Electroforeza lipoproteinelor

Electroforeza lipoproteinelor

Ce este electroforeza lipoproteinelor

Grăsimile din sânge (colesterolul, trigliceridele, fosfolipidele) nu se dizolvă în apă. Ca să circule prin sânge, se leagă de proteine speciale, numite apolipoproteine. Complexele formate se numesc lipoproteine.

Electroforeza lipoproteinelor separă lipoproteinele într-un câmp electric, în funcție de sarcina și mărimea lor. Apoi măsoară proporția fiecărei fracțiuni. Rezultatul ajută la încadrarea unei dislipidemii (tulburare a grăsimilor din sânge) într-un anumit tip.

Fracțiunile de lipoproteine

Alte lipoproteine care pot apărea la electroforeză:

• IDL (lipoproteinele cu densitate intermediară): se formează din chilomicroni și VLDL, după ce acestea pierd o parte din trigliceride. Cresc după masă și în dislipidemia de tip III.
• Lipoproteina(a) – Lp(a):
  • migrează între fracțiunile alfa și pre-beta;
  • este un factor de risc independent pentru ateroscleroză;
  • în mod normal este sub 30 mg/dL;
  • o fracțiune pre-beta crescută o poate masca. În acest caz se recomandă repetarea electroforezei după ce serul stă 24–48 de ore la temperatura camerei.
• Lipoproteina X:
  • este o lipoproteină anormală, bogată în colesterol liber;
  • migrează în sens opus celorlalte fracțiuni;
  • apare în colestază (blocarea scurgerii bilei) și în deficitul congenital de LCAT (o enzimă care prelucrează colesterolul).

Clasificarea dislipidemiilor (Fredrickson)

Rezultatul electroforezei, împreună cu colesterolul și trigliceridele, permite încadrarea dislipidemiei într-unul din cele cinci tipuri:

Manifestări asociate fiecărui tip:

• Tipurile I și V: trigliceridele foarte mari pot produce pancreatită acută, dureri abdominale, xantoame eruptive (noduli gălbui în piele) și mărirea ficatului și a splinei.
• Tipul IIa: apar xantoame pe tendoane și ateroscleroză precoce.
• Tipul III: apar xantoame de toate tipurile. Aproximativ o treime dintre pacienți au diabet.
• Tipurile IV și V: se asociază frecvent cu obezitatea, diabetul și acidul uric crescut.

Indicații

• Suspiciunea unei dislipidemii familiale sau a unei boli de depozitare a grăsimilor.
• Semne clinice: arc cornean înainte de 40 de ani, xantelasme, xantoame.
• Trigliceride peste 300 mg/dL sau ser lactescent (tulbure-lăptos) recoltat à jeun.
• Suspiciunea de disbetalipoproteinemie (tipul III) sau de lipoproteină X în colestază.
• Boli cardiovasculare:
  • boală coronariană, mai ales cu istoric familial de boală coronariană precoce;
  • arteriopatie a membrelor inferioare;
  • accident vascular cerebral;
  • hipertensiune.
• Boli asociate cu dislipidemii secundare:
  • diabet, obezitate, acid uric crescut;
  • hipotiroidism;
  • sindrom nefrotic;
  • alcoolism cronic;
  • tratament cu anticoncepționale orale.

Pregătirea pacientului

• Alimentația: păstrați-vă alimentația obișnuită, fără schimbări, cu 2–3 săptămâni înainte de recoltare.
• Postul: recoltarea se face după 12–14 ore de post. Vedeți cum vă pregătiți pentru recoltarea de sânge.
• Alcoolul: evitați consumul de alcool în zilele dinaintea recoltării.
• Tratamentele: spuneți medicului ce medicamente luați, mai ales hormoni, diuretice, beta-blocante și corticosteroizi.

Recoltare

Important: serul nu se congelează; se păstrează la 2–8 °C până la efectuarea analizei.

Metodă

Electroforeză, urmată de citirea densitometrică a fracțiunilor separate.

Valori de referință

Limitele de detecție:

• alfa-lipoproteine: 14 mg/dL;
• pre-beta-lipoproteine: 13 mg/dL;
• beta-lipoproteine: 7 mg/dL.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul electroforezei se interpretează împreună cu profilul lipidic (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride) și cu datele clinice. Împreună, ele permit încadrarea dislipidemiei într-unul dintre tipurile Fredrickson (vezi tabelul de mai sus).

Chilomicronii prezenți à jeun arată că grăsimile din alimentație nu sunt eliminate normal din sânge. Apar în tipurile I și V.

Banda beta lărgită sugerează disbetalipoproteinemia (tipul III). Diagnosticul se completează prin genotiparea apolipoproteinei E, deoarece boala apare de obicei la persoanele cu genotipul E2/E2.

Lipoproteina X sugerează colestază sau, rar, deficitul congenital de LCAT.

Limite și interferențe

Electroforeza este astăzi o analiză complementară. Evaluarea riscului cardiovascular și monitorizarea tratamentului se fac prin:

• colesterolul LDL;
• colesterolul non-HDL;
• apolipoproteina B;
• trigliceride;
• Lp(a).

Electroforeza rămâne utilă mai ales pentru disbetalipoproteinemie, pentru chilomicronemie și pentru depistarea lipoproteinei X.

Dislipidemiile secundare pot produce modele asemănătoare celor ereditare:

Unele medicamente pot modifica aspectul electroforezei:

• asparaginaza, heparina;
• diureticele, beta-blocantele, blocantele de calciu;
• retinoizii, cimetidina, tamoxifenul.

Postul insuficient face să apară chilomicroni și crește fracțiunea VLDL. Rezultatul poate fi atunci încadrat greșit.