Creatinina

Creatinină serică

Ce este creatinina serică

Creatinina este un produs de degradare care provine din creatina din mușchi.

De unde provine:

• Creatina se sintetizează în principal în ficat și rinichi și ajunge în mușchi.
• În mușchi, sub formă de fosfocreatină, creatina este o rezervă rapidă de energie.
• În fiecare zi, o mică parte din creatina musculară (aproximativ 1–2%) se transformă spontan în creatinină.
• Creatinina trece în sânge și se elimină prin rinichi.

Producția de creatinină este relativ constantă la aceeași persoană și depinde în principal de masa musculară. Este influențată și de alimentație: dieta bogată în proteine, dietele vegetariene, cetogene sau hipoproteice și suplimentele cu creatină modifică nivelul creatininei fără să modifice funcția rinichilor.

Legătura cu funcția renală. Creatinina este filtrată de glomerulii renali și, în mai mică măsură, secretată de tubii renali. Când funcția rinichilor scade, creatinina se acumulează în sânge. Pe baza creatininei serice, a vârstei și a sexului se calculează rata de filtrare glomerulară estimată (eRFG). Este principalul indicator de rutină al funcției renale.

Indicații

• evaluarea funcției renale la controlul de rutină și la prima examinare;
• diagnosticul și monitorizarea bolii cronice de rinichi, împreună cu albuminuria (RAC);
• diagnosticul și monitorizarea leziunii renale acute: boli acute, postoperator, terapie intensivă, sepsis, șoc, politraumatisme, deshidratare (diaree, vărsături, transpirații abundente);
• pacienții cu risc renal: hipertensiune arterială, diabet zaharat, hiperuricemie, boli cu metabolism proteic crescut (de exemplu, mielom multiplu);
• manifestări urinare și boli renale cunoscute;
• ajustarea dozelor de medicamente eliminate renal și monitorizarea tratamentelor nefrotoxice;
• monitorizarea pacienților dializați;
• sarcina.

Pregătirea pacientului

• De preferat à jeun (pe nemâncate).
• Evitați o masă bogată în carne și suplimentele cu creatină înainte de recoltare.
• Comunicați tratamentele urmate, în special antibioticele (cefalosporine) și medicamentele care pot modifica creatinina.

Recoltare

Important: serul se separă de elementele sângelui în maximum 2 ore de la recoltare.

Metodă

Metoda Jaffé cinetică . Metoda este trasabilă la metoda de referință IDMS (spectrometrie de masă cu diluție izotopică).

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură:

• mg/dL × 88,4 = µmol/L;
• µmol/L × 0,0113 = mg/dL.

Caracteristicile metodei:

• limita de detecție: 0,08 mg/dL (7 µmol/L);
• intervalul de măsurare: 0,15–30,00 mg/dL (până la 60 mg/dL, cu repetare automată prin diluție).

Interpretarea rezultatelor

Funcția renală se exprimă prin eRFG, calculată din creatinină, vârstă și sex. Categoriile KDIGO (în mL/min/1,73 m²) sunt:

Boala cronică de rinichi presupune modificări prezente cel puțin 3 luni. O singură valoare anormală poate reflecta o leziune renală acută recentă. Diagnosticul se pune pe baza eRFG și a albuminuriei (RAC). O modificare a eRFG cu peste 20% între două determinări merită evaluată.

Leziunea renală acută (criteriile KDIGO) este definită printr-una dintre:

• creșterea creatininei cu ≥ 0,3 mg/dL (≥ 26,5 µmol/L) în 48 de ore;
• creșterea creatininei la ≥ 1,5 ori față de valoarea de bază, în ultimele 7 zile;
• diureză sub 0,5 mL/kg/oră timp de 6 ore.

Creatinină crescută:

• boli renale acute sau cronice, cu scăderea filtrării glomerulare;
• obstrucția căilor urinare;
• scăderea fluxului sanguin renal: insuficiență cardiacă, șoc, deshidratare;
• rabdomioliza (distrucție musculară masivă);
• masa musculară mare, culturismul, dieta bogată în proteine, suplimentele cu creatină, steroizii anabolizanți, fără afectare renală.

