Pachet analize reumatologie – anti-CCP, factor reumatoid și markeri de inflamație 5 analize dintr-o singură recoltare Pachetul Reumatologie…
Hemostaza
Fibrinogen
Important
Important: garoul se strânge la o presiune între cea sistolică și cea diastolică, cel mult 1 minut; dacă puncția nu reușește, aceeași venă se poate înțepa din nou abia după 10 minute.
Despre analiza
Fibrinogen
Ce este testul fibrinogen
Testul măsoară fibrinogenul din plasmă. Fibrinogenul este factorul I al coagulării: proteina din care se formează rețeaua de fibrină a cheagului. Este totodată o proteină de fază acută, care crește în inflamație. Analiza se folosește la depistarea deficitelor sau a funcționării anormale a fibrinogenului, la urmărirea consumului de fibrinogen (de exemplu în coagularea intravasculară diseminată) și ca marker al inflamației, alături de VSH și proteina C reactivă.
Analiza se poate face gratuit, cu bilet de trimitere, pentru că fibrinogenul este pe lista analizelor decontate de CNAS.
Structura fibrinogenului
Fibrinogenul este o glicoproteină de aproximativ 340 kDa, aflată în plasmă și în granulele alfa ale trombocitelor.
| Caracteristică | Date |
|---|---|
| Producție | în ficat, 1,7–5 g pe zi |
| Timp de înjumătățire | 3–5 zile |
| Alcătuire | două subunități identice, fiecare cu trei lanțuri: Aα, Bβ și γ |
| Formă | trei noduli: un domeniu central (E), cu capetele N-terminale ale celor șase lanțuri, și două domenii laterale (D), cu capetele C-terminale |
Cum se formează și cum se dizolvă cheagul
Fibrinogenul este ținta a două enzime: trombina, ultima enzimă a coagulării, și plasmina, enzima care dizolvă cheagurile.
Formarea cheagului:
- Trombina se fixează pe domeniul central E și desprinde din fiecare moleculă câte două fibrinopeptide A și B.
- Astfel se descoperă în domeniul E situsuri care se potrivesc cu cele din domeniile D ale altor molecule (monomeri de fibrină).
- Monomerii se leagă între ei și formează protofibrile, apoi fibre groase, care se ramifică într-o rețea.
- Factorul XIIIa stabilizează rețeaua prin legături încrucișate.
Dizolvarea cheagului. Plasmina descompune atât fibrinogenul, cât și fibrina:
- din fibrinogen rezultă fragmentele X, Y, D și E;
- din fibrină rezultă fragmente asemănătoare, plus D-dimeri și alți produși legați încrucișat.
Fragmentul X mai poate forma un cheag slab, dar fragmentele Y și D împiedică polimerizarea fibrinei.
Fibrinogenul în răspunsul inflamator
Inflamația declanșează în organism un răspuns de fază acută, în care ficatul își schimbă producția de proteine. Fibrinogenul face parte din acest răspuns.
- Declanșarea. O infecție, un traumatism, o necroză (de exemplu infarctul), o operație sau o boală autoimună activează macrofagele și monocitele.
- Semnalul. Aceste celule eliberează citokine: interleukina 1, factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și, mai ales, interleukina 6.
- Răspunsul ficatului. Stimulat de interleukina 6, ficatul își modifică producția de proteine:
- crește producția de proteine de fază acută pozitive: proteina C reactivă, fibrinogen, haptoglobină, feritină și altele;
- scade producția de proteine de fază acută negative: albumina și transferina.
- Efectele în organism: febră, creșterea leucocitelor și a trombocitelor (hemoleucogramă), scăderea fierului din sânge.
Fibrinogenul începe să crească la 24–48 de ore după evenimentul declanșator.
Fibrinogenul, proteina C reactivă și VSH-ul
Cei trei markeri ai inflamației se modifică în ritmuri diferite:
| Proteina C reactivă (CRP) | Fibrinogen | VSH | |
|---|---|---|---|
| Ce măsoară | o proteină de fază acută, direct | o proteină de fază acută și factor de coagulare | viteza cu care se depun globulele roșii (măsurare indirectă) |
| Când crește | după 6–8 ore | după 24–48 de ore | după 24–48 de ore, lent |
| Cât crește | de până la 1000 de ori | de 2–3 ori | moderat |
| Timp de înjumătățire | circa 19 ore | 3–5 zile | nu are, pentru că nu este o substanță, ci o măsurare; scade pe măsură ce se elimină fibrinogenul și imunoglobulinele |
| Revenirea la normal | rapidă, în câteva zile | în 1–2 săptămâni | lentă, în câteva săptămâni |
De ce crește VSH-ul. Globulele roșii au o sarcină electrică negativă la suprafață, care le face să se respingă. Fibrinogenul neutralizează această sarcină, iar globulele se lipesc în fișicuri (rouleaux). Fișicurile sunt mai grele și se depun mai repede. Fibrinogenul este principalul factor care determină VSH-ul, urmat de imunoglobuline.
