Bilirubina indirecta(neconjugata)

Bilirubina indirectă (neconjugată)

Ce este bilirubina indirectă

Bilirubina se formează prin descompunerea hemului, în cea mai mare parte din hemoglobina eritrocitelor îmbătrânite. Forma care apare prima este bilirubina neconjugată, numită în laborator bilirubină indirectă. Este insolubilă în apă, circulă în sânge legată de albumină și nu se poate elimina prin urină.

Ficatul preia bilirubina neconjugată și o conjugă cu acidul glucuronic, sub acțiunea enzimei UDP-glucuronil-transferază (bilirubin-UGT, codificată de gena UGT1A1). Rezultă bilirubina conjugată, solubilă în apă, care se elimină prin bilă. Aceasta se măsoară ca bilirubină directă.

Bilirubina indirectă nu se măsoară separat. Se calculează din celelalte două fracțiuni:

Bilirubina indirectă = bilirubina totală − bilirubina directă

Bilirubina indirectă crește prin două mecanisme:

• producție crescută de bilirubină, de exemplu în hemoliză, când distrugerea eritrocitelor depășește capacitatea ficatului de a prelua și conjuga pigmentul;
• preluare sau conjugare hepatică deficitară, de exemplu în sindromul Gilbert sau în sindromul Crigler-Najjar.

Doar bilirubina neconjugată poate trece în țesutul nervos. La nou-născut, valorile foarte mari pot produce encefalopatie bilirubinică (kernicterus).

Indicații

• Evaluarea unei bilirubine totale crescute, pentru a afla dacă predomină fracțiunea neconjugată sau cea conjugată.
• Suspiciunea de hemoliză (anemie hemolitică, incompatibilitate de grup sanguin, deficit de G6PD).
• Suspiciunea de sindrom Gilbert: creștere ușoară și fluctuantă a bilirubinei, cu TGO, TGP și fosfatază alcalinănormale.
• Icterul nou-născutului.
• Bilanțul hepatic, împreună cu celelalte analize descrise în articolele Analize pentru ficat și Analize pentru funcțiile hepatice.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate). Alte recomandări sunt în articolul Cum te pregătești pentru recoltarea de sânge.
• Postul prelungit, deshidratarea, efortul fizic intens, bolile intercurente și menstruația pot crește bilirubina indirectă la persoanele cu sindrom Gilbert. Menționați aceste situații medicului.

Recoltare

Important: bilirubina este extrem de sensibilă la lumină. Proba se ferește atât de lumina zilei, cât și de lumina fluorescentă, de la recoltare până la analiză.

Metodă

Calcul. Bilirubina totală și bilirubina directă se măsoară fotometric pe analizorul Siemens Atellica CH, iar bilirubina indirectă rezultă din diferența lor. Orice eroare la măsurarea uneia dintre cele două fracțiuni se transmite și în valoarea calculată.

Valori de referință

Bilirubina indirectă nu are un interval de referință propriu. Se interpretează împreună cu bilirubina totală și cu bilirubina directă, după valorile tipărite pe buletinul de analize.

Transformarea unităților de măsură: mg/dL × 17,1 = µmol/L.

Interpretarea rezultatelor

Hiperbilirubinemie neconjugată. Bilirubina indirectă reprezintă peste 85% din bilirubina totală.

• Apare prin producție crescută (hemoliză) sau prin preluare și conjugare hepatică deficitară (sindrom Gilbert).
• În aceste situații, bilirubina crește de obicei sub de 5 ori limita normală (sub 6 mg/dL), dacă nu există și o boală hepatică asociată.
• Bilirubina neconjugată nu apare în urină. Pe examenul complet de urină, bilirubina este absentă, chiar dacă pacientul are icter.

Hemoliza. Bilirubina indirectă crește când transformarea hemoglobinei în bilirubină depășește capacitatea ficatului. Alte modificări sugestive:

• LDH crescut;
• reticulocite crescute;
• urobilinogen urinar crescut;
• haptoglobină scăzută, mai ales în hemoliza intravasculară. Haptoglobina poate scădea și în bolile hepatice și poate crește în inflamație;
• hemosiderină în urină în hemoliza intravasculară.

Testul Coombs direct este pozitiv în anemia hemolitică autoimună. Investigațiile se completează cu hemoleucograma și examenul frotiului sanguin.

Sindromul Gilbert.

