Transferină

Ce este transferina

Transferina este proteina plasmatică responsabilă de transportul fierului în organism.

Structură. Glicoproteină cu masă moleculară de 79,57 kD, codificată de o genă localizată pe cromozomul 3q21. Este sintetizată predominant de celulele parenchimatoase hepatice, cu contribuții reduse din partea sistemului nervos central, ovarului, testiculului și limfocitelor T helper.

Reglare. Rata de sinteză este invers proporțională cu depozitele de fier — organismul produce mai multă transferină atunci când rezervele scad, mecanism care stă la baza interpretării rezultatelor.

Capacitate de transport. Molecula dispune de două situsuri de legare, fiecare fixând un ion feric (Fe³⁺). În circulație există atât transferină monoferică, cât și diferică. Un gram de transferină poate lega 25,1 µmol, respectiv 1,4 mg de fier.

În condiții normale, doar o treime dintre situsurile de legare sunt ocupate.

Avantajul față de sideremie

Spre deosebire de fierul seric, care prezintă variații diurne importante, nivelul transferinei este considerabil mai stabil — caracteristică ce o face un parametru mai fiabil în evaluarea metabolismului fierului.

Transferina furnizează fier precursorilor eritroizi și altor celule, prin legarea de receptori specifici de pe suprafața celulară. Cantitatea eliberată este reglată printr-un mecanism de feedback negativ, în funcție de necesarul celular pentru sinteza de hemoglobină.

Recomandări pentru determinare

Testul se interpretează în asociere cu sideremia și feritina:

• diagnosticul diferențial al anemiilor, în special microcitare și/sau hipocrome
• evaluarea anemiei feriprive, a talasemiei și a anemiei sideroblastice
• diagnosticul supraîncărcării cu fier și al hemocromatozei

Interpretarea rezultatelor

Transferina

Valori crescute

• anemie feriprivă
• sarcină
• tratament contraceptiv oral — situație în care saturația transferinei rămâne normală

Valori scăzute

• anemia din bolile cronice — uneori transferina poate fi normală
• anemii sideroblastice — uneori normală
• anemii hemolitice — uneori normală
• deficit proteic, prin malnutriție sau pierderi crescute: arsuri, sindrom nefrotic, boli hepatice
• boli hepatice acute
• atransferinemie congenitală
• sindroame de supraîncărcare cu fier și hemocromatoză — scădere ușoară

Saturația transferinei

Valori crescute

• anemii sideroblastice
• anemii hemolitice
• talasemie
• sindroame de supraîncărcare cu fier și hemocromatoză — foarte crescută, înaintea creșterii marcate a feritinei, ceea ce conferă parametrului valoare în depistarea precoce
• ingestie de fier — valori egale sau peste 100%

Valori scăzute

• anemii feriprive — sub 10% în deficitul instalat
• anemia din infecții și boli cronice — uneori poate fi normală

Limite și interferențe

Condiții fiziologice

În sarcină, creșterea sintezei de transferină depășește ca amploare scăderea depozitelor de fier ale organismului.

Condiții patologice

Sinteza transferinei este suprimată în cursul reacțiilor de fază acută, motiv pentru care un context inflamator poate masca un deficit real de fier.

În necroza hepatică, transferina este eliberată din hepatocite direct în plasmă.

Interferențe analitice

În cazuri foarte rare, prezența unei gamapatii — în special IgM, ca în macroglobulinemia Waldenström — poate determina rezultate eronate.