Proteine totale

Proteine totale serice

Ce sunt proteinele totale serice

Testul măsoară concentrația totală a proteinelor din ser, adică suma tuturor proteinelor circulante. Plasma conține peste 300 de proteine diferite:

• enzime și inhibitori enzimatici;
• factori de coagulare;
• imunoglobuline (anticorpi);
• proteine transportoare.

Cu excepția imunoglobulinelor, sintetizate de plasmocite, și a unor hormoni, majoritatea proteinelor plasmatice sunt sintetizate în hepatocite.

Serul se obține după încheierea coagulării și, spre deosebire de plasmă, nu conține fibrinogen și nici majoritatea factorilor de coagulare. De aceea, concentrația proteinelor totale din ser este cu aproximativ 0,3–0,5 g/dL mai mică decât în plasmă.

Componentele principale

Proteinele totale reflectă în principal albumina și imunoglobulinele. O valoare normală nu exclude modificări opuse ale celor două fracțiuni, care se pot compensa reciproc. De aceea, proteinele totale se interpretează împreună cu albumina serică și, când este necesar, cu electroforeza proteinelor serice.

Semnificație clinică

Valori crescute (hiperproteinemie)

Prin hemoconcentrație (creștere relativă):

• deshidratare, prin vărsături, diaree, transpirații abundente, aport hidric insuficient;
• arsuri în faza inițială;
• staza venoasă prelungită la recoltare (garou menținut prea mult).

Prin creșterea globulinelor:

• gamapatii monoclonale: mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenström;
• gamapatii policlonale:
  • infecții cronice;
  • boli inflamatorii cronice;
  • boli autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă);
  • hepatita cronică activă și ciroza hepatică (în fazele cu hipergamaglobulinemie);
  • sarcoidoza și alte boli granulomatoase;
  • boli parazitare și tropicale (leishmanioza viscerală, lepra);
  • infecția HIV.

O hiperproteinemie cu albumină normală sau scăzută sugerează o creștere a globulinelor și impune electroforeza proteinelor serice.

Valori scăzute (hipoproteinemie)

Prin aport sau sinteză insuficientă:

• malnutriție, inaniție;
• sindroame de malabsorbție (boala celiacă, insuficiență pancreatică);
• insuficiență hepatică, ciroză, alcoolism cronic.

Prin pierderi:

• renale: sindrom nefrotic, glomerulonefrite;
• digestive: enteropatii cu pierdere de proteine, boala Crohn, colita ulcerativă, limfangiectazie intestinală;
• cutanate: arsuri extinse, dermatoze exfoliative severe;
• prin drenaje (ascită, pleurezie).

Prin hemodiluție:

• hiperhidratare;
• administrare intravenoasă rapidă de fluide;
• insuficiență cardiacă congestivă;
• sarcină (în special în trimestrul III).

Prin catabolism crescut:

• stări hipercatabolice: infecții severe, neoplazii, hipertiroidism;
• traumatisme, intervenții chirurgicale majore.

Alte cauze:

• hipogamaglobulinemii (imunodeficiențe primare sau secundare);
• hipotiroidism;
• imobilizare prelungită.

Consecințe: o scădere a proteinelor totale sub 4 g/dL, prin scăderea presiunii coloid-osmotice, poate produce edeme.

Indicații

• evaluarea stării de nutriție;
• investigarea sindroamelor edematoase și a ascitei;
• evaluarea funcției hepatice, împreună cu albumina, transaminazele TGO și TGP și timpul de protrombină;
• evaluarea funcției renale și a sindromului nefrotic;
• suspiciunea de gamapatie monoclonală (mielom multiplu), ca test de orientare;
• investigarea infecțiilor și a bolilor inflamatorii cronice;
• evaluarea deshidratării;
• parte a analizelor de rutină și a bilanțului biochimic general.

Recoltare

Metodă

Metodă spectrofotometrică.

Valori de referință

Adulți: 5,7–8,2 g/dL (57–82 g/L)

Copii: valorile sunt mai mici decât la adult și cresc progresiv cu vârsta, atingând valorile adultului după vârsta de aproximativ 3 ani.

Factor de conversie: g/dL × 10 = g/L

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Proteinele totale nu se interpretează izolat. Se evaluează împreună cu albumina serică, din care se calculează globulinele:

Globuline = proteine totale − albumină

Investigații complementare, în funcție de context:

• electroforeza proteinelor serice și, la nevoie, imunofixarea;
• albumina;
• raportul albumină/creatinină urinară (RAC) sau proteinuria;
• transaminazele TGO și TGP, bilirubina, timpul de protrombină.

Limite și interferențe

Factori preanalitici:

• Staza venoasă prelungită (garou peste 1 minut) crește proteinele totale cu până la 10–15%.
• Poziția pacientului: ortostatismul crește valorile cu aproximativ 10% față de clinostatism. La pacienții imobilizați, valorile sunt mai mici.
• Perfuziile intravenoase produc hemodiluție și valori fals scăzute. Nu se recoltează din brațul cu perfuzie.

Factori fiziologici:

• Sarcina scade proteinele totale, în special în trimestrul III, prin hemodiluție.
• Nou-născuții și sugarii au valori fiziologic mai mici.
• Vârstnicii au valori ușor mai mici.

Medicamente:

• cresc valorile: androgenii, corticosteroizii, hormonii tiroidieni, insulina, progesteronul;
• scad valorile: estrogenii, contraceptivele orale, alopurinolul.

Interferențe analitice:

• Dextranul, folosit ca substituent de plasmă, interferă cu metoda biuret și produce valori fals crescute.
• Hemoliza produce valori fals crescute, prin eliberarea hemoglobinei. Conform datelor producătorului, interferența este sub 10% până la hemoglobină 500 mg/dL.
• Bilirubina (până la 25 mg/dL) și lipemia (până la 500 mg/dL Intralipid) nu interferă semnificativ.