• Este o afecțiune ereditară benignă, care afectează aproximativ 3–7% din populație.
• Este cauzată de variante ale genei UGT1A1, care reduc activitatea enzimei de conjugare la aproximativ 30% din normal.
• Bilirubina indirectă fluctuează și rareori atinge valori la care apare icterul. Crește în situații de stres pentru organism: post, deshidratare, boli, efort intens, menstruație.
• Diagnosticul se poate confirma prin testarea genetică pentru sindromul Gilbert (gena UGT1A1).

Sindromul Crigler-Najjar.

• Este o boală rară și severă (sub 1 caz la 1 milion de nou-născuți), produsă tot de mutații ale genei UGT1A1.
• Icterul este prezent de la naștere sau din primele luni de viață.
• Tipul 1: enzima nu funcționează deloc. Este foarte sever, cu risc de kernicterus.
• Tipul 2: activitatea enzimei este sub 20% din normal. Este mai puțin sever, iar majoritatea pacienților ajung la vârsta adultă.

Nou-născutul.

• Aproape toată hiperbilirubinemia din primele zile de viață este neconjugată. Icterul fiziologic apare prin durata de viață mai scurtă a eritrocitelor, conjugarea hepatică încă imatură și circuitul enterohepatic. Bilirubina crește în primele 3–4 zile și se normalizează de obicei într-o săptămână.
• Icterul este considerat patologic dacă:
  • apare în primele 24 de ore, după prima săptămână de viață sau durează peste 2 săptămâni;
  • bilirubina totală crește cu peste 5 mg/dL pe zi.
• Cauzele frecvente sunt:
  • incompatibilitatea de grup sanguin mamă–făt (Rh, ABO);
  • deficitul de G6PD;
  • icterul legat de alăptare.
• O bilirubină directă peste 1 mg/dL (la o bilirubină totală sub 5 mg/dL) sau peste 20% din bilirubina totală sugerează colestază neonatală și nu mai este un icter neconjugat.
• Riscul de kernicterus crește când albumina este scăzută, de exemplu la prematuri. Crește și sub tratament cu medicamente care deplasează bilirubina de pe albumină, cum ar fi sulfisoxazolul, ceftriaxona și aspirina.

Hiperbilirubinemie mixtă. Când cresc ambele fracțiuni fără să predomine una, cauza este de obicei o boală hepatocelulară, în care sunt afectate simultan preluarea, conjugarea și excreția. Evaluarea continuă cu TGO, TGP, fosfataza alcalină și GGT.

Limite și interferențe

• Bilirubina indirectă este o valoare calculată. Orice interferență asupra bilirubinei totale sau a bilirubinei directemodifică și rezultatul ei.
• Lumina. Expunerea probei la lumină degradează bilirubina și dă valori fals scăzute.
• Hemoliza. Poate scădea fals bilirubina directă la metodele diazo, ceea ce face ca bilirubina indirectă calculată să apară fals crescută. Probele hemolizate se resping.
• Eltrombopagul, la concentrații terapeutice, crește fals bilirubina totală măsurată prin metoda TBil_2 pe Atellica (cu aproximativ 14%). Bilirubina directă este influențată mult mai puțin, așa că și valoarea calculată a bilirubinei indirecte iese fals crescută.
• Fracțiunea delta (bilirubina conjugată legată de albumină) se măsoară împreună cu bilirubina directă, nu cu cea indirectă.

Bibliografie

1. MSD Manual Professional Version. Laboratory tests of the liver and gallbladder [online]. Accesat la 21.10.2026.
2. MSD Manual Professional Version. Jaundice [online]. Accesat la 21.10.2026.
3. MSD Manual Professional Version. Neonatal hyperbilirubinemia [online]. Accesat la 21.10.2026.
4. MSD Manual Professional Version. Overview of hemolytic anemia [online]. Accesat la 21.10.2026.
5. MedlinePlus Genetics. Gilbert syndrome [online]. U.S. National Library of Medicine. Accesat la 21.10.2026.
6. MedlinePlus Genetics. Crigler-Najjar syndrome [online]. U.S. National Library of Medicine. Accesat la 21.10.2026.
7. Siemens Healthineers. Atellica CH Total Bilirubin_2 (TBil_2) – Instructions for use, 11110149_EN Rev. 06, 2024-06.
8. Siemens Healthineers. Atellica CH Diazo Total Bilirubin (D_TBil) – Instructions for use, 11537295_EN Rev. 02, 2023-11.
9. Siemens Healthineers. Urgent Field Safety Notice: Atellica CH DBil_2 / TBil_2 – eltrombopag interference. Swissmedic, 2020.