Sifilis – RPR (calitativ si semicantitativ))

Sifilis - RPR (calitativ si semicantitativ)

Ce este Sifilis - RPR (calitativ)

RPR (Rapid Plasma Reagin) este un test serologic non-treponemic pentru sifilis.

Detectează anticorpii nespecifici (reagine) de tip IgG și IgM, îndreptați împotriva unui antigen lipidic format din cardiolipină, lecitină și colesterol. Acest antigen este eliberat din celulele gazdei lezate de infecție și, parțial, din membrana treponemei.

RPR se folosește pentru:

• screeningul infecției cu Treponema pallidum;
• aprecierea activității bolii, deoarece titrul reflectă activitatea infecției;
• monitorizarea răspunsului la tratament (RPR cantitativ).

Un rezultat pozitiv se confirmă obligatoriu printr-un test treponemic, de exemplu TPHA.

Sifilisul

Sifilisul este o infecție cu Treponema pallidum subsp. pallidum.

Căi de transmitere:

