D-Dimeri

D-dimeri

Ce sunt D-dimerii

D-dimerii sunt fragmente care rezultă din descompunerea fibrinei, proteina care formează scheletul cheagului de sânge.

Cum apar:

• Când sângele coagulează, trombina transformă fibrinogenul în fibrină.
• Fibrina este apoi stabilizată prin legături încrucișate, sub acțiunea factorului XIII.
• Pentru ca un cheag să se dizolve, intervine o enzimă numită plasmină, care descompune fibrina stabilizată.
• Din acest proces rezultă fragmente care conțin D-dimerul.

Prin urmare, D-dimerii apar în sânge doar dacă s-a format un cheag și organismul a început să îl dizolve. Nivelul lor reflectă activitatea simultană a coagulării și a fibrinolizei.

Valoarea principală a analizei este cea de excludere:

• un rezultat normal, la un pacient cu probabilitate clinică mică sau moderată, face foarte puțin probabilă o tromboză venoasă profundă (TVP) sau o embolie pulmonară (EP);
• un rezultat crescut nu confirmă o tromboză, pentru că D-dimerii cresc și în multe alte situații: sarcină, inflamație, infecții, cancer, după operații sau traumatisme, la vârstnici.

Indicații

• suspiciunea de tromboză venoasă profundă (durere, umflare, căldură locală sau modificarea culorii unui membru), pentru excluderea diagnosticului, împreună cu evaluarea probabilității clinice;
• suspiciunea de embolie pulmonară (dificultăți de respirație, durere toracică la inspir, puls rapid, tuse cu sânge), în aceleași condiții;
• suspiciunea de coagulare intravasculară diseminată (CID), ca parte a scorului de diagnostic, împreună cu numărul de trombocite, timpul de protrombină și fibrinogenul;
• estimarea riscului de recidivă după un prim episod de tromboembolism venos fără cauză evidentă, la oprirea tratamentului anticoagulant (decizie care aparține medicului specialist).

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Comunicați:
  • tratamentul anticoagulant, dacă este deja început;
  • sarcina;
  • intervențiile chirurgicale sau traumatismele recente;
  • de când au apărut simptomele.

Recoltare

Important: tubul de citrat trebuie umplut complet. Un tub insuficient umplut modifică proporția dintre sânge și anticoagulant, iar proba se respinge.

Metodă

Imunoturbidimetrie cu particule de latex (determinare cantitativă).

Valori de referință

< 0,5 µg/mL FEU

Limita de detecție: 0,27 µg/mL FEU.

FEU (fibrinogen equivalent units, unități echivalente de fibrinogen) arată că rezultatul este exprimat în raport cu fibrinogenul folosit la calibrarea testului. Unele teste raportează în DDU (D-dimer units, unități D-dimer). Valorile în FEU sunt aproximativ duble față de cele în DDU, așa că rezultatele obținute cu teste diferite nu sunt direct comparabile.

Transformarea unităților de măsură:

• 0,5 µg/mL FEU = 0,5 mg/L FEU = 500 ng/mL FEU = 500 µg/L FEU.

Prag ajustat după vârstă (peste 50 de ani):

• Folosit în evaluarea emboliei pulmonare: vârsta × 10 µg/L FEU.
• Exemplu: la 70 de ani, pragul este 700 µg/L (0,70 µg/mL) FEU.
• Pragul se aplică doar pentru testele care raportează în FEU și doar de către medic, împreună cu probabilitatea clinică.

Interpretarea rezultatelor

D-dimeri normali. La pacienții cu probabilitate clinică mică sau moderată (evaluată de medic prin scoruri clinice), un rezultat sub prag face foarte puțin probabilă tromboza venoasă profundă sau embolia pulmonară:

• testele cantitative de laborator au o sensibilitate de cel puțin 95%;
• la pacienții cu probabilitate mică sau moderată, cu D-dimeri negativi și netratați, riscul de tromboembolism în următoarele 3 luni a fost sub 1%;
• la probabilitate clinică mare, un rezultat normal nu este suficient pentru excludere, iar medicul recomandă direct investigații imagistice.

Praguri adaptate. Ghidul european pentru embolia pulmonară (ESC 2019) recomandă praguri adaptate la vârstă și la probabilitatea clinică:

• pragul ajustat după vârstă, peste 50 de ani. Într-un studiu pe 3.346 de pacienți, a crescut proporția pacienților la care embolia a putut fi exclusă fără imagistică, fără cazuri suplimentare ratate;
• algoritmul YEARS, cu prag de 1000 ng/mL FEU când nu există niciun criteriu clinic (semne de TVP, tuse cu sânge, embolia ca diagnostic cel mai probabil) și 500 ng/mL FEU când există cel puțin unul.

D-dimeri crescuți. Rezultatul este anormal, dar nespecific. Poate apărea în:

• tromboză venoasă sau arterială, embolie pulmonară;
• coagulare intravasculară diseminată;
• intervenții chirurgicale recente, traumatisme, hematoame, sângerări active sau recente;
• inflamație, infecții severe, cancer;
• boli hepatice;
• sarcină;
• vârstă înaintată: la peste 80 de ani, specificitatea testului scade la aproximativ 10%.

