Timp de tromboplastină parțial activată (APTT)

Ce este APTT

APTT este un test screening care evaluează funcționarea căii intrinseci a coagulării, precum și a căii comune.

Testul măsoară timpul necesar formării cheagului după activarea plasmei prin contact cu o suprafață încărcată negativ, în prezența fosfolipidelor și a calciului.

Parametrul explorează:

• anomaliile căii intrinseci — factorii XII, XI, IX și VIII
• deficiențele funcționale severe ale factorilor II, V, X și ale fibrinogenului, din calea comună

Alături de timpul Quick, care evaluează calea extrinsecă, APTT completează investigarea de bază a coagulării plasmatice. Localizarea defectului rezultă din combinația celor doi parametri.

Semnificație clinică

Monitorizarea tratamentului cu heparină nefracționată

APTT este parametrul recunoscut pentru urmărirea eficacității acestui tratament, întrucât timpul de coagulare se prelungește proporțional cu nivelul de heparină din circulație.

Tratamentul anticoagulant oral

La pacienții care primesc antagoniști ai vitaminei K, APTT este de asemenea prelungit, prin scăderea nivelurilor factorilor II, IX și X. Monitorizarea acestui tratament se face însă prin INR, nu prin APTT.

Diagnosticul tulburărilor de coagulare

APTT reprezintă un test screening important pentru identificarea coagulopatiilor și pentru monitorizarea tratamentului în bolile hemoragice și trombotice.

Recomandări pentru determinare

• monitorizarea tratamentului cu heparină nefracționată
• investigarea unui sindrom hemoragipar
• suspiciune de hemofilie A sau B
• evaluare preoperatorie
• screening pentru anticoagulantul lupic
• evaluarea coagulopatiilor dobândite

Specimen și condiții de recoltare

Umplerea tubului este determinantă pentru corectitudinea rezultatului. Nivelul de sânge recoltat trebuie să ajungă exact la semnul indicat pe vacutainer. Un raport incorect între sânge și citrat modifică direct rezultatul.

Momentul recoltării sub tratament cu heparină: proba se recoltează cu o oră înaintea administrării următoarei doze, pentru evaluarea nivelului minim de anticoagulare.

Interpretarea rezultatelor

APTT prelungit

• tratament cu heparină nefracționată — situație în care valoarea reflectă efectul terapeutic urmărit
• tratament cu anticoagulante orale antagoniste ale vitaminei K
• deficite congenitale ale factorilor căii intrinseci — hemofilia A (factor VIII), hemofilia B (factor IX), deficit de factor XI sau XII
• boala von Willebrand
• deficite ale factorilor căii comune — II, V, X, fibrinogen
• afecțiuni hepatice
• deficit de vitamina K
• coagulare intravasculară diseminată
• prezența anticoagulantului lupic

APTT scurtat

Relevanță clinică limitată. Poate apărea în stări de hipercoagulabilitate, în reacții de fază acută cu niveluri crescute de factor VIII sau ca urmare a unor erori preanalitice — activare a probei în timpul recoltării.

Corelarea cu timpul Quick

Limite și interferențe

Interferențe medicamentoase

APTT scăzut: administrarea de estrogeni.

APTT crescut: difenilhidantoină, heparină, warfarină, agenți utilizați în radiologie.

Limite preanalitice

Tubul incomplet umplut, proba coagulată sau hemolizată fac determinarea neinterpretabilă.

Valorile hematocritului extreme, sub 20% sau peste 55%, afectează raportul sânge-citrat și impun ajustarea volumului de anticoagulant.

Limite de interpretare

Un APTT normal nu exclude o tulburare de coagulare: deficitele ușoare de factori pot să nu prelungească testul, iar defectele hemostazei primare — trombocitopenii, disfuncții trombocitare, boala von Willebrand în formele ușoare — nu sunt detectate prin această determinare.

Un APTT prelungit izolat impune investigații suplimentare pentru identificarea cauzei: dozarea factorilor de coagulare, testarea anticoagulantului lupic sau testul de amestec cu plasmă normală, care diferențiază un deficit de factori de prezența unui inhibitor.

Anticoagulantele orale directe pot prelungi APTT, însă parametrul nu se utilizează pentru monitorizarea acestora.