ADH precursor – (Provasopresina, Copeptina)

Copeptina (CT-proAVP, provasopresină)

Ce este copeptina

Copeptina (CT-proAVP) este un peptid format din 39 de aminoacizi. Este partea finală (C-terminală) a moleculei precursoare a vasopresinei (arginin-vasopresina, AVP, cunoscută și ca hormon antidiuretic, ADH).

Formarea. Precursorul vasopresinei se produce în hipotalamus și se scindează în trei părți:

• vasopresina;
• neurofizina II;
• copeptina.

Cele trei sunt depozitate și eliberate împreună din hipofiza posterioară. Prin urmare, nivelul copeptinei din sânge reflectă eliberarea de vasopresină.

Rolul vasopresinei. Vasopresina reglează echilibrul apei din organism:

• acționează asupra rinichilor (receptorii V2) și le permite să rețină apa și să concentreze urina;
• produce constricția vaselor de sânge (receptorii V1);
• împreună cu CRH, stimulează eliberarea de ACTH și cortizol în situații de stres.

Vasopresina este eliberată când crește concentrația sângelui (osmolalitatea plasmatică peste aproximativ 280–290 mOsm/kg) și când scad volumul sau presiunea sângelui.

De ce se măsoară copeptina în locul vasopresinei. Vasopresina este instabilă, se leagă de trombocite și se dozează greu. Copeptina este stabilă și se măsoară ușor, de aceea este folosită ca marker al vasopresinei. Copeptina crește treptat în timpul postului și al restricției de apă și scade rapid după ce se bea apă sau se mănâncă.

Diabetul insipid. Organismul nu mai poate concentra urina. Apar urinări foarte frecvente și abundente (poliurie) și sete intensă (polidipsie). Există două forme principale:

Polidipsia primară. Este o afecțiune distinctă, în care persoana bea în exces. Copeptina este de obicei scăzută, iar diagnosticul se pune prin teste de stimulare.

Copeptina ca marker de stres. Copeptina este și un marker al stresului hemodinamic acut. A fost studiată în:

• sindromul coronarian acut;
• boala coronariană stabilă;
• insuficiența cardiacă;
• accidentul vascular cerebral ischemic.

Indicații

Medicul (de obicei endocrinolog, nefrolog sau cardiolog) poate recomanda dozarea copeptinei în următoarele situații:

• sindromul poliurie–polidipsie (urinări abundente și sete intensă), pentru a deosebi:
  • deficitul de vasopresină (diabetul insipid central);
  • rezistența la vasopresină (diabetul insipid nefrogen);
  • polidipsia primară;
• monitorizarea apariției diabetului insipid după intervenții chirurgicale pe hipofiză;
• evaluarea hiponatremiei (sodiu scăzut în sânge) și a suspiciunii de sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH);
• evaluarea complementară în bolile cardiovasculare:
  • în sindromul coronarian acut, împreună cu troponina;
  • în insuficiența cardiacă, împreună cu NT-proBNP.

Pregătirea pacientului

Pentru dozarea bazală nu este necesară o pregătire specială.

Testul de restricție hidrică. Dacă medicul a recomandat un test cu restricție de lichide, se respectă protocolul indicat de medic. De obicei, testul presupune minimum 8 ore fără mâncare și fără lichide, inclusiv fără apă.

Menționați laboratorului:

• ora ultimei mese și a ultimului consum de lichide;
• dacă proba este bazală sau recoltată în cadrul unui test de restricție hidrică ori de stimulare;
• intervențiile chirurgicale recente pe hipofiză;
• tratamentele urmate, în special:
  • desmopresina;
  • diureticele;
  • medicamentele care blochează receptorii vasopresinei (vaptani);
• bolile asociate: infecții, sepsis, boli pulmonare, boli cardiace, cancer pulmonar.

Recoltare

Metodă

Testul se face prin metoda imunofluorescentă TRACE (Time-Resolved Amplified Cryptate Emission, emisie amplificată de criptat, rezolvată în timp):

1. Copeptina din probă se leagă de doi anticorpi marcați cu substanțe fluorescente.
2. Când ambii anticorpi sunt legați de copeptină, între ei are loc un transfer de energie, care produce un semnal luminos.
3. Intensitatea semnalului este proporțională cu concentrația de copeptină.

Valori de referință

Valorile depind de starea de hidratare (cu sau fără restricție de lichide) și de vârstă. Ele sunt raportate de laborator împreună cu rezultatul. Orientativ, Mayo Clinic Laboratories folosește următoarele valori:

Transformarea unităților de măsură

Interpretarea rezultatelor

Copeptina se interpretează întotdeauna împreună cu:

• osmolalitatea serică și osmolalitatea urinară;
• sodiul seric;
• starea de hidratare a pacientului.

În sindromul poliurie–polidipsie:

• copeptina bazală mult crescută (21,4 pmol/L sau mai mult, fără restricție hidrică) este compatibilă cu diabetul insipid nefrogen (rezistența rinichilor la vasopresină);
• copeptina scăzută sugerează fie un deficit de vasopresină (diabet insipid central), fie o polidipsie primară. Deosebirea dintre ele se face prin teste de stimulare (restricție hidrică, perfuzie cu soluție salină hipertonă sau stimulare cu arginină), efectuate sub supraveghere medicală.

După intervenția chirurgicală pe hipofiză, o copeptină foarte scăzută (sub 2,5 pmol/L) poate anunța apariția diabetului insipid central.

În hiponatremie, o copeptină crescută poate sugera un SIADH. De obicei, copeptina singură nu deosebește SIADH de alte cauze de hiponatremie.

În bolile cardiovasculare, copeptina crescută arată un stres hemodinamic acut. Se interpretează împreună cu troponina T hipersensibilă sau troponina I hipersensibilă și cu NT-proBNP.

Alte analize utile. Pentru evaluarea poliuriei, medicul poate recomanda și:

• glicemia, pentru excluderea diabetului zaharat;
• potasiul și calciul total, deoarece potasiul scăzut și calciul crescut pot afecta concentrarea urinei;
• creatinina;
• examenul complet de urină.

Limite și interferențe

Bibliografie

1. MSD Manual Professional Version. Arginine Vasopressin Deficiency (Central Diabetes Insipidus). Merck & Co., 2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Copeptin proAVP, Plasma (test CPAVP). Test catalog, 2026.
3. Labcorp. Copeptin (test 010505). Test menu, 2026.
4. Thermo Fisher Scientific. What is Copeptin? B·R·A·H·M·S Copeptin proAVP KRYPTOR – product information.