Electroforeza proteinelor serice

Electroforeza proteinelor serice

Ce este electroforeza proteinelor serice

Serul conține sute de proteine diferite, cu roluri diverse:

• hrănirea țesuturilor;
• menținerea apei în vasele de sânge (presiunea oncotică), rol îndeplinit în principal de albumină;
• apărarea organismului: anticorpii (imunoglobulinele) și complementul;
• transportul unor substanțe: fier, hormoni, medicamente. Exemple: transferina, haptoglobina, prealbumina;
• controlul enzimelor care descompun proteinele: alfa-1 antitripsina, alfa-2 macroglobulina;
• menținerea echilibrului acido-bazic.

Electroforeza separă aceste proteine în funcție de sarcina electrică și de mărime, în mai multe grupe (fracțiuni). Apoi măsoară proporția fiecărei fracțiuni din totalul proteinelor serice. Rezultatul se prezintă ca o curbă (electroforegramă). Aspectul ei, cu vârfuri și „văi”, oferă informații despre inflamații, bolile ficatului și ale rinichilor, starea de nutriție și, mai ales, despre prezența unei proteine anormale produse de o singură clonă de celule (componentă monoclonală).

Fracțiunile proteice

Metoda folosită de noi separă șase fracțiuni:

Indicații

• Depistarea gamapatiilor monoclonale (prezența unei proteine anormale produse de o singură clonă de celule), în suspiciunea de:
  • mielom multiplu;
  • macroglobulinemie Waldenström;
  • amiloidoză;
  • limfoame;
  • gamapatie monoclonală cu semnificație nedeterminată (MGUS).
• Semne care pot sugera un mielom:
  • anemie fără cauză aparentă;
  • dureri osoase sau fracturi fără traumatism;
  • calciu crescut în sânge;
  • insuficiență renală;
  • proteine totale crescute;
  • VSH foarte crescut;
  • infecții repetate.
• Monitorizarea pacienților cu gamapatie monoclonală cunoscută.
• Evaluarea proteinelor serice:
  • stări inflamatorii acute sau cronice;
  • boli ale ficatului (ciroză, hepatite cronice);
  • sindrom nefrotic;
  • malnutriție și malabsorbție.
• Suspiciunea de deficit de imunitate, cu gama globuline scăzute.
• Suspiciunea de deficit de alfa-1 antitripsină, cu fracțiunea alfa-1 scăzută.

Pregătirea pacientului

Nu este necesar să veniți à jeun (pe nemâncate). Recoltarea se poate face și după masă.

Recoltare

Metodă

Electroforeză capilara.

• separarea: proteinele se separă într-un capilar subțire, într-o soluție tampon alcalină, în funcție de viteza cu care migrează în câmpul electric;
• detecția: fracțiunile sunt detectate direct, fără colorare, și sunt cuantificate automat;
• tubul închis: analizorul preia proba direct din tubul de recoltare închis, prin perforarea dopului;
• precizia: față de electroforeza clasică pe gel, metoda separă mai fin fracțiunile și detectează mai ușor componentele monoclonale mici.

Valori de referință

Valorile absolute (g/dL) ale fiecărei fracțiuni se calculează înmulțind procentul cu valoarea proteinelor totale.

Interpretarea rezultatelor

Modificările fiecărei fracțiuni

Albumina:

• scăzută: malnutriție, malabsorbție, boli hepatice, sindrom nefrotic, cancere, inflamații;
• crescută: deshidratare;
• două benzi de albumină (bisalbuminemia): o variantă genetică fără importanță clinică. Poate apărea și trecător, sub unele medicamente sau în pancreatită.

Alfa-1 globulinele:

• crescute: în inflamații, deoarece alfa-1 antitripsina este un reactant de fază acută;
• scăzute: în deficitul de alfa-1 antitripsină, asociat cu emfizem pulmonar precoce și boli hepatice.

