TGO — aspartat-aminotransferază (AST/ASAT/GOT)

Ce este TGO

TGO este o enzimă din clasa transaminazelor, care catalizează transferul grupării amino de la aspartat către gruparea cetonică a cetoglutaratului, cu formarea acidului oxalacetic.

Distribuția tisulară explică particularitatea markerului. Spre deosebire de TGP, localizată în principal hepatic, TGO se regăsește în numeroase țesuturi: miocard, ficat, mușchi scheletici, rinichi, pancreas, țesut cerebral, splină.

În consecință, TGO este un indicator mai puțin specific al funcției hepatice decât TGP, iar creșterile sale impun întotdeauna evaluarea sursei.

La nivelul celulei hepatice, izoenzimele TGO se găsesc atât în citosol, cât și în mitocondrii — element relevant pentru interpretare, întrucât creșterile marcate reflectă leziuni celulare profunde, cu afectare mitocondrială.

Recomandări pentru determinare

Valorile TGO și TGP cresc în aproape toate hepatopatiile. Creșterea TGO poate apărea însă și în numeroase afecțiuni extrahepatice, cu precădere în infarctul miocardic și în bolile mușchiului striat.

• evaluarea funcției hepatice, împreună cu TGP
• monitorizarea hepatopatiilor cronice
• evaluarea hepatotoxicității medicamentoase
• investigarea afectării musculare
• diagnosticul diferențial al citolizei hepatice

Valori de referință

Factor de conversie: U/L × 0,0167 = µkat/L

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

Creșteri foarte mari — de 10 până la 100 de ori valorile normale

Apar în afecțiunile însoțite de necroză hepatică extinsă: hepatită virală, hepatită toxică, intoxicație cu tetraclorură de carbon.

Valori de 1.000–9.000 U/L, care scad la jumătate în următoarele 3 zile, sugerează ficat de șoc cu necroză centrolobulară — insuficiență cardiacă congestivă, aritmii, sepsis, hemoragii.

O creștere bruscă poate apărea și în hepatita virală acută fulminantă, rar peste 4.000 U/L.

O creștere urmată de scădere rapidă sugerează obstrucție biliară extrahepatică.

Valori peste 3.000 U/L se întâlnesc în infarctul miocardic acut, stări septice și după intervenții pe cord.

În infarctul miocardic, eliberarea enzimei începe la 6–12 ore de la debut, cu valori maxime la 48 de ore și revenire la normal în 3–5 zile. Gradul creșterii este rareori proporțional cu extinderea leziunii.

Valori marcat crescute apar de asemenea în traumatismele hepatice, metastazele hepatice și rabdomioliză.

Creșteri moderate — rareori peste 300 U/L

Formele ușoare de hepatită acută virală, hepatopatiile cronice (hepatită cronică activă, ciroză) și hepatita alcoolică. În hepatopatiile alcoolice și în ciroză, raportul se inversează: TGO > TGP.

În mononucleoza infecțioasă, creșterea TGO este proporțională cu afectarea hepatică.

Administrarea de opiacee la pacienții cu afecțiuni ale tractului biliar determină creșteri de 2,5 până la 65 de ori.

Valori scăzute

• azotemie
• dializă renală cronică
• deficit cronic de piridoxal fosfat — malnutriție, consum de alcool

Valori critice

Sindromul alcool-acetaminofen: peste 20.000 U/L.

Limite și interferențe

Condiții fiziologice

În sarcină pot apărea valori scăzute, sub 10 U/L.

Condiții patologice cu creșteri moderate

Unele forme de distrofie musculară, dermatomiozită, traumatisme, intervenții chirurgicale, injecții intramusculare, eclampsie, pancreatită acută, leziuni intestinale, iradiere locală, infarct pulmonar, cerebral sau renal, arsuri, hipotermie, hipertermie, intoxicații cu ciuperci, anemii hemolitice, hipotiroidism.

Interferențe analitice

Hemoliza determină valori fals crescute, prin activitatea TGO din eritrocite. Este cea mai frecventă cauză preanalitică de rezultat eronat.

Lipemia crește absorbanța probei, situație în care valoarea TGO nu poate fi calculată.

Macroenzima TGO — complexe între enzimă și imunoglobuline — poate determina creșteri neexplicate, de până la 30 de ori limita superioară a normalului, cu TGP și creatinkinază normale. Această combinație trebuie recunoscută pentru evitarea investigațiilor inutile.

Gamapatiile monoclonale, în special de tip IgM (boala Waldenström), pot genera rezultate neconcludente.

Medicamente

Creșteri

Prin colestază: acid aminosalicilic, amitriptilină, steroizi anabolizanți, androgeni, azatioprină, benzodiazepine, carbamazepină, clorotiazidă, clorpropamidă, acid clavulanic, dapsonă.

Prin afectare hepatocelulară: acetaminofen, alopurinol, amiodaronă, asparaginază, aspirină, cloramfenicol, cimetidină, ciclosporină, danazol, diclofenac, eritromicină, estrogeni, săruri de aur, izoniazidă, ketoconazol, metotrexat, metildopa, naproxen, nitrofurantoin, contraceptive orale, penicilamină, peniciline, fenitoină, propiltiouracil, pirazinamidă, rifampicină, salicilați, sulfasalazină, tetracicline, acid valproic, vitamina A, consum excesiv de etanol.

Creșteri de regulă tranzitorii: aminoglicozide, azitromicină, captopril, cefalosporine, clindamicină, fluorochinolone, statine, heparină, interferon, labetalol, metoprolol, nifedipină, omeprazol, ranitidină, verapamil, citostatice diverse.

Scăderi: acid ascorbic, alopurinol, ciclosporină, clomipramină, ibuprofen, metronidazol, penicilamină, pindolol, prednison, progesteron, rifampicină, simvastatină, ursodiol.