Amilaza

Amilaza

Ce este amilaza serică

Amilaza este o enzimă digestivă din grupul hidrolazelor. Descompune amidonul, glicogenul și alte zaharuri complexe (poli- și oligozaharide) în molecule mai mici. Este produsă mai ales de pancreas și de glandele salivare, care o eliberează în tubul digestiv. O mică parte trece în sânge.

În sânge, amilaza se găsește sub două forme principale, numite izoenzime:

• amilaza salivară, aproximativ 60% din amilaza totală;
• amilaza pancreatică, aproximativ 40%.

Cantități mult mai mici există și în ficat, intestinul subțire, sucul duodenal, trompele uterine și mușchii scheletici. Analiza obișnuită măsoară amilaza totală. Când trebuie aflat de unde provine creșterea, se pot doza separat izoenzimele amilazei.

Amilaza este o moleculă mică și se elimină prin rinichi, așa că se regăsește și în urină (amilaza urinară). O formă rară, macroamilaza, este amilaza legată de anticorpi (de obicei IgA sau IgG). Complexul este prea mare ca să treacă prin rinichi și rămâne în sânge, unde produce valori crescute fără să existe o boală a pancreasului.

Amilaza în pancreatita acută. Aproximativ 80% dintre pacienții cu pancreatită acută au amilaza crescută în primele 24 de ore de la debut:

• creșterea: apare la 3–6 ore de la debutul durerii;
• revenirea la normal: în 3–5 zile, deoarece amilaza se elimină repede din sânge (timpul de înjumătățire este de 10–12 ore).

Lipaza rămâne crescută mai mult timp, până la două săptămâni, și este mai specifică pentru pancreas. De aceea, ghidurile actuale o preferă pentru diagnosticul pancreatitei acute.

Indicații

• Suspiciune de pancreatită acută: durere abdominală intensă, mai ales în partea de sus a abdomenului, cu greață și vărsături. Lipaza este testul preferat; amilaza se folosește mai ales atunci când lipaza nu este disponibilă rapid.
• Evaluarea în urgență a durerii abdominale acute (abdomen acut).
• Urmărirea evoluției unei pancreatite.
• Evaluarea bolilor glandelor salivare, de exemplu oreionul (parotidita epidemică).
• Suspiciune de macroamilazemie: amilază crescută persistent, fără semne de boală pancreatică.

Pregătirea pacientului

Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate). Unele medicamente pot crește sau scădea amilaza (vezi Limite și interferențe). Spuneți medicului sau laboratorului ce tratamente urmați.

Recoltare

Metodă

Enzimatică colorimetrică (spectrofotometrie).

Valori de referință

Adulți: 30–118 U/L.

Transformarea unităților de măsură: U/L × 0,0167 = µkat/L.

Intervalul de măsurare: 20–1.500 U/L. Valorile mai mari se măsoară prin diluare automată, până la 4.500 U/L.

Limita de detecție: 7 U/L.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

Pancreatita acută. Diagnosticul de pancreatită acută se pune când sunt îndeplinite două din trei criterii:

• durere abdominală tipică;
• amilaza sau lipaza mai mari de 3 ori decât limita superioară a normalului;
• modificări caracteristice la imagistică.

Valoarea amilazei nu arată cât de gravă este pancreatita. O pancreatită severă poate avea valori moderate, iar una ușoară poate avea valori foarte mari.

Alte boli ale pancreasului:

• puseul acut din cursul unei pancreatite cronice;
• pancreatita produsă de medicamente;
• obstrucția canalului pancreatic: calcul, tumoră, spasmul sfincterului Oddi produs de unele medicamente;
• traumatismele pancreasului: lovituri abdominale, după CPRE (investigația endoscopică a căilor biliare și pancreatice);
• complicațiile pancreatitei: pseudochist, ascită, abces.

Cauze din afara pancreasului:

• căile biliare: obstrucția căii biliare principale, colecistita acută;
• tubul digestiv: ischemia sau perforația intestinală, ulcerul perforat sau penetrant, ruptura de esofag, ocluzia intestinală, apendicita acută, perioada de după operațiile pe abdomenul superior (mai ales gastrectomia parțială);
• alcoolul: consumul acut de alcool sau intoxicația cu alcool;
• glandele salivare: oreionul, inflamațiile supurate, calculii salivari, iradierea;
• tumorile care produc amilază: unele tumori (de exemplu, ovariene sau pulmonare) și metastazele lor pot produce valori chiar mai mari decât în pancreatită;
• boli ginecologice: sarcina ectopică ruptă, abcesul tubo-ovarian;
• alte cauze: ruptura de anevrism aortic, traumatismele craniene, arsurile, șocul traumatic, cetoacidoza diabetică (creșterea se datorează mai ales amilazei salivare);
• insuficiența renală: creșteri moderate, de obicei sub 4 ori limita normală, fără valoare de diagnostic;
• macroamilazemia.

Valori scăzute

• distrugerea întinsă a pancreasului: pancreatita acută fulminantă, pancreatita cronică severă, fibroza chistică severă;
• după îndepărtarea chirurgicală a pancreasului (pancreatectomie);
• bolile hepatice severe.

Limite și interferențe

Amilaza nu este specifică pentru pancreas. Poate crește în multe boli din afara pancreasului. Pentru suspiciunea de pancreatită acută, lipaza este mai sensibilă și mai specifică. Ghidurile recomandă să se măsoare doar lipaza: dozarea în plus a amilazei nu aduce o informație suplimentară semnificativă.

O amilază normală nu exclude pancreatita acută, mai ales în trei situații:

• dacă pacientul vine la mai multe zile de la debut;
• în pancreatita de cauză alcoolică;
• când trigliceridele sunt foarte mari, deoarece serul foarte lipemic poate scădea fals rezultatul.

Macroamilazemia se suspectează când amilaza din sânge este crescută persistent, iar amilaza urinară și lipaza sunt normale. Este o situație benignă, care nu necesită tratament.

Situații fiziologice:

• creșteri moderate în sarcina normală;
• valori mai mici la sugari, la care amilaza pancreatică nu este încă complet formată.

Medicamente care pot crește amilaza:

• prin contracția sfincterului Oddi: opiaceele (morfină, codeină), betanecolul, difenoxilatul, medicamentele colinergice, secretina;
• prin afectarea pancreasului (pot produce chiar pancreatită):
  • acid valproic, etanol, asparaginază, azatioprină, didanozină, zalcitabină, pentamidină;
  • diuretice: furosemid, tiazidice, acid etacrinic;
  • antiinflamatoare: ibuprofen, indometacin, acid mefenamic, fenilbutazonă, sulindac, aspirină;
  • antibiotice: sulfonamide, tetraciclină, nitrofurantoin;
  • hormoni: corticosteroizi, estrogeni, anticoncepționale orale;
  • altele: captopril, cimetidină, clofibrat, ciproheptadină, metildopa.

Medicamente care pot scădea amilaza: steroizii anabolizanți, cefotaxima, lamivudina, propiltiouracilul, somatostatina, zidovudina.

Anticoagulantele citrat, oxalat și EDTA scad fals rezultatul, deoarece leagă calciul de care amilaza are nevoie ca să funcționeze. De aceea, nu se folosește plasmă recoltată pe aceste anticoagulante.

Hemoliza, icterul și lipemia nu influențează semnificativ rezultatul până la nivelurile testate de producător:

• hemoglobină până la 500 mg/dL;
• bilirubină până la 30 mg/dL;
• lipemie până la 650 mg/dL (Intralipid).