Profil TORCH

Profil TORCH – anticorpi IgG și IgM pentru toxoplasmoză, rubeolă, citomegalovirus și herpes simplex

Ce este Profilul TORCH

TORCH este acronimul unui grup de infecții care se pot transmite de la mamă la copil în timpul sarcinii, la naștere sau după naștere.

Infectarea poate avea loc în orice etapă: la embrion, la făt sau la nou-născut.

Infecțiile TORCH sunt responsabile de aproximativ 2–3% dintre anomaliile congenitale:

• T – toxoplasmoza (Toxoplasma gondii);
• O – „other”, adică alte infecții: sifilisul, hepatita B, infecția cu virusul varicelo-zosterian, parvovirusul B19, enterovirusurile, virusul Epstein-Barr;
• R – rubeola;
• C – citomegaloviroza (CMV);
• H – infecția cu virusurile herpes simplex (HSV 1 și 2).

Agentul infecțios poate ajunge la copil pe trei căi:

• transplacentar, în timpul sarcinii;
• la naștere, la trecerea prin canalul de naștere;
• după naștere: CMV, de exemplu, se poate transmite și prin laptele matern.

O infecție apărută pentru prima dată în timpul sarcinii (infecție primară) poate duce la avort spontan, întârziere de creștere intrauterină, malformații, naștere prematură sau deces intrauterin. Riscul și tipul leziunilor depind de agentul infecțios și de vârsta sarcinii la momentul infectării.

Profilul TORCH este o analiză serologică: nu caută microorganismul, ci anticorpii produși de organism împotriva lui. Include 8 determinări:

• Toxoplasma gondii – anticorpi IgG și IgM;
• Rubeolă – anticorpi IgG și IgM;
• Citomegalovirus (CMV) – anticorpi IgG și IgM;
• Virus herpes simplex (HSV 1, HSV 2) – anticorpi IgG și IgM.

Cele două tipuri de anticorpi spun lucruri diferite:

• IgM apar primii după infectare și sugerează o infecție recentă. Pot persista însă luni sau chiar ani după infecție și pot fi fals pozitivi, așa că un IgM pozitiv nu dovedește singur o infecție acută.
• IgG apar mai târziu și persistă de obicei toată viața. Prezența lor arată că persoana a avut contact cu agentul infecțios (sau, pentru rubeolă, că a fost vaccinată) și, în general, că este protejată.

Când rezultatele nu permit datarea infecției, se folosește testul de aviditate IgG. Acesta arată cât de „matur” este răspunsul imun, deci dacă infecția este recentă sau veche.

Semne ale infecției congenitale la nou-născut

Manifestările diferă în funcție de agentul infecțios și de momentul infectării, dar multe sunt comune:

• greutate mică la naștere;
• febră, apatie, dificultăți de hrănire;
• icter prelungit sau intens;
• hepatosplenomegalie (ficat și splină mărite);
• peteșii sau purpură (pete mici, roșii sau maronii); pete albăstrui-violacee;
• anemie hemolitică;
• microcefalie;
• cataractă, corioretinită (inflamația straturilor profunde ale ochiului);
• deficit de auz;
• persistența canalului arterial.

Unele infecții, în special CMV și toxoplasmoza, nu dau semne la naștere, iar consecințele apar mai târziu: pierderea auzului sau a vederii, convulsii, dificultăți de învățare.

Indicații

• înaintea sarcinii (preconcepțional), când analiza este cea mai utilă: arată față de ce infecții femeia este deja protejată și pentru care trebuie luate măsuri;
• în primul trimestru de sarcină, pentru stabilirea statusului imun inițial;
• în cursul sarcinii, la gravidele cu expunere cunoscută sau cu simptome sugestive: febră, adenopatii (ganglioni măriți), erupție cutanată, sindrom pseudogripal;
• anomalii fetale la ecografie: întârziere de creștere, calcificări cerebrale sau hepatice, ventriculomegalie, hidrops;
• avort spontan, naștere prematură sau deces intrauterin, în cadrul investigării cauzei;
• nou-născuți cu semne sugestive de infecție congenitală, alături de testele specifice.

