Sari la continut
Laborator acreditat RENAR · ISO 15189 · Constanta
+40 241 660 336 L–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
Biochimie

Metilhistamina in urina

Produs biologic
Mostra urina 12h + Volum/12h
Recipient
Urocultor (dop rosu)
Nr. recipiente
1
Termen de eliberare
17 zile lucratoare
Pregatire
Toată urina emisă între ora 18:00 și ora 6:00 dimineața se colectează într-un recipient de plastic de 2–3 L. La ora 18:00 pacientul urinează și nu păstrează această urină; colectarea începe de la următoarea micțiune și se încheie cu urina de la ora 6:00. Recipientul se păstrează la frigider pe toată durata colectării. La final, urina se omogenizează, se măsoară volumul total și se aduc la laborator 10–20 mL, într-un recipient steril, pe care se notează volumul total.
Recoltare
Doar in centre
Important

Regim alimentar obligatoriu în ziua colectării: alimente solide se consumă numai până la ora 14:00. După această oră se consumă doar lichide, de preferat apă, maximum 1 litru în 12 ore.

Cu 24 de ore înainte se evită alimentele bogate în histamină sau care eliberează histamină: brânzeturi maturate, mezeluri, pește conservat sau afumat, fructe de mare, varză murată și alte alimente fermentate, vin, bere, ciocolată, roșii, spanac, vinete, căpșuni, citrice, nuci.

Se evită efortul fizic intens și fumatul. Se comunică medicului tratamentele în curs.

Se comunică laboratorului greutatea, înălțimea și volumul total de urină colectat în cele 12 ore.

Despre analiza

Metilhistamină în urină (N-metilhistamină)

Ce este metilhistamina urinară

N-metilhistamina este principalul metabolit al histaminei, eliminat prin urină. Dozarea ei evaluează cantitatea de histamină eliberată în organism într-un interval de timp.

Histamina este o amină biogenă depozitată în granulele mastocitelor și ale bazofilelor. Este eliberată în reacțiile alergice, în anafilaxie și în bolile în care mastocitele sunt în număr crescut sau se activează anormal. Odată eliberată, histamina este degradată foarte repede: timpul ei de înjumătățire în sânge este de câteva minute. Cea mai mare parte este transformată de enzima histamin-N-metiltransferază în N-metilhistamină, care se elimină prin urină.

Din acest motiv, dozarea histaminei în sânge este dificilă și rar utilă: valoarea normalizează în scurt timp după episod. N-metilhistamina urinară, colectată pe un interval de 12 ore, reflectă eliberarea cumulată de histamină și este un marker mai stabil.

Unde este utilă. N-metilhistamina face parte, alături de triptaza serică și de metabolitul prostaglandinei D2 (11β-prostaglandin F2α), din grupul markerilor de activare mastocitară. Aceștia se folosesc în:

  • mastocitoza sistemică, boală în care mastocitele se acumulează în măduva osoasă, piele, tract digestiv și alte organe
  • sindromul de activare mastocitară (MCAS), în care mastocitele sunt normale ca număr, dar eliberează mediatori în exces
  • anafilaxia și reacțiile alergice severe, mai ales când triptaza nu a putut fi recoltată la timp
  • evaluarea simptomelor recurente neexplicate: bufeuri (flushing), prurit, urticarie, dureri abdominale, diaree, hipotensiune, sincopă

Indicații

  • Suspiciune de mastocitoză sistemică sau cutanată (urticaria pigmentosa, mastocitoză maculopapulară)
  • Suspiciune de sindrom de activare mastocitară
  • Episoade recurente de anafilaxie fără cauză identificată
  • Bufeuri (flushing) recurente, cu sau fără hipotensiune, de cauză neprecizată
  • Urticarie cronică sau angioedem recurent, fără cauză identificată
  • Simptome digestive cronice (crampe, diaree) asociate cu manifestări cutanate sau sistemice sugestive
  • Triptază serică crescută, pentru completarea evaluării
  • Monitorizarea pacienților cu mastocitoză cunoscută

Recoltare

Condiții de recoltare Regim alimentar obligatoriu în ziua colectării: alimente solide se consumă numai până la ora 14:00. După această oră se consumă doar lichide, de preferat apă, maximum 1 litru în 12 ore. Cu 24 de ore înainte se evită alimentele bogate în histamină sau care eliberează histamină: brânzeturi maturate, mezeluri, pește conservat sau afumat, fructe de mare, varză murată și alte alimente fermentate, vin, bere, ciocolată, roșii, spanac, vinete, căpșuni, citrice, nuci. Se evită efortul fizic intens și fumatul. Se comunică medicului tratamentele în curs.
Tip probă Urină colectată timp de 12 ore, în intervalul 18:00–6:00
Material biologic Toată urina emisă între ora 18:00 și ora 6:00 dimineața se colectează într-un recipient de plastic de 2–3 L. La ora 18:00 pacientul urinează și nu păstrează această urină; colectarea începe de la următoarea micțiune și se încheie cu urina de la ora 6:00. Recipientul se păstrează la frigider pe toată durata colectării. La final, urina se omogenizează, se măsoară volumul total și se aduc la laborator 10–20 mL, într-un recipient steril, pe care se notează volumul total.
Procesare după recoltare În laborator, proba se acidifiază cu acid clorhidric până la pH 3.
Proba este stabilă După acidifiere: 7 zile la 2–8 °C, perioade îndelungate la −20 °C
Motive respingere probă Probă neacidifiată. Colectare incompletă sau volum total nenotat. Probă păstrată la temperatura camerei. Volum insuficient.

