ASMA-Anticorpi – fibra musculara neteda( ASMA )

Anticorpi anti-mușchi neted (ASMA) – anti-actină, ELISA

Ce este analiza

Anticorpii anti-mușchi neted (ASMA, din engleză anti-smooth muscle antibodies) sunt autoanticorpi îndreptați împotriva unor componente ale citoscheletului celular. Ținta principală este actina, la aproximativ 86% dintre pacienți. La restul de aproximativ 14%, anticorpii recunosc alte proteine ale citoscheletului: tubulina, vimentina, desmina, troponina sau tropomiozina. În hepatita autoimună de tip 1, antigenul-țintă principal este actina filamentoasă (F-actina).

Analiza anticorpi anti-mușchi neted (ASMA) determină cantitativ, prin ELISA, anticorpii anti-actină din ser.

Hepatita autoimună

ASMA sunt asociați cu bolile autoimune ale ficatului și ale căilor biliare. Ei sunt prezenți la:

• aproximativ 70% dintre pacienții cu hepatită autoimună de tip 1;
• 20–30% dintre pacienții cu colangită biliară primitivă (fosta ciroză biliară primitivă).

Hepatita autoimună este o boală cronică a ficatului, în care sistemul imunitar atacă celulele hepatice. Afectează mai ales femeile, dar poate apărea la orice vârstă. Are două tipuri:

• Tipul 1 este cel mai frecvent (75–80% dintre cazuri) și se asociază cu ASMA și cu anticorpii antinucleari (ANA).
• Tipul 2 apare mai ales la copii și tineri și se asociază cu anticorpii anti-LKM1.

Aproximativ o treime dintre pacienți au deja ciroză în momentul diagnosticului. Cu tratament imunosupresor, supraviețuirea la 10 ani depășește 80–90%.

Anticorpii anti-actină

Anticorpii anti-actină sunt importanți mai ales la copii. La ei pot fi singurul marker al bolii, chiar la titruri mici.

Prezența anticorpilor anti-actină se asociază cu:

• debut mai precoce al bolii;
• haplotipul HLA-A1-B8-DR3;
• o frecvență mai mare a eșecului tratamentului și a decesului prin boală hepatică;
• necesitatea mai timpurie a transplantului hepatic, față de pacienții fără anticorpi anti-actină.

Valoarea diagnostică a testului

Sub tratament imunosupresor, ASMA dispar la majoritatea pacienților. Totuși, statusul serologic nu prezice recăderea după oprirea corticoterapiei. Nici titrul inițial și nici variațiile lui în timp nu sunt markeri de prognostic. ASMA nu sunt implicați direct în producerea bolii, așa că valoarea lor este în primul rând diagnostică.

Performanța diagnostică crește atunci când ASMA sunt prezenți împreună cu anticorpii antinucleari (ANA).

Indicații

• Suspiciune clinică de hepatită autoimună activă:
  • hepatită acută sau cronică de cauză neprecizată;
  • disfuncție a ficatului transplantat.
• Modificări ușoare, recent apărute, ale transaminazelor (TGO, TGP): hepatita autoimună este asimptomatică în 25–34% din cazuri. Diagnosticul și tratamentul întârziate pot reduce supraviețuirea la 10 ani, comparativ cu formele severe tratate corespunzător.
• Copii cu afectare hepatică neexplicată.

Analiza se completează cu:

• ANA, anticorpii anti-LKM1, anti-LC1 și anti-SLA/LP, sau panelul hepatită autoimună – blot;
• AMA, pentru colangita biliară primitivă;
• imunoglobulina G;
• TGO, TGP, GGT și fosfataza alcalină;
• markerii hepatitelor virale: antigenul HBs și anticorpii anti-HCV.

Mai multe informații găsiți în articolul despre analizele pentru ficat.

Pregătirea pacientului

Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau după masă.

Menționați laboratorului dacă urmați tratament imunosupresor sau dacă ați avut un transplant hepatic.

Recoltare

Metodă

ELISA, cu determinarea anticorpilor anti-actină

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: UA/mL sunt unități arbitrare, definite de calibratorii kitului. Nu se transformă în alte unități și nu se compară direct cu titrurile obținute prin imunofluorescență.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ (< 20 UA/mL). Nu au fost detectați anticorpi anti-actină.

Rezultat slab pozitiv (20–30 UA/mL) sau pozitiv (> 30 UA/mL). După excluderea altor cauze de hepatită, rezultatul susține diagnosticul de hepatită autoimună de tip 1, mai ales dacă sunt prezenți și ANA și dacă imunoglobulina G este crescută. La copii, anticorpii anti-actină pot fi semnificativi chiar la valori mici.

Rezultatul se interpretează de medicul gastroenterolog sau hepatolog, împreună cu analizele hepatice, cu ceilalți autoanticorpi și, la nevoie, cu biopsia hepatică.

Limite și interferențe

• La fel ca ANA, ASMA nu sunt complet specifici pentru hepatita autoimună. Ei apar la 20–40% dintre pacienții cu:
  • boală hepatică alcoolică;
  • steatoză hepatică non-alcoolică;
  • hepatită cronică B sau C;
  • colangită biliară primitivă;
  • colangită sclerozantă primitivă.
• Titruri mici de ASMA apar la 3–18% dintre persoanele sănătoase.
• Anticorpii anti-F-actină sunt mai specifici pentru hepatita autoimună decât ASMA în general. Totuși, pot apărea și în:
  • infecții virale;
  • boli de țesut conjunctiv;
  • boala celiacă;
  • boala Crohn;
  • tiroidita autoimună;
  • diabet.
• Titrul ASMA nu are valoare prognostică.
• Un rezultat negativ nu exclude hepatita autoimună.
• Probele intens hemolizate, lipemice sau puternic contaminate bacterian nu se lucrează.

Bibliografie

1. Gatselis NK, Zachou K, Koukoulis GK, Dalekos GN. Autoimmune hepatitis, one disease with many faces: etiopathogenetic, clinico-laboratory and histological characteristics. World J Gastroenterol. 2015;21(1):60–83.
2. Cançado EL, Abrantes-Lemos CP, Terrabuio DR. The importance of autoantibody detection in autoimmune hepatitis. Front Immunol. 2015;6:222. doi: 10.3389/fimmu.2015.00222
3. Mayo Clinic Laboratories. Smooth Muscle Antibody Screen, Serum (test SMAS).