Valoarea crescută nu se corelează cu gravitatea bolii. Un rezultat crescut nu stabilește un diagnostic, ci indică nevoia de investigații suplimentare, decise de medic.

În sarcină. D-dimerii cresc fiziologic pe parcursul sarcinii. Într-un studiu, proporția femeilor cu valori sub 500 ng/mL a fost de aproximativ:

Cu toate acestea, ghidul ESC 2019 susține folosirea D-dimerilor împreună cu reguli clinice pentru excluderea emboliei pulmonare în sarcină. Algoritmul YEARS adaptat sarcinii (ecografie Doppler la semne de TVP, apoi aceleași praguri de 1000/500 ng/mL FEU) a evitat angiografia CT la 39% dintre gravide: 65% în trimestrul I și 32% în trimestrul III.

Coagularea intravasculară diseminată (CID). Diagnosticul se pune printr-un scor (ISTH), nu printr-o singură analiză:

• Un scor ≥ 5 este compatibil cu CID manifestă.
• Scorul se aplică doar la pacienții cu o boală cunoscută că poate produce CID și se repetă zilnic.

Riscul de recidivă după tromboză. La pacienții cu un prim episod de tromboembolism venos fără cauză evidentă, modelul de predicție Viena estimează riscul de recidivă după oprirea anticoagulantului. Modelul folosește:

• sexul (risc mai mare la bărbați);
• localizarea trombozei (embolie pulmonară sau TVP proximală, față de TVP distală);
• D-dimerii, dozați la 3 săptămâni după oprirea tratamentului.

Fiecare dublare a valorii D-dimerilor a crescut riscul de recidivă de aproximativ 1,3 ori.

Boala coronariană. Studiile populaționale au asociat valorile mai mari ale D-dimerilor cu un risc mai mare de boală coronariană. Nu este clar dacă relația este cauzală. Analiza nu se folosește pentru diagnosticul sau evaluarea de rutină a riscului cardiovascular.

Limite și interferențe

Rezultate fals crescute:

• factorul reumatoid peste 50 UI/mL poate supraestima D-dimerii;
• lipemia poate supraestima rezultatul.

Rezultate fals scăzute sau fals negative:

• tratamentul anticoagulant deja început poate scădea D-dimerii și sensibilitatea testului;
• simptomele vechi, de peste 1–2 săptămâni: sensibilitatea scade pe măsură ce trece timpul de la formarea cheagului;
• trombozele cu localizări neobișnuite (sinusuri venoase cerebrale, vene abdominale, tromboflebite superficiale): un rezultat normal nu le exclude în mod sigur.

Diferențe între teste:

• Testele de la producători diferiți folosesc anticorpi diferiți. Valorile și pragurile nu sunt interschimbabile, iar unele teste raportează în FEU, altele în DDU.
• Folosirea pragului FEU pentru un test raportat în DDU poate duce la rezultate fals negative.
• Urmărirea în timp se face de preferință în același laborator.

Alte cauze de valori crescute, fără tromboză: sarcina, vârsta înaintată, intervențiile chirurgicale, traumatismele, inflamația, infecțiile, cancerul. De aceea, analiza este cu atât mai puțin utilă cu cât pacientul se încadrează în mai multe dintre aceste situații.

Bibliografie:

1. Konstantinides SV, Meyer G, Becattini C et al.; ESC Scientific Document Group. 2019 ESC Guidelines for the diagnosis and management of acute pulmonary embolism developed in collaboration with the European Respiratory Society (ERS). Eur Heart J. 2020;41(4):543–603. doi:10.1093/eurheartj/ehz405.
2. van der Pol LM, Tromeur C, Bistervels IM et al. Pregnancy-Adapted YEARS Algorithm for Diagnosis of Suspected Pulmonary Embolism. N Engl J Med. 2019;380(12):1139–1149.
3. Kline JA, Williams GW, Hernandez-Nino J. D-dimer concentrations in normal pregnancy: new diagnostic thresholds are needed. Clin Chem. 2005;51:825–829.
4. Taylor FB Jr, Toh CH, Hoots WK, Wada H, Levi M. Towards definition, clinical and laboratory criteria, and a scoring system for disseminated intravascular coagulation. Thromb Haemost. 2001;86:1327–1330.
5. Eichinger S, Heinze G, Jandeck LM, Kyrle PA. Risk Assessment of Recurrence in Patients With Unprovoked Deep Vein Thrombosis or Pulmonary Embolism: The Vienna Prediction Model. Circulation. 2010;121(14):1630–1636.
6. Danesh J, Whincup P, Walker M et al. Fibrin D-dimer and coronary heart disease: prospective study and meta-analysis. Circulation. 2001;103(19):2323–2327.
7. Favaloro EJ, Thachil J. Reporting of D-dimer data in COVID-19: some confusion and potential for misinformation.Clin Chem Lab Med. 2020;58(8):1191–1199.
8. Mayo Clinic Laboratories. D-Dimer, Plasma – Test Catalog (602174). Accesat octombrie 2026.
9. Labcorp. D-Dimer – Test 115188. Accesat octombrie 2026.