Se comunică laboratorului greutatea, înălțimea și volumul total de urină colectat în cele 12 ore.

Metodă

  • N-metilhistamină: cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă (LC-MS/MS)
  • Creatinină urinară: metodă enzimatică

Rezultatul se raportează la creatinina urinară, pentru corectarea gradului de diluție a urinei.

Valori de referință

Parametru Valoare de referință
N-metilhistamină urinară < 6,5 µg/mmol creatinină
Creatinină urinară 0,20–2,0 g/L

[valori valabile pentru adult; la copii, valorile raportate la creatinină sunt fiziologic mai mari, invers proporțional cu vârsta]

Creatinina urinară se raportează pentru verificarea corectitudinii colectării: o valoare în afara intervalului indică o urină prea diluată sau prea concentrată, iar rezultatul devine greu de interpretat.

Interpretarea rezultatelor

Valoare normală. Nu susține o eliberare crescută de histamină în intervalul de colectare. Nu exclude mastocitoza sau sindromul de activare mastocitară, mai ales dacă proba nu a fost recoltată în apropierea unui episod simptomatic. La nevoie, testul se repetă, de preferat în perioada simptomatică.

Valoare crescută. Indică eliberare crescută de histamină. Nu este specifică pentru o anumită boală și se interpretează în context clinic. Poate apărea în:

  • mastocitoză sistemică sau cutanată
  • sindrom de activare mastocitară
  • anafilaxie și reacții alergice severe recente
  • reacții la medicamente care eliberează histamină
  • aport alimentar mare de histamină (dacă regimul nu a fost respectat)
  • unele neoplazii (leucemie bazofilică, sindroame mieloproliferative)
  • parazitoze, infecții
  • boli inflamatorii intestinale

Pentru diagnosticul mastocitozei sistemice, criteriile OMS se bazează pe biopsia medulară (agregate de mastocite), imunofenotiparea mastocitelor (CD25, CD2), mutația KIT D816V și triptaza serică bazală (peste 20 ng/mL). N-metilhistamina urinară este un marker complementar, util mai ales:

  • când triptaza este normală, dar simptomele sugerează activare mastocitară
  • pentru documentarea activării mastocitare în afara episodului acut
  • pentru monitorizarea evoluției la pacienții cu mastocitoză cunoscută

Rezultatul se interpretează de medicul alergolog sau hematolog, împreună cu triptaza serică, tabloul clinic și celelalte investigații.

Limite și interferențe

  • Alimentația este principala sursă de erori. Alimentele bogate în histamină sau care eliberează histamină cresc semnificativ N-metilhistamina urinară. Nerespectarea regimului face rezultatul neinterpretabil.
  • Colectarea incompletă a urinei sau neacidifierea probei duc la rezultate fals scăzute.
  • Antihistaminicele H1 și H2 blochează receptorii, dar nu împiedică eliberarea histaminei și nu reduc semnificativ excreția metabolitului. Nu este necesară oprirea lor, dacă medicul nu indică altfel.
  • Medicamentele care eliberează histamină (opioide, vancomicină, substanțe de contrast, miorelaxante, unele antiinflamatoare) pot crește rezultatul.
  • Activitatea enzimei histamin-N-metiltransferază variază genetic, ceea ce influențează proporția de histamină transformată în N-metilhistamină.
  • Insuficiența renală modifică raportarea la creatinină.
  • Rezultatele obținute cu metode diferite nu sunt comparabile. Monitorizarea se face în același laborator.
  • Testul nu diagnostichează „intoleranța la histamină", o entitate cu definiție și criterii diagnostice încă neclare.

Cum decurge

  1. 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
  2. 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
  3. 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.
Pachet recomandat Imunoglobulina E

Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…

Pachet recomandat Diabet MODY tip 3 - secventierea genei HNF1A

Diabet MODY tip 3 – gena HNF1A: secvențiere și analiză deleții/duplicații Ce este testul genetic pentru diabetul MODY…

Cauta o analiza2.700 de analize Centre de recoltareConstanța și împrejurimi Rezultate onlinecu CNP si codul de buletin Programare CAScu bilet de trimitere