Gama-glutamiltransferaza (GGT)

Gama-glutamiltransferaza (GGT)

Ce este testul GGT

Testul măsoară activitatea enzimei gama-glutamiltransferază (GGT, gama-GT, gama-glutamiltranspeptidază) în ser. GGT provine mai ales din ficat și căile biliare. Este folosită în diagnosticul bolilor hepatobiliare și în evaluarea consumului cronic de alcool.

Analiza se poate face gratuit, cu bilet de trimitere, pentru că GGT este pe lista analizelor decontate de CNAS.

Ce face enzima GGT

GGT mută grupul gama-glutamil de pe peptide, de exemplu de pe glutation (GSH), pe alți aminoacizi. În ciclul gama-glutamil, este singura enzimă care descompune cantități importante de glutation și de compuși conjugați cu glutation:

1. glutationul ajunge pe fața externă a membranei celulare;
2. GGT îl descompune în cisteinil-glicină și resturi gama-glutamil;
3. resturile gama-glutamil sunt transferate pe alți aminoacizi.

GGT participă și la metabolismul unor mediatori ai inflamației (de exemplu leucotrienele), al substanțelor cancerigene și al substanțelor toxice.

Unde se găsește

GGT este o proteină formată din două subunități, fiecare alcătuită dintr-un singur lanț polipeptidic. Stă în membrana multor celule, cu centrul activ spre exterior. Cantități mari se găsesc:

• pe suprafața celulelor care secretă sau absorb substanțe;
• pe suprafața bazolaterală a celulelor din tubii renali.

GGT din sânge

GGT măsurată în ser provine în principal din ficat. Circulă în trei forme:

GGT se elimină din sânge mai ales prin bilă, unde activitatea ei este de 10 ori mai mare decât în plasmă. O parte mică este descompusă de rinichi și eliminată prin urină.

De ce crește GGT

• Sinteză crescută în ficat: în colestază, consum cronic de alcool și sub unele medicamente în doze terapeutice, de exemplu fenitoina.
• Producție crescută în celulele tumorale: în hepatom, în hepatocitele comprimate de tumori hepatice și în zonele de regenerare din ficatul cirotic.
• Lezarea membranei celulare: prin substanțe toxice (inclusiv alcool), ischemie sau infecții.
• Desprinderea enzimei de pe membrană: prin acțiunea detergentă a acizilor biliari.

Indicații

• Depistarea consumului cronic de alcool. GGT este cel mai sensibil indicator, cu creșteri mai mari decât ale celorlalte enzime hepatice obișnuite. La alcoolici poate ajunge de 50 de ori peste normal. Creșterea depinde de cantitatea de alcool și, mai ales, de durata consumului.
• Urmărirea abstinenței de la alcool.
• Bolile hepatobiliare. GGT evoluează în paralel cu fosfataza alcalină.
• Afectarea ficatului când fosfataza alcalină e crescută din alte cauze: boli osoase, sarcină, copilărie. În aceste situații fosfataza alcalină crește, dar GGT rămâne normală.

Creșterile GGT nu sunt specifice ficatului. Pot apărea și în bolile pancreasului, inimii și rinichilor sau în diabetul zaharat.

Pregătirea pacientului

• À jeun (pe nemâncate).

Recoltare

Metodă

Metodă fotometrică cinetică, standardizată după metoda de referință IFCC.

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: U/L × 0,0167 = µkat/L.

Interpretarea rezultatelor

O valoare crescută se interpretează în funcție de trei elemente:

• cât de mare este activitatea GGT;
• raportul GGT/TGO sau GGT/TGP. La pacienții cu icter, raportul arată cât de mult predomină colestaza față de lezarea celulelor hepatice;
• comportamentul GGT față de cealaltă enzimă a colestazei, fosfataza alcalină.

Creșteri în bolile ficatului

Colestaza

În medie, GGT depășește de 6 ori normalul.

Creșteri izolate ale GGT

• Tratament anticonvulsivant. O creștere de peste 3 ori limita superioară nu se mai explică prin tratament.
• Ficat gras.
• Obstrucție biliară subclinică.
• Formațiuni care ocupă spațiu în ficat.
• Insuficiență cardiacă congestivă.
• Consum de alcool.

Alte cauze de GGT crescută

Limite și interferențe

• Creșteri ușoare pot apărea în obezitate, boli renale, boli cardiace și după operații.
• Hemoliza: probele hemolizate nu se folosesc, pentru că pot modifica rezultatul. Hemoliza intensă poate scădea fals GGT.
• Nu interferă:
  • bilirubina conjugată sau neconjugată, până la 60 mg/dL;
  • trigliceridele, până la 3000 mg/dL.

Medicamente care cresc GGT:

• Direct: acetaminofen (în intoxicație), barbiturice, captopril (rar), cefalosporine, estrogeni, contraceptive orale, fenitoină, primidonă, propoxifen, streptokinază.
• Prin colestază: acid aminosalicilic, amitriptilină, steroizi anabolizanți, androgeni, azatioprină, benzodiazepine, carbamazepină, carbarsonă, clorotiazidă, clorpropamidă, acid clavulanic, dapsonă.
• Prin afectarea celulelor hepatice:
  • analgezice și antiinflamatoare: acetaminofen, aspirină, salicilați, diclofenac, ibuprofen, indometacin, naproxen, sulindac, fenilbutazonă;
  • antibiotice și antimicrobiene: cloramfenicol, eritromicină, peniciline, sulfonamide, sulfone, tetracicline, nitrofurantoin, izoniazidă, etionamidă, pirazinamidă, rifampicină, fluconazol, ketoconazol;
  • hormoni: steroizi anabolizanți, androgeni, estrogeni, progestative, contraceptive orale, danazol, tamoxifen;
  • antidiabetice: clorpropamidă, glibenclamidă, tolbutamidă;
  • anticonvulsivante: carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, acid valproic, parametadionă, trimetadionă;
  • imunosupresoare și citostatice: azatioprină, ciclosporină, clorambucil, mercaptopurină, metotrexat, asparaginază, plicamicină;
  • cardiovasculare: amiodaronă, metildopa, chinidină, procainamidă, papaverină, perhexilină, dicumarol (rar), fenindionă, warfarină (rar);
  • psihotrope: amitriptilină, imipramină, inhibitori de MAO, fenotiazine;
  • altele: alopurinol, acid aminosalicilic, chenodiol, dantrolen, dapsonă, disulfiram, săruri de aur, săruri de fier (supradozare), halotan, metoxifluran, metimazol, propiltiouracil, acid nicotinic, penicilamină, fenazopiridină, probenecid, propoxifen, sulfasalazină, vitamina A.
• Creșteri trecătoare, care uneori semnalează toxicitate hepatică: acebutolol, aminoglutetimidă, aminoglicozide, bromocriptină, carboplatină, captopril, cefalosporine, clindamicină, clotrimazol, colchicină, ciclosporină, citarabină, dapsonă, desipramină, dicumarol, didanozină, disopiramidă, enalapril, etambutol, etopozid, filgrastim, flucitozină, foscarnet, ganciclovir, gentamicină, interferon, izotretinoin, ketoconazol, labetalol, levamisol, lincomicină, mebendazol, mefenitoină, nifedipină, antiinflamatoare nesteroidiene, omeprazol, ondansetron, peniciline, fenitoină, propoxifen, protriptilină, streptozocină, sulfoniluree, tioguanină, ticlopidină, verapamil, zalcitabină.

Medicamente care scad GGT: azatioprină, bezafibrat, clofibrat, fenofibrat, estrogeni conjugați, metotrexat, acid ursodeoxicolic.