Glucozo-6-Fosfat Dehidrogenaza in sange

Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza in sange

Ce este testul G6PD

Testul măsoară activitatea enzimei glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD) din globulele roșii. O activitate scăzută confirmă deficitul de G6PD, o boală ereditară care poate duce la distrugerea globulelor roșii (hemoliză) după anumite medicamente, alimente sau infecții.

Rolul enzimei G6PD

G6PD transformă glucozo-6-fosfatul în 6-fosfogluconat. Este prima etapă a ciclului pentozelor. Acest ciclu produce NADPH, care protejează structurile globulei roșii de oxidare.

Când enzima lipsește, globula roșie nu mai produce suficient glutation redus (GSH). Urmările sunt:

1. proteinele se oxidează și apar glutation oxidat (GSSG) și methemoglobină;
2. hemoglobina denaturată formează agregate care se fixează pe fața internă a membranei eritrocitare;
3. globulele roșii devin rigide și deformate și sunt distruse în splină;
4. oxidarea poate afecta și proteinele de structură și enzimele din membrană, până la ruperea celulei.

Deficitul de G6PD

Deficitul de G6PD este cea mai frecventă boală enzimatică la om. Afectează aproximativ 400 de milioane de oameni în lume. În România reprezintă 10% dintre anemiile hemolitice, cu o frecvență generală de aproximativ 0,01%.

Face parte din grupul anemiilor hemolitice ereditare nesferocitare, alături de:

• deficitul de piruvatkinază;
• hemoglobina Zürich;
• deficitul de glutation.

Cauza genetică

Gena G6PD se află pe cromozomul X. Există și o pseudogenă, apărută prin duplicare, pe cromozomul 17. Deleții mici sau mutații punctiforme ale genei pot duce la:

1. producerea unei cantități mici de enzimă normală;
2. enzimă cu afinitate scăzută pentru substrat;
3. enzimă instabilă;
4. enzimă cu alte modificări.

Variantele enzimei

Prin electroforeză s-au descris peste 300 de variante ale G6PD. Enzima normală se numește G6PD B.

Ce declanșează hemoliza

• Medicamente:
  • antimalarice: clorochină, mepacrină, primachină;
  • aspirină în doze mari, fenacetină;
  • sulfamide, PAS, acid nalidixic, furazolidon, nitrofurantoin, cloramfenicol;
  • chinidină, probenecid;
  • albastru de metilen, vitamina K, vitamina C în doze mari.
• Alimente: boabele de Vicia fava (bob). Hemoliza după bob (favismul, frecvent în populația mediteraneeană) se datorează probabil unor derivați oxidanți (divicina, izouramilul) și unor factori imunologici. Toate persoanele cu favism au G6PD scăzută, dar nu toate persoanele cu deficit fac favism.
• Infecțiile virale și bacteriene: probabil prin peroxidul de hidrogen produs de leucocitele care fagocitează microbii.
• Modificările pH-ului sanguin în tulburările metabolice, de exemplu în diabet.

Manifestări clinice

Majoritatea pacienților nu au probleme hematologice decât după infecții sau după medicamentele de mai sus. Simptomele apar doar la cei cu activitate enzimatică sub 20% din normal.

Criza hemolitică acută. La 2–3 zile după expunere apar:

• febră;
• dureri abdominale;
• diaree;
• urină roșie până la maronie (hemoglobinurie), prin distrugerea globulelor roșii în vase.

Anemia este moderată până la severă. Reticulocitele și globulele roșii tinere au mai multă enzimă decât cele bătrâne, deci rezistă mai bine. Hemoliza stimulează măduva osoasă să producă mai multe globule roșii. Evoluția este de obicei autolimitată.

Modificările de laborator în criză:

• hemoleucogramă: anemie normocromă, normocitară;
• reticulocite mult crescute;
• în globulele roșii pot apărea corpi Heinz, punctații bazofile, corpi Howell-Jolly;
• bilirubina indirectă și LDH crescute;
• rezistența osmotică a globulelor roșii este normală.

Alte forme:

• Anemie hemolitică cronică ușoară sau moderată, care se agravează în infecții. Este o formă mai rară.
• Icter neonatal după primele 24 de ore de viață, la aproximativ 5% dintre nou-născuții cu deficit. Icterul neonatal și icterul nuclear sunt mai frecvente la copiii asiatici și mediteraneeni.

Diagnostic și sfat genetic

Diagnosticul se pune prin dozarea G6PD din globulele roșii. Femeile heterozigote au două populații de globule roșii, una normală și una deficitară. Proporția lor influențează cât de mare apare deficitul.

Diagnosticul diferențial se face cu:

• deficitul de piruvatkinază, prin dozare enzimatică;
• hemoglobinopatiile, prin electroforeza hemoglobinei.

Pacienții cu deficit trebuie informați despre medicamentele care pot declanșa hemoliza. Sfatul genetic este important când într-o familie apare un băiat afectat și mama este heterozigotă. Riscul de transmitere este de 50% la fiecare sarcină cu un făt de sex masculin.

Indicații

• Diagnosticul deficitului de G6PD la pacienții cu anemie hemolitică sau cu episoade de hemoliză după medicamente, bob sau infecții.
• Diagnosticul diferențial al anemiilor hemolitice ereditare nesferocitare.
• Evaluarea familiei unui pacient cu deficit de G6PD.

Pregătirea pacientului

• Alimentația: proba se poate recolta à jeun sau după masă.
• Momentul recoltării: nu în timpul unei crize hemolitice sau imediat după ea; recoltarea se face la 2–3 săptămâni după criză.
• Antimalarice și transfuzii: nu se recoltează imediat după tratament cu antimalarice sau după o transfuzie, pentru că rezultatul poate ieși fals normal.

Recoltare

Important: sângele integral se refrigerează imediat după recoltare, fără centrifugare.

Metodă

Fotometrie.

Valori de referință

G6PD: 6,9–21,0 U/g Hb.

Limita de detecție: 0,8 U/g Hb.

Interpretarea rezultatelor

Clasificarea OMS a variantelor de G6PD

Activitate G6PD crescută

• Anemie pernicioasă (până la de 3 ori peste normal) și alte anemii macrocitare. Valoarea rămâne crescută câteva luni, chiar și după tratamentul cu vitamina B12.
• Purpură trombocitopenică imună (PTI); se normalizează la scurt timp după scoaterea splinei.
• Comă hepatică.
• Hipertiroidism.
• Infarct miocardic.
• Pierderi cronice de sânge.

Limite și interferențe

• Probele hemolizate pot da rezultate eronate.
• Recoltarea în timpul unei crize hemolitice poate masca deficitul. Reticulocitele au o activitate enzimatică mare, iar globulele roșii cele mai deficitare au fost deja distruse. În acest caz testul se repetă după 2–3 săptămâni.