În practică:
- CRP arată inflamația din acest moment. Este primul care crește și primul care scade, deci este cel mai potrivit pentru inflamația acută și pentru urmărirea răspunsului la tratament.
- Fibrinogenul crește la 1–2 zile după CRP și scade mai lent.
- VSH-ul urmează fibrinogenul cu întârziere și rămâne crescut săptămâni după vindecare. Este mai util în inflamațiile cronice. Este influențat și de factori fără legătură cu inflamația: anemie, imunoglobuline, vârstă, sex, sarcină.
Indicații
- Depistarea deficitului congenital sau dobândit de fibrinogen: afibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie.
- Urmărirea tratamentului trombolitic.
- Evaluarea reacțiilor de consum, cu sau fără fibrinoliză, de exemplu coagularea intravasculară diseminată (CID).
- Evaluarea riscului de evenimente cardiovasculare trombotice (infarct miocardic, accident vascular cerebral).
- Procesele inflamatorii acute.
Pregătirea pacientului
Recoltare
| Probă | Sânge venos (plasmă citrat) |
| Tub de recoltare | Eprubetă vidată cu citrat de sodiu 3,2% (capac albastru), raport sânge/anticoagulant 9:1 |
| Volum minim | Cât permite vacuumul; eprubeta trebuie umplută cel puțin 90% |
| Pregătirea probei | Imediat după recoltare, eprubeta se răstoarnă ușor de 5–6 ori; centrifugare cât mai repede, minimum 15 minute la 1500 × g |
| Conservare | Până la 72 de ore la 2–8 °C; se recomandă lucrul cât mai repede după recoltare; nu se păstrează pe gheață |
| Probă neconformă | Eprubetă umplută sub 90%; probă intens hemolizată, intens lipemică sau coagulată |
Important: garoul se strânge la o presiune între cea sistolică și cea diastolică, cel mult 1 minut; dacă puncția nu reușește, aceeași venă se poate înțepa din nou abia după 10 minute.
Metodă
Metoda Clauss (coagulometrică), standardizată după OMS. În prezența unui exces de trombină, timpul de coagulare al plasmei citratate diluate este invers proporțional cu concentrația de fibrinogen.
Testul măsoară fibrinogenul funcțional (activitatea).
Valori de referință
Adulți: 200–400 mg/dL (2,0–4,0 g/L).
Transformarea unităților de măsură: g/L × 100 = mg/dL.
Gradele de hipofibrinogenemie:
| Grad | Fibrinogen |
|---|---|
| Afibrinogenemie | nedetectabil |
| Hipofibrinogenemie severă | < 50 mg/dL |
| Hipofibrinogenemie moderată | 50–90 mg/dL |
| Hipofibrinogenemie ușoară | 100–200 mg/dL |
Valori critice:
- sub 100 mg/dL;
- sub 50 mg/dL pot apărea sângerări după operații sau traumatisme;
- peste 700 mg/dL, confirmat prin determinări repetate după vindecarea inflamației acute, indică un risc crescut de boli coronariene și cerebrovasculare.
Interpretarea rezultatelor
Fibrinogen scăzut
Consum crescut:
- CID și hiperfibrinoliză, în cancere metastatice, leucemie acută promielocitară sau complicații obstetricale. Consumul poate începe foarte repede, deci fibrinogenul se măsoară la intervale scurte.
- CID peste o inflamație acută: fibrinogenul poate părea fals normal sau crescut. Un fibrinogen „normal” la un pacient cu infecție severă poate semnala că se consumă.
Producție scăzută:
- boli hepatice severe, cu pierdere de țesut hepatic: ciroză, intoxicație cu ciuperci (TGP);
- circulație hepatică anormală, de exemplu în insuficiența cardiacă dreaptă.
Medicamente:
- Tratament trombolitic. Scăderea depinde de doză și de medicament:
- streptokinaza și urokinaza scad mult fibrinogenul, sub 10 mg/dL;
- activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) și prourokinaza îl scad moderat.
- Tratament cu L-asparaginază.
