Albumina

Albumină serică

Pe scurt: albumina serică este principala proteină din sânge. Se dozează pentru evaluarea stării de nutriție, a funcției ficatului și a pierderilor de proteine prin rinichi sau intestin. Recoltarea se face à jeun, iar rezultatul este gata în 1 zi lucrătoare.

Ce este albumina serică

Albumina este cea mai importantă proteină din plasmă. O găsim și în lichidul cefalorahidian și în urină. Este o proteină neglicozilată, produsă de celulele ficatului în ritm de aproximativ 14 grame pe zi. De aceea nivelul ei din sânge reflectă direct cât de bine își face ficatul treaba de „fabrică” de proteine.

În sânge, albumina are două roluri mari. Primul este menținerea presiunii oncotice, adică a forței care ține apa în interiorul vaselor de sânge. Când albumina scade mult, apa trece în țesuturi și apar edemele. Al doilea rol este cel de transportor. Albumina leagă și poartă prin organism acizi grași liberi, bilirubină, hormoni, ioni de metale precum calciul și numeroase medicamente.

O moleculă de albumină trăiește în medie 18–20 de zile. Această durată se scurtează când organismul consumă proteine mai repede decât de obicei: în infecții severe, hemoragii, după intervenții chirurgicale sau când proteinele se pierd prin rinichi, intestin ori piele. Din acest motiv albumina este considerată un reactant de fază acută „negativ”. Spre deosebire de proteina C reactivă, care crește în inflamații, albumina scade.

Albumina este și un indicator al stării generale de nutriție, mai ales la vârstnicii cu boli cronice. Studiile au arătat că, la vârstnicii spitalizați, albumina scăzută este un factor de risc independent pentru mortalitate.

Când este recomandată

• Evaluarea stării de nutriție, mai ales la vârstnicii cu boli cronice.
• Edeme, adică umflarea țesuturilor prin acumulare de lichid.
• Boli renale cu proteinurie.
• Ciroză hepatică.
• Boli cronice consumptive.

Ce măsoară

Analiza măsoară concentrația de albumină din ser. Rezultatul arată în același timp trei lucruri:

• capacitatea ficatului de a sintetiza proteine;
• starea de nutriție;
• eventualele pierderi de proteine prin rinichi sau intestin.

Pregătirea pacientului

• À jeun (pe nemâncate).
• Poziția la recoltare: valorile din probele recoltate în picioare sunt mai mari decât cele recoltate în poziție culcată, ca la pacienții internați.

Recoltare

Metodă

Colorimetrică (spectrofotometrică), cu verde de bromcrezol (BCG), pe analizorul Siemens Atellica CH. Albumina din probă se leagă de colorant și formează un complex colorat. Intensitatea culorii este proporțională cu cantitatea de albumină.

• Interval de măsurare: 1,0–6,0 g/dL. Prin repetare automată cu diluție, intervalul se extinde până la 12,0 g/dL.
• Standardizare: metoda este trasabilă la o metodă de referință cu verde de bromcrezol, cu materiale de referință NIST SRM 927.

În cât timp este disponibil rezultatul

În 1 zi lucrătoare. Rezultatul îl primiți online sau la centrul de recoltare.

Unde se poate recolta

Analiza se recoltează în toate centrele NPA din Constanța, Valu lui Traian și Năvodari, fără programare, în intervalul afișat. Este decontată CNAS cu bilet de trimitere.

Valori de referință

Valoare critică: sub 1,5 g/dL.

Transformarea unităților de măsură: g/dL × 10 = g/L.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

Albumina nu crește absolut în nicio situație fiziologică sau patologică. Valorile crescute la analiză sunt de fapt un semn de deshidratare severă: când organismul pierde apă, aceeași cantitate de albumină se află într-un volum mai mic de sânge, deci concentrația pare mai mare.

Valori scăzute

Albumina scăzută are multe cauze:

• aport insuficient de proteine: malnutriție;
• necesar crescut: sarcină, hipertiroidism;
• sânge diluat (hemodiluție): perfuzii în exces, sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH), polidipsie psihogenă (intoxicație cu apă);
• absorbție scăzută din intestin: sindroame de malabsorbție;
• producție scăzută în ficat: ciroză hepatică, alcoolism cronic, analbuminemie ereditară;
• consum crescut: infecții, cancere;
• pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii masive, anasarcă, enteropatie cu pierdere de proteine, arsuri extinse, boli dermatologice severe.

Edemele apar de obicei când albumina scade sub 2,0–2,5 g/dL, ca în sindromul nefrotic, ciroza hepatică sau enteropatiile cu pierdere de proteine.

Pentru o evaluare completă a proteinelor din sânge, albumina se interpretează împreună cu proteinele totale și cu electroforeza proteinelor serice.

Limite și interferențe

• Repausul prelungit la pat poate scădea albumina serică.

Medicamente:

• Creșteri: progesteron.
• Scăderi: alopurinol, asparaginază, azatioprină, clorpropamidă, cisplatin, dapsonă, dextran, estrogeni, ibuprofen, izoniazidă, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenitoină, prednison (doze mari), acid valproic.

Interferențe analitice:

• Hemoliza: peste 400 mg/dL hemoglobină poate crește fals rezultatul.
• Bilirubina și lipemia: nu interferă până la 30 mg/dL bilirubină și 1000 mg/dL lipemie.

Întrebări frecvente

Trebuie să fiu nemâncat pentru albumină?
Da. Recoltarea se face à jeun, de preferat dimineața.

În cât timp primesc rezultatul?
În 1 zi lucrătoare, online sau la centrul de recoltare.

Este analiza decontată de CNAS?
Da, cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist.

Ce înseamnă albumina scăzută?
Poate indica o boală de ficat, pierderi de proteine prin rinichi sau intestin, malnutriție sau o inflamație acută. Cauza o stabilește medicul, împreună cu alte analize.

Ce înseamnă albumina crescută?
De obicei, deshidratare. Albumina nu crește real în nicio boală.

Legături utile

• Categorie medicală: biochimie, proteine plasmatice, funcție hepatică, funcție renală.
• Afecțiuni: ciroză hepatică, sindrom nefrotic, malnutriție, enteropatie cu pierdere de proteine.
• Simptome: edeme.
• Screening și evaluare: evaluarea stării de nutriție, inflamația acută.
• Analize asociate:
  • proteine totale;
  • electroforeza proteinelor serice;
  • prealbumină;
  • proteine totale urinare;
  • microalbuminurie.

Surse medicale

• Siemens Healthineers. Atellica CH Albumin (Alb) – Instructions for Use, Rev. 03.
• Fischbach F. A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, ed. 8. Lippincott Williams & Wilkins, 2009.
• Thomas L. Clinical Laboratory Diagnostics. TH-Books, 1998.
• Wallach J. Interpretarea testelor de diagnostic, ed. 7. Editura Științelor Medicale, 2001.
• Anderson CF, Wochos DN. The utility of serum albumin values in the nutritional assessment of hospitalized patients. Mayo Clin Proc