Testul anticorpilor de tip 1 împotriva microsomului hepatic și renal (anticorp anti-LKM-1 sau anticorp CYP2D6) este utilizat în principal împreună cu un test de anticorpi împotriva mușchilor netezi (SMA) și un test de anticorpi antinucleari (ANA) pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune și pentru a face diferența între cele două tipuri majore, tipul 1 și tipul 2.

Aceste analize pot fi efectuate pentru a urmări rezultatele anormale ale testelor hepatice, cum ar fi creșterea persistentă a alanin aminotransferazei (ALT), aspartat aminotransferazei (AST) sau a bilirubinei.

Pot fi efectuate pentru diagnostic diferentiat, analize suplimentare, cum ar fi imunoglobulinele, deoarece acestea pot fi crescute în cazul hepatitei autoimune și/sau hepatitei B și/sau hepatitei C, pentru a exclude hepatita virală.

Când este recomandat?

Analiza anti-LKM-1 poate fi solicitată atunci când un medicul curant investighează boala de ficat a unei persoane și dorește să facă distincția între diferite cauze de leziuni hepatice.

Acesta poate fi recomandat împreună cu alte teste, cum ar fi un test ASMA și un test ANA Screening si titrare Ac imunoflourescenta.
Aceste analize sunt de obicei solicitate atunci când o persoană prezintă semne și simptome, cum ar fi oboseală, slăbiciune și icter, și are rezultate anormale la testele hepatice de rutină.
Semnele și simptomele asociate cu hepatita autoimună pot include, de asemenea, următoarele:

• Mâncărime
• Un ficat mărit
• Dureri articulare
• Disconfort abdominal
• Vase de sânge anormale la nivelul pielii (angiome de păianjen)
• Greață sau vărsături
• Urină închisă la culoare
• Pierderea poftei de mâncare
• Scaune palide sau de culoarea lutului
• Dureri musculare (mialgie)
• La femei, lipsa perioadelor menstruale (amenoree)
• Erupții cutanate
• Acumularea de lichide (edem)

Multe dintre aceste semne și simptome nu sunt specifice hepatitei autoimune; ele se întâlnesc și în cazul altor cauze de leziuni hepatice și în cazul altor afecțiuni.

Ce înseamnă rezultatul analizei?

O cantitate sau un titru ridicat de anti-LKM-1 indică faptul că este probabil ca persoana testată să aibă hepatită autoimună de tip 2, dar rezultatul nu este definitiv.

Se poate efectua o biopsie hepatică pentru a evalua țesutul hepatic în vederea detectării leziunilor și cicatricilor pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului.Dacă testul anti-LKM-1 este negativ, dar ASMA și/sau ANA sunt pozitive, atunci persoana are probabil hepatită autoimună de tip 1.
Dacă ambele sunt negative, atunci simptomele persoanei sunt probabil datorate unei alte cauze decât hepatita autoimună.
Cu toate acestea, afecțiunea nu este exclusă în totalitate. Nu toate persoanele cu hepatită autoimună vor produce anticorpi anti-LKM-1 sau ASMA; unele persoane produc și alți autoanticorpi care sunt rareori testați.

Surse:

2017 review performed by Rose Romeo, PhD, DABCC, FACB.
Bogdanos, DP, Invernizzi, P, Mackay, IR and D vergani (2008). Autoimmune liver serology: Current diagnostic and clinical challenges. World Journal of Gastroenterology, vol 14: 3374-3387.

European Association for the Study of the Liver (EASL) Clinical Practice Guidelines: Autoimmune hepatitis (2015). Journal of Hepatology, vol 63: 971-1004.Czaja, AJ (2016).

Diagnosis and Management of Autoimmune Hepatitis: Current Status and Future Directions. Gut and Liver, vol 10: 177-203.Narciso-Schiavon, JL and LL Schiavon (2017).
To screen or not to screen? Celiac antibodies in liver diseases. World Journal of Gastroenterology, vol.

23: 776-791.Himoto, T & M Nishioka (2013) Autoantibodies in liver disease: important clues for the diagnosis, disease activity and prognosis. Autoimmune Highlights. Vol 4: 39-53.Wolf, D (2016). Medscape Article: Autoimmune hepatitis. Available online at emedicine.medscape.com/article/172356-overview. Accessed April 28th, 2017.

ARUP. Liver-Kidney Microsome Antibody, IgG (2017). Available online at ltd.aruplab.com/Tests/Pub/0099270. Accessed on April 29th 2017.