Alfa-2 globulinele:

• crescute:
  • inflamații și infecții acute;
  • reumatism articular acut;
  • vasculite;
  • sindrom nefrotic (creștere marcată);
  • diabet;
  • cancere;
• scăzute:
  • pancreatită acută severă;
  • boli hepatice severe;
  • coagulare intravasculară diseminată;
  • anemii hemolitice (haptoglobina scade);
  • anemia megaloblastică.

Beta globulinele:

• crescute: anemia prin deficit de fier (transferina crește), colestază, ciroza biliară;
• scăzute: boli autoimune active (de exemplu lupusul, prin consumul complementului), sindrom nefrotic, boli hepatice, malnutriție;
• o bandă monoclonală în zona beta poate apărea, de exemplu, în mielomul cu IgA.

Gama globulinele:

• crescute difuz (gamapatie policlonală):
  • inflamații cronice;
  • hepatite cronice și ciroză;
  • boli autoimune (lupus, poliartrită reumatoidă);
  • infecții cronice, infecția HIV;
• puntea beta-gama (fracțiunile beta și gama nu se mai separă clar): caracteristică cirozei, mai ales celei alcoolice;
• benzi oligoclonale (mai multe benzi mici): hepatite, boli cu complexe imune, infecția HIV, unele limfoame;
• scăzute (hipogamaglobulinemie): deficitele imune congenitale sau dobândite, sindromul nefrotic, tratamentele imunosupresoare. La adult, gama globulinele scăzute fără o cauză evidentă impun căutarea unei boli limfoproliferative: mielomul cu lanțuri ușoare, leucemia limfatică cronică, limfoamele.

Componenta monoclonală (vârful M)

Ce este. O componentă monoclonală apare ca un vârf îngust și ascuțit, cel mai des în zona gama, uneori în zona beta. Ea reprezintă o imunoglobulină identică, produsă în cantitate mare de o singură clonă de celule.

Unde apare:

• mielomul multiplu;
• macroglobulinemia Waldenström;
• amiloidoza;
• limfoamele;
• gamapatia monoclonală cu semnificație nedeterminată (MGUS), o situație frecventă după vârsta de 50 de ani. MGUS nu este un cancer, dar necesită urmărire periodică.

Prezența unui vârf monoclonal se confirmă și se caracterizează prin imunofixare, care arată tipul imunoglobulinei: IgG, IgA, IgM și lanțul kappa sau lambda. Evaluarea se completează cu lanțurile ușoare libere kappa/lambda din ser.

Aspecte tipice ale electroforegramei

Limite și interferențe

Electroforeza normală nu exclude o gamapatie monoclonală. Componentele monoclonale foarte mici sau mielomul care produce doar lanțuri ușoare pot să nu apară clar. De aceea, la suspiciunea de mielom, electroforeza se face împreună cu imunofixarea și cu lanțurile ușoare libere din ser.

O bandă monoclonală poate fi mascată dacă se suprapune peste o fracțiune normală, de exemplu peste transferină în zona beta-1.

Vârfuri false pot apărea în mai multe situații:

• plasmă în loc de ser, din cauza fibrinogenului. Același efect îl au serul incomplet coagulat și pacienții tratați cu anticoagulante;
• hemoliză, prin hemoglobina eliberată;
• proteina C reactivă foarte crescută;
• lizozim sau alfa-fetoproteină foarte crescute;
• ser vechi.

Situații fiziologice:

• sarcina: albumina scade, iar alfa-2, beta și gama globulinele cresc;
• vârstnicii: gama globulinele pot fi ușor scăzute;
• copiii mici: valorile diferă de cele ale adultului. Gama globulinele sunt scăzute fiziologic în primele luni de viață.

Medicamentele pot modifica rezultatul:

• scad albumina: estrogeni, anticoncepționale orale, acid valproic, fenitoină, azatioprină, asparaginază, cisplatină, prednison în doze mari, izoniazidă și altele;
• cresc alfa-2 și beta globulinele: estrogenii și anticoncepționalele orale;
• scad gama globulinele: tratamentele citotoxice și imunosupresoare;
• lărgesc ușor banda de albumină: medicamentele care se leagă de albumină (de exemplu penicilina) și bilirubina crescută.