Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Biochimie
Osmolalitate urinara (OSMOLU)
Despre analiza
Osmolalitate urinară
Ce este osmolalitatea urinară
Osmolalitatea urinară reprezintă concentrația totală a particulelor dizolvate în urină, raportată la un kilogram de apă. Se exprimă în mOsm/kg H₂O. Depinde de numărul particulelor, nu de natura sau mărimea lor.
În mod normal, osmolalitatea urinară este determinată în principal de uree, sodiu, potasiu, clor și amoniu. Când glucoza se elimină în cantitate mare în urină (diabet zaharat decompensat), aceasta crește semnificativ osmolalitatea.
Rinichiul își ajustează capacitatea de concentrare sau diluare a urinei în funcție de hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina):
- Când organismul are nevoie să păstreze apa (deshidratare, osmolalitate serică crescută), ADH crește reabsorbția apei în tubii colectori. Urina devine concentrată și poate ajunge la 1.000–1.200 mOsm/kg H₂O.
- Când există exces de apă, secreția de ADH se oprește. Rinichiul elimină urină diluată, până la 50–100 mOsm/kg H₂O.
Osmolalitatea urinară este o măsură mai precisă a concentrației urinei decât densitatea urinară (greutatea specifică). Densitatea este influențată și de mărimea moleculelor: glucoza, proteinele și substanțele de contrast iodate o cresc disproporționat. Osmolalitatea depinde doar de numărul de particule.
Testul este util mai ales interpretat împreună cu osmolalitatea serică și cu sodiul seric și urinar, recoltate în același moment.
Indicații
- Evaluarea hiponatremiei: diferențierea SIADH (urină inadecvat concentrată) de polidipsia primară sau aportul scăzut de solviți (urină maxim diluată)
- Evaluarea hipernatremiei: diferențierea diabetului insipid de pierderile de apă extrarenale sau de aportul insuficient
- Poliurie și polidipsie: diagnosticul diferențial dintre diabetul insipid central, diabetul insipid nefrogen, polidipsia primară și diureza osmotică, inclusiv în cadrul testului de restricție hidrică și al testului cu desmopresină
- Insuficiența renală acută: diferențierea cauzei prerenale (urină concentrată) de necroza tubulară acută (urină izostenurică)
- Evaluarea capacității de concentrare a rinichiului în bolile renale cronice, tubulo-interstițiale sau după transplant renal
- Evaluarea acidozei metabolice hipercloremice (calcularea gap-ului osmolar urinar)
Recoltare
| Condiții de recoltare | Urina se recoltează spontan, conform indicației medicului: de obicei o probă din prima urină de dimineață (cea mai concentrată) sau o probă recoltată la momentul solicitat, în cadrul unui test funcțional. Nu se consumă cantități mari de lichide înainte de recoltare, dacă medicul nu indică altfel. Pentru interpretarea corectă se recomandă recoltarea simultană a unei probe de sânge (osmolalitate serică, sodiu). |
| Tip probă | Urină spontană (spot) |
| Material biologic | Minimum 10 mL urină, în recipient steril, fără conservanți |
| Procesare după recoltare | Proba se transportă la laborator la 2–8 °C. Recipientul se păstrează închis, pentru a evita evaporarea. |
| Proba este stabilă | 7 zile la 2–8 °C |
| Motive respingere probă | Probă cu conservanți. Recipient deschis sau neetichetat. Volum insuficient. Probă contaminată. |
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.