Creatinină scăzută:

• masă musculară redusă: talie mică, persoane debilitate, vârstnici, amputații, boli cu atrofie musculară, leziuni ale măduvei spinării;
• boli hepatice severe: producție hepatică scăzută, aport proteic insuficient, masă musculară redusă;
• diete hipoproteice sau vegetariene;
• sarcina.

În sarcină. Filtrarea glomerulară crește cu aproximativ 40–65%, iar creatinina scade de la o medie de aproximativ 0,7 mg/dL la aproximativ 0,5 mg/dL. O creatinină peste 0,8 mg/dL, în orice moment al sarcinii, ridică suspiciunea de afectare renală și impune investigații suplimentare.

Când creatinina nu reflectă corect funcția renală. Când masa musculară este foarte mică sau foarte mare (vârstnici, malnutriție, amputații, boli musculare, obezitate severă, ciroză, cancer, insuficiență cardiacă), estimarea funcției renale pe baza creatininei este mai puțin exactă. Ghidul KDIGO recomandă atunci și dozarea cistatinei C (vezi și articolul despre cistatina C), cu calcularea eRFG combinate (creatinină + cistatină C).

Creatinina se interpretează de obicei împreună cu ureea, albuminuria (RAC) și, la nevoie, cu creatinina urinară (pentru clearance).

Limite și interferențe

Limitele creatininei ca marker:

• Nu este un indicator sensibil în afectarea renală ușoară: în boala renală cronică progresivă, creatinina devine anormală abia după ce aproximativ jumătate sau mai mulți dintre nefroni nu mai funcționează.
• Crește mai lent decât ureea când scade fluxul sanguin renal.
• Este valabilă doar în stare de echilibru. Într-o leziune renală acută, valoarea creatininei rămâne în urma modificărilor reale ale funcției renale.
• La aceeași valoare a creatininei, funcția renală poate fi diferită: la un vârstnic, de exemplu, producția de creatinină este mai mică, iar aceeași valoare corespunde unei filtrări mai scăzute.
• Medicamentele care scad secreția tubulară a creatininei pot crește creatinina fără să scadă filtrarea glomerulară. Același efect îl au unele antibiotice cu spectru larg, care reduc eliminarea creatininei pe alte căi decât cea renală.

Interferențe analitice:

• hemoliza: probele hemolizate nu se lucrează;
• cefoxitina la 5 mg/dL crește rezultatul cu aproximativ 17%. Alte cefalosporine testate (cefalexină, cefradină) nu interferează la concentrațiile testate;
• glucoza foarte mare (332 mg/dL) crește rezultatul cu aproximativ 11%;
• piruvatul, dopamina și proteinele totale foarte crescute pot crește ușor rezultatul;
• bilirubina neconjugată foarte mare (15–20 mg/dL) scade rezultatul cu 13–16%.

Ce nu interferează cu metoda. În studiile producătorului nu au interferat, la concentrațiile testate:

• trigliceridele (până la 2500 mg/dL);
• ureea, acidul uric, albumina, IgG;
• acidul ascorbic, etanolul;
• medicamente uzuale: furosemid, gentamicină, amikacină, vancomicină, cimetidină, fenitoină, acid valproic, carbamazepină, digoxină, cafeină și altele.

Bibliografie:

1. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) CKD Work Group. KDIGO 2024 Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease. Kidney Int. 2024;105(4S):S117–S314.
2. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) Acute Kidney Injury Work Group. KDIGO Clinical Practice Guideline for Acute Kidney Injury. Kidney Int Suppl. 2012;2(1):1–138.
3. Hnat M, Sibai B. Renal Disease and Pregnancy. Global Library of Women’s Medicine (GLOWM); 2008. doi:10.3843/GLOWM.10157.
4. Siemens Healthineers. Atellica CH Creatinine_2 (Crea_2) – instrucțiuni de utilizare, 11110159_EN Rev. 04, 2019-07.
5. Labcorp. Creatinine – Test 001370. Accesat octombrie 2026.