolile de rinichi cunoscute, dializa și tratamentele urmate.

Recoltare

Metodă

Testul este o imunoanaliză prin chemiluminiscență (CLIA).

Valori de referință

Adulți (22–64 de ani): 0,60–2,37 mg/L (percentilele 2,5–97,5)

Intervalul de referință a fost stabilit doar pentru adulți.

Interpretarea rezultatelor

Valorile crescute nu sunt specifice unei boli. Rezultatul are valoare numai la un pacient cu diagnostic sau cu manifestări clinice, iar evoluția se urmărește prin determinări repetate:

• valorile în creștere sugerează progresia bolii sau un răspuns slab la tratament;
• valorile în scădere sugerează un răspuns la tratament;
• valorile stabile sugerează o boală staționară.

Mielomul multiplu. β2-M depinde atât de masa tumorală, cât și de funcția renală. Este unul dintre factorii principali ai stadializării:

Stadializarea revizuită (R-ISS) adaugă anomaliile cromozomiale cu risc crescut și LDH:

• R-ISS I: ISS I, fără anomalii cromozomiale cu risc crescut și cu LDH normal. Supraviețuirea la 5 ani este de 82%.
• R-ISS III: ISS III, plus anomalii cromozomiale cu risc crescut sau LDH crescut. Supraviețuirea la 5 ani este de 40%.
• R-ISS II: toate celelalte situații. Supraviețuirea la 5 ani este de 62%.

În mielom, β2-M se interpretează împreună cu:

• electroforeza proteinelor serice și imunofixarea;
• raportul lanțurilor ușoare libere kappa/lambda;
• creatinina.

Pentru afectarea renală se poate determina și β2-M urinară.

Leucemia limfocitară cronică. O valoare a β2-M peste 3,5 mg/L adaugă 2 puncte în indicele prognostic internațional CLL-IPI. Indicele mai include mutația TP53 sau deleția 17p, statusul IGHV, stadiul clinic și vârsta. Supraviețuirea la 5 ani fără tratament scade de la 93% în grupul cu risc mic la 23% în grupul cu risc foarte mare.

Afectarea sistemului nervos. Determinarea β2-M în LCR poate arăta dacă boala s-a extins la creier sau la măduva spinării.

Alte cauze de valori crescute (fără legătură cu cancerul):

• bolile renale și dializa (vezi creatinina serică și clearance-ul la creatinină);
• infecția HIV (vezi HIV 1/HIV 2);
• bolile autoimune, de exemplu sindromul Sjögren;
• scleroza multiplă;
• respingerea unei grefe.

Limite și interferențe

• Funcția renală. Afectarea renală crește β2-M independent de activitatea bolii hematologice. Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu funcția renală.
• Specificitatea. Valorile crescute nu sunt specifice. Testul nu se folosește pentru diagnosticul sau screeningul cancerului.
• Diferențele între metode. Rezultatele obținute cu metode diferite nu sunt direct comparabile, iar urmărirea în timp se face de preferință în același laborator.
• Hemoliza. Probele intens hemolizate se resping.

Bibliografie

1. Palumbo A, Avet-Loiseau H, Oliva S, et al. Revised International Staging System for Multiple Myeloma: a report from International Myeloma Working Group. J Clin Oncol. 2015;33(26):2863–2869. doi: 10.1200/JCO.2015.61.2267
2. International CLL-IPI working group. An international prognostic index for patients with chronic lymphocytic leukaemia (CLL-IPI): a meta-analysis of individual patient data. Lancet Oncol. 2016;17(6):779–790. doi: 10.1016/S1470-2045(16)30029-8
3. MSD Manual Professional Version. Chronic Lymphocytic Leukemia International Prognostic Index (tabel) [online]. Accesat la 22.10.2026.
4. MedlinePlus. Beta-2 Microglobulin (B2M) Tumor Marker Test [online]. U.S. National Library of Medicine. Accesat la 22.10.2026.
5. Mayo Clinic Laboratories. Test B2M: Beta-2-Microglobulin, Serum. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.
6. UniProt Consortium. UniProtKB P61769 – Beta-2-microglobulin (B2M) [online]. Accesat la 22.10.2026.