Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Hemostaza
Factorul II al coagularii- Protrombina
Important
- Tratamentul anticoagulant modifică rezultatul. Dacă medicul decide oprirea înainte de test:
- anticoagulantele antivitamină K (acenocumarol, warfarină) se opresc cu aproximativ 2 săptămâni înainte;
- heparina și anticoagulantele orale directe se opresc cu aproximativ 2–3 zile înainte.
Despre analiza
Factorul II al coagulării (protrombina)
Ce este factorul II al coagulării
Factorul II (protrombina) este o glicoproteină din plasmă. Este produsă în ficat, iar sinteza ei depinde de vitamina K. Alături de fibrinogen, este unul dintre factorii de bază ai coagulării.
Rolul în coagulare
- Formarea trombinei: sub acțiunea complexului protrombinază, protrombina se transformă în trombină, enzima-cheie a coagulării. Trombina transformă fibrinogenul în fibrină, adică în cheag.
- Legătura cu cantitatea: cu cât se consumă mai multă protrombină, cu atât se formează mai multă trombină.
- Timp de înjumătățire: aproximativ 60 de ore.
Deficitul de factor II
Deficitul poate fi congenital (moștenit) sau dobândit.
Deficitul congenital
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Frecvență | Foarte rar: aproximativ 1 caz la 2 milioane de persoane |
| Transmitere | Autozomal recesivă; gena se află pe cromozomul 11 |
| Tipul 1 – hipoprotrombinemie | Se produce prea puțină protrombină; activitatea și cantitatea sunt scăzute în aceeași măsură |
| Tipul 2 – disprotrombinemie | Protrombina se produce în cantitate normală, dar nu funcționează corect; activitatea este scăzută, cantitatea normală |
| Heterozigoți | De obicei fără simptome |
| Homozigoți | Boala începe din copilărie, cu sângerări ale pielii și mucoaselor și hemoragii profunde de severitate variabilă |
Când apar sângerări:
- activitate de 20–40%: este considerată suficientă pentru o coagulare normală;
- activitate sub aproximativ 4–7%: apar manifestări hemoragice.
Tratament: sângerările se tratează cu plasmă și cu concentrat de complex protrombinic.
Deficitul dobândit
Deficitul izolat de protrombină este rar. Mult mai des, protrombina scade împreună cu ceilalți factori dependenți de vitamina K (VII, IX, X), prin deficit de vitamina K:
| Mecanism | Situații |
|---|---|
| Aport scăzut | Alimentație săracă în vitamina K |
| Producție intestinală scăzută | Distrugerea florei intestinale prin tratament antibiotic |
| Absorbție scăzută | Tranzit intestinal accelerat, malabsorbție (de exemplu boala celiacă), obstrucție biliară, obstacol în circulația portă |
| Utilizare deficitară | Insuficiență hepatică gravă, supradozare de anticoagulante orale (acenocumarol, warfarină) |
O cauză rară de deficit dobândit este sindromul anticoagulant lupic–hipoprotrombinemie:
- anticoagulantul lupic este însoțit de anticorpi împotriva protrombinei, care grăbesc eliminarea ei din sânge;
- pacientul poate avea atât sângerări, cât și tromboze.
Nu se confundă cu mutația protrombinei
Această analiză măsoară cât de bine funcționează protrombina (activitatea ei), pentru a depista un deficit care produce sângerări.
Mutația protrombinei G20210A este altceva: un test genetic care depistează o predispoziție la tromboze.
Indicații
Sângerări importante:
- echimoze întinse;
- sânge în urină;
- sângerări nazale sau gingivale;
- hemoragii digestive;
- hematoame profunde;
- hemartroze;
- menstruații abundente sau sângerări între menstruații.
Teste de coagulare modificate:
- timp Quick prelungit fără o explicație terapeutică sau clinică;
- timp Quick și APTT prelungite împreună, la un pacient cu istoric de sângerări.
Suspiciune de deficit dobândit: boală hepatică, deficit de vitamina K sau anticoagulant lupic.
Pregătirea pacientului
- À jeun (pe nemâncate).
- Tratamentul anticoagulant modifică rezultatul. Dacă medicul decide oprirea înainte de test:
- anticoagulantele antivitamină K (acenocumarol, warfarină) se opresc cu aproximativ 2 săptămâni înainte;
- heparina și anticoagulantele orale directe se opresc cu aproximativ 2–3 zile înainte.
Tratamentul se oprește doar cu acordul medicului curant.
Recoltare
| Probă | Plasmă citratată (sânge venos) |
| Tub de recoltare | Eprubetă vidată cu citrat de sodiu 0,105 M (raport citrat : sânge = 1 : 9) |
| Volum minim | Tubul se umple complet, cât permite vacuumul. |
| Pregătirea probei | Garoul nu se ține mai mult de 1 minut. Presiunea lui trebuie să fie între tensiunea sistolică și cea diastolică. După o puncție eșuată, aceeași venă se poate înțepa din nou abia după 10 minute. Tubul se răstoarnă ușor de câteva ori, ca sângele să se amestece cu anticoagulantul. Apoi se centrifughează 15 minute la 2500 g. |
| Conservare | Plasmă separată: 4 ore la temperatura camerei; 3 săptămâni la −20 °C; peste 1 an la −70 °C |
| Probă neconformă | Tub neumplut; probă hemolizată sau coagulată; plasmă care nu a ajuns congelată la laborator |
Important: plasma se separă imediat după centrifugare și se congelează; probele recoltate în afara laboratorului se transportă congelate.
Metodă
Metodă coagulometrică. Se măsoară timpul de coagulare al probei în prezența tromboplastinei și a unei plasme care conține în exces toți factorii coagulării, cu excepția factorului II.
Valori de referință
| Analiză | Valori de referință (adulți) |
|---|---|
| Factorul II (activitate) | 80–130% |
La nou-născut și la copil, activitatea factorului II este fiziologic mai mică și crește treptat spre nivelul adultului.
Interpretarea rezultatelor
Ce arată celelalte teste de coagulare în deficitul de factor II:
| Test | Rezultat |
|---|---|
| Timp Quick (TP) | Prelungit |
| APTT | Prelungit |
| Timp de trombină | Normal |
Valori scăzute:
| Situație | Ce poate însemna |
|---|---|
| Deficit izolat de factor II | Deficit congenital sau, rar, sindrom anticoagulant lupic–hipoprotrombinemie |
| Factor II scăzut împreună cu factorii VII, IX, X | Deficit de vitamina K sau tratament cu antivitamine K |
| Factor II scăzut împreună cu factorii V, VII, X și fibrinogenul | Boală hepatică gravă |
Limite și interferențe
- Anticoagulante: inhibitorii de trombină (hirudină, argatroban, dabigatran) și inhibitorii direcți ai factorului Xa (rivaroxaban, apixaban, edoxaban) pot da valori fals scăzute.
- Anticoagulantul lupic poate da un aspect de deficit de factor II.
- Tipul deficitului: testul de activitate depistează ambele tipuri de deficit congenital, dar nu le deosebește. Pentru asta este necesară dozarea cantității de protrombină (antigen):
- normală în disprotrombinemie;
- scăzută în hipoprotrombinemie.
- Nou-născuți și copii: valorile mai mici sunt fiziologice și se interpretează în funcție de vârstă.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.