Deficite congenitale:
| Tip | Caracteristici |
|---|---|
| Afibrinogenemie | lipsă completă a fibrinogenului; unul dintre cele mai rare deficite de coagulare; se moștenește autozomal recesiv (homozigoți sau dublu heterozigoți); timpul de protrombină și APTT sunt prelungite la infinit, pentru că nu se formează fibrină |
| Hipofibrinogenemie(heterozigoți) | fără simptome dacă fibrinogenul este peste 50 mg/dL; scad atât activitatea, cât și cantitatea de fibrinogen |
| Disfibrinogenemie | fibrinogenul funcțional este scăzut, iar cantitatea este normală sau scăzută; se moștenește autozomal dominant; aproximativ 50% dintre pacienți nu au simptome și sunt descoperiți întâmplător, după timpi de coagulare prelungiți (tipic, timpul de trombină); 1 din 4 sângerează prelungit după operații, iar 20% fac tromboze |
Un deficit sever de fibrinogen trebuie luat în calcul la un pacient cu sângerări și cu timp de protrombină și APTT prelungite. Deficitele ușoare pot avea cele două teste normale. De aceea, fibrinogenul se măsoară la pacienții cu tendință la sângerare chiar dacă timpul de protrombină și APTT sunt normale.
Alcoolul consumat moderat scade fibrinogenul.
Fibrinogen crescut
Producție crescută în reacția de fază acută:
- infecții, inflamații, tumori, traumatisme, arsuri;
- distrugere tisulară întinsă (operații, infarct miocardic, radioterapie): fibrinogenul revine la normal după trecerea reacției acute;
- inflamații cronice active (boli reumatismale, colagenoze): fibrinogenul rămâne crescut mult timp.
Alte cauze:
- compensarea pierderii de proteine, mai ales de albumină: sindrom nefrotic, mielom multiplu;
- boli hepatice, ciroză;
- tratament cu estrogeni;
- coagulare intravasculară compensată;
- hipertensiune, diabet, obezitate.
Disfibrinogenemia dobândită apare în bolile hepatice și renale și se însoțește de obicei de fibrinogen crescut.
Fibrinogenul și bolile cardiovasculare. Fibrinogenul crescut se asociază cu un risc mai mare de boală cardiovasculară aterosclerotică (infarct, AVC). Nivelul lui depinde de factori genetici (gena FGB) și de mediu. Nu se știe încă dacă fibrinogenul favorizează direct tromboza arterială sau doar reflectă inflamația din ateroscleroză, fiind un marker al bolii în stadiu timpuriu, fără simptome.
Când fibrinogenul, CRP și VSH-ul nu se potrivesc
| Situație | Explicații posibile |
|---|---|
| VSH crescut, CRP normal | gamapatii monoclonale, de exemplu mielomul (electroforeza proteinelor serice); anemie; sarcină; boală renală cronică; lupus activ, în care CRP crește puțin; faza de vindecare, când CRP a scăzut, dar VSH-ul încă nu |
| CRP crescut, VSH normal | primele 24–48 de ore ale unei infecții acute; număr crescut de globule roșii (policitemie); globule roșii deformate (siclemie, sferocitoză), care nu formează fișicuri; fibrinogen scăzut (CID, boli hepatice severe) |
| Fibrinogen scăzut, CRP crescut | fibrinogenul se consumă mai repede decât se produce, de exemplu în CID |
Limite și interferențe
- Rezultate fals scăzute pot fi date de:
- heparină;
- produșii de degradare ai fibrinei și fibrinogenului;
- inhibitorii direcți ai trombinei;
- substituenții de plasmă cu dextran sau hidroxietil-amidon (HES).
- Variații fiziologice:
- la nou-născuți, fibrinogenul poate fi mai mic, pentru că sistemul de coagulare este imatur; atinge nivelul adultului până la 21 de zile după naștere;
- în sarcină, fibrinogenul crește fiziologic;
- fumătorii pot avea valori mai mari.
- Medicamente care cresc fibrinogenul: contraceptive orale și estrogeni, aspirină, chimioterapice, pirazinamidă, ulei de pește.
- Medicamente și factori care scad fibrinogenul:
- antitrombina III crescută;
- steroizi anabolizanți, androgeni, danazol, medroxiprogesteron, prednison;
- L-asparaginază, 5-fluorouracil;
- activatori ai plasminogenului;
- acid valproic, atenolol, pentoxifilină, ticlopidină, clofibrat;
- cefamandol, kanamicină;
- preparate cu fier.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.