Echinococcus granulosus – Anticorpi IgG

Echinococcus granulosus – anticorpi IgG (hidatidoză)

Ce este testul pentru anticorpii anti-Echinococcus granulosus IgG

Echinococoza (hidatidoza) este o boală parazitară produsă de forma larvară a unor tenii foarte mici (1–6 mm) din genul Echinococcus. La om, două specii sunt importante:

• Echinococcus granulosus produce echinococoza chistică (chistul hidatic). Teniile adulte trăiesc în intestinul câinelui, care elimină ouăle prin fecale. Ciclul natural se desfășoară între câine și oaie (sau alte animale ierbivore), de aceea boala este frecventă în zonele cu creștere de ovine. România este o zonă endemică.
• Echinococcus multilocularis produce echinococoza alveolară. Gazdele principale sunt vulpea și alte canide sălbatice. Forma alveolară afectează aproape întotdeauna ficatul, crește infiltrativ ca o tumoră și, netratată, poate fi fatală.

Omul se infectează accidental, înghițind ouăle parazitului de pe mâini murdare (după contactul cu câini infectați), din apă sau din alimente contaminate, de exemplu legume nespălate. În intestin, din ou iese o larvă care trece în sânge și se oprește într-un organ, unde formează în timp un chist plin cu lichid.

Chistul hidatic crește lent, de-a lungul anilor, și poate rămâne fără simptome mult timp. Se localizează:

• în ficat, în 50–70% din cazuri;
• în plămâni, în aproximativ 25% din cazuri;
• mai rar în splină, rinichi, creier, oase sau inimă.

La 20–40% dintre pacienți există mai multe chisturi. Simptomele apar când chistul devine destul de mare încât să comprime organele din jur: durere în etajul abdominal superior, ficat mărit, greață, tuse sau dificultăți de respirație în localizarea pulmonară. Fisurarea sau ruperea chistului poate produce reacții alergice, de la urticarie până la șoc anafilactic, și poate răspândi boala.

Diagnosticul se bazează pe imagistică: ecografie, CT, RMN sau radiografie pulmonară. Serologia are rol de confirmare: arată dacă organismul a produs anticorpi împotriva parazitului. Testul detectează anticorpii IgG specifici împotriva E. granulosus în ser.

Răspunsul imun depinde mult de chist:

• chisturile hepatice produc mai mulți anticorpi decât cele pulmonare sau din alte organe;
• chisturile intacte, cele foarte tinere și cele vechi, calcificate, produc puțini anticorpi sau deloc;
• fisurarea sau ruperea chistului determină o creștere marcată a anticorpilor.

Indicații

• leziuni chistice descoperite la ecografie, CT, RMN sau radiografie (în ficat, plămâni sau alte organe), pentru diferențierea chistului hidatic de alte leziuni: chisturi simple, abcese, tumori, tuberculoză cavitară;
• pacienți din zone endemice sau cu contact apropiat cu câini (în special câini de stână), cu simptome sugestive;
• eozinofilie neexplicată, mai ales asociată cu o leziune hepatică sau pulmonară; eozinofilele se văd pe hemoleucogramă;
• reacții alergice inexplicabile la un pacient cu o leziune chistică cunoscută;
• urmărirea după tratament (chirurgical, percutanat sau medicamentos) și depistarea recidivei, împreună cu imagistica.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

ELISA (imunoenzimatică).

Valori de referință

Un rezultat echivoc se repetă după 2–4 săptămâni.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul pozitiv, la un pacient cu o leziune chistică caracteristică la imagistică, susține diagnosticul de echinococoză chistică. Din cauza reacțiilor încrucișate, rezultatul pozitiv se poate confirma printr-un test mai specific, Western blot. Western blot ajută și la deosebirea dintre E. granulosus și E. multilocularis.

Rezultatul negativ nu exclude boala. Se poate întâlni în următoarele situații:

• în infecția recentă, când anticorpii nu s-au format încă;
• în chisturile intacte, foarte tinere sau vechi, calcificate (inactive);
• în chisturile pulmonare, cerebrale, osoase sau din alte organe decât ficatul, unde răspunsul imun este mai slab.

Dacă suspiciunea clinică și imagistică persistă, testul se repetă după 2–4 săptămâni sau se completează cu Western blot. Decizia de diagnostic se bazează în primul rând pe aspectul imagistic al chistului.

După tratament, anticorpii pot rămâne pozitivi luni sau chiar ani, chiar după îndepărtarea completă a chistului. Un rezultat pozitiv după operație nu înseamnă, așadar, neapărat recidivă. Pentru urmărire contează evoluția în timp a valorilor, interpretată împreună cu ecografia. O creștere a anticorpilor după o scădere inițială poate sugera recidiva, dar și în recidivă valorile pot crește puțin.

Tratamentul (supraveghere, tratament antiparazitar cu albendazol, tratament percutanat sau chirurgical) se stabilește în funcție de stadiul chistului la ecografie și de localizare.

Limite și interferențe

• Sensibilitatea testului depinde de localizarea, mărimea, numărul și stadiul chisturilor. Este mai mare în localizarea hepatică și mult mai mică în cea pulmonară sau în alte organe.
• Reacții încrucișate pot apărea cu alte infecții parazitare, în special cu cisticercoza (Taenia solium), echinococoza alveolară (E. multilocularis), fascioloza și schistosomiaza. Mai rar apar și în unele boli hepatice sau tumorale.
• Un rezultat pozitiv nu exclude prezența altor infecții parazitare.
• Testul nu deosebește un chist activ de unul inactiv sau o infecție actuală de una vindecată.
• Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu examenul clinic, imagistica și celelalte analize de laborator.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Echinococcosis – Clinical Overview. Accesat octombrie 2026.
2. Brunetti E, Kern P, Vuitton DA; Writing Panel for the WHO-IWGE. Expert consensus for the diagnosis and treatment of cystic and alveolar echinococcosis in humans. Acta Trop. 2010;114(1):1–16.
3. Shmueli M, Van Buren J, Sagi O et al. Performance of Echinococcosis Serology is Associated with Disease Endemicity, Hydatid Cyst Location, Eosinophilia, Imaging Finding, and Treatment. Acta Parasitol. 2024;69:233–241.
4. Steriu D. Infecții produse de helminți. București: ILEX; 2003.
5. Iacobiciu I et al. Imunodiagnosticul hidatidozei. În: Epidemiologia echinococozei-hidatidozei. ECHINO-NEWS; 2005.
6. Thomas L (ed.). Clinical Laboratory Diagnostics. Frankfurt: TH-Books; 1998.