Profilul TORCH nu este inclus în analizele decontate CNAS pentru gravide. În primul trimestru, CNAS decontează separat HIV, Ag HBs și sifilisul.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face dimineața, de preferat à jeun (pe nemâncate).
• Comunicați vârsta sarcinii.
• Comunicați orice vaccinare recentă (în special împotriva rubeolei, cu vaccinul ROR), administrarea de imunoglobuline sau o transfuzie în ultimele luni.

Recoltare

Valori de referință

Rezultatele se exprimă calitativ, pentru fiecare anticorp:

• Negativ: sub pragul de detecție al testului;
• Echivoc (zonă gri): rezultat la limită, care se repetă după 2–3 săptămâni;
• Pozitiv: peste pragul de pozitivitate.

Pragurile numerice și unitățile de măsură (UI/mL, U/mL sau index) depind de testul folosit și sunt menționate pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele se interpretează pentru fiecare agent infecțios în parte, prin combinația IgG–IgM:

Ce înseamnă rezultatele pentru fiecare agent infecțios:

• Toxoplasmoza. IgG negativ înseamnă că femeia nu este protejată. În sarcină se recomandă măsuri de prevenție: carne bine preparată termic, legume și fructe spălate, evitarea contactului cu așternutul pisicii, mănuși la grădinărit. Un test de aviditate IgG cu rezultat ridicat exclude o infecție apărută în ultimele aproximativ 4 luni.
• Rubeola. IgG pozitiv indică protecție, după boală sau după vaccinare. IgG negativ înainte de sarcină impune vaccinarea, după care se recomandă evitarea sarcinii timp de o lună. Vaccinul nu se administrează în timpul sarcinii.
• Citomegalovirusul. IgG pozitiv indică o infecție trecută, dar nu exclude complet transmiterea la făt, prin reactivare sau reinfecție, riscul fiind însă mult mai mic decât în infecția primară. O aviditate IgG ridicată sugerează o infecție mai veche de 3 luni.
• Virusurile herpes simplex. Anticorpii IgG sunt foarte frecvenți în populația generală și arată doar un contact anterior. IgM nu deosebesc sigur o primoinfecție de o reactivare. Herpesul neonatal se transmite în principal la naștere, de la o infecție genitală activă. Leziunile suspecte se investighează prin teste PCR, nu prin serologie.

Confirmarea unei infecții primare în sarcină impune evaluarea în medicină materno-fetală. Pentru toxoplasmoză și CMV, infectarea fătului se poate confirma prin PCR din lichid amniotic, de regulă după 16–18 săptămâni de sarcină și la cel puțin 4 săptămâni de la infecția mamei.

La nou-născut, anticorpii IgG trec de la mamă prin placentă, deci prezența lor reflectă statusul mamei, nu o infecție a copilului. Anticorpii IgM la nou-născut sugerează infecția congenitală. Infecția congenitală cu CMV se confirmă prin PCR din urină sau salivă, în primele 3 săptămâni de viață.

Limite și interferențe

• Anticorpii IgM pot persista luni sau ani după infecție, mai ales în toxoplasmoză. Pot fi și fals pozitivi, prin reacții încrucișate cu alte infecții virale (virusul Epstein-Barr, parvovirusul B19), prin prezența factorului reumatoid sau în bolile autoimune. Un IgM pozitiv se confirmă întotdeauna prin repetare și prin aviditate IgG, înainte de orice decizie.
• Un rezultat negativ nu exclude o infecție foarte recentă, în perioada în care anticorpii nu s-au format încă.
• Administrarea de imunoglobuline sau transfuziile pot da rezultate IgG pozitive prin anticorpi primiți pasiv.
• Persoanele cu imunodepresie pot avea un răspuns de anticorpi slab sau absent.
• Profilul nu include celelalte infecții din grupul „O”: sifilis, hepatita B, HIV, parvovirus B19, varicelă. Acestea se testează separat.