Imunoglobulina G (IgG)

Ce este Imunoglobulina G (IgG)

Imunoglobulina G (IgG) reprezintă aproximativ 75% din imunoglobulinele plasmatice. Este principalul anticorp produs la un al doilea contact cu un antigen (răspunsul imun secundar). Există patru subclase: IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4. Ele diferă prin structură, prin capacitatea de a activa complementul, prin trecerea transplacentară și prin timpul de înjumătățire.

IgG străbate endoteliile și placenta. Astfel, transferă pasiv imunitatea de la mamă la făt și nou-născut. Neutralizează toxinele bacteriene și acționează ca opsonină: se leagă de suprafața bacteriilor și favorizează fagocitoza.

Scăderea importantă a IgG, congenitală sau dobândită, crește riscul de infecții bacteriene. De aceea, la pacienții cu infecții repetate se verifică nivelul imunoglobulinelor serice. În caz de deficit, acești pacienți pot beneficia de tratament substitutiv cu imunoglobuline.

La persoanele imunocompetente, IgG crește policlonal ca răspuns la numeroase procese infecțioase sau inflamatorii. O proteină monoclonală IgG (paraproteină) apare în mielomul multiplu cu IgG.

Indicații

• Evaluarea imunității umorale.
• Infecții bacteriene repetate, suspiciune de imunodeficiență.
• Estimarea riscului de infecții, mai ales la copii și la pacienții cu limfoame sau leucemie limfatică cronică.
• Diagnosticul și monitorizarea tratamentului în mielomul cu IgG.
• Evaluarea bolilor hepatice cronice și a bolilor autoimune.

Recoltare

Important: probele suspectate că au crioglobuline sau aglutinine la rece se mențin la 37 °C până la coagulare și separarea serului.

Metodă

Imunoturbidimetrie accelerată cu polietilenglicol (PEG), pe analizorul Siemens Atellica CH (Atellica Solution). Metoda este standardizată față de materialul de referință internațional CRM-470.

Domeniul de măsurare este 140–3400 mg/dL. Probele cu valori în afara acestui domeniu se reanalizează automat după diluare, ceea ce extinde domeniul la 70–34.000 mg/dL.

Valori de referință

La nou-născut, IgG provine în mare parte de la mamă, prin placentă. Nivelul scade în primele luni de viață, apoi crește treptat pe măsură ce copilul își produce propriii anticorpi.

Transformarea unităților de măsură:
mg/dL × 0,01 = g/L
g/L × 100 = mg/dL

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute apar în:

• infecții cronice și parazitoze;
• afecțiuni hepatice cronice, hepatite;
• boli autoimune (de exemplu poliartrita reumatoidă);
• sarcoidoză;
• infecția HIV / SIDA (creștere policlonală);
• hiperimunizare;
• mielomul cu IgG (creștere monoclonală).

Valori scăzute apar în:

• agamaglobulinemie și aplazie limfoidă;
• deficitul selectiv de subclase IgG;
• leucemia limfatică cronică;
• mielomul non-IgG, macroglobulinemia Waldenström și boala lanțurilor grele;
• sindroame cu pierdere de proteine (de exemplu sindrom nefrotic sau enteropatii cu pierdere de proteine);
• sarcină.

O creștere policlonală (a mai multor clone de anticorpi) sugerează un proces infecțios, inflamator sau autoimun. Suspiciunea de creștere monoclonală se confirmă prin electroforeza proteinelor serice și imunofixare.

Limite și interferențe

• Există gamapatii monoclonale cu nivel total de IgG normal. Un rezultat normal nu exclude o gamapatie monoclonală.
• Hemoliza face proba inutilizabilă.
• Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic și cu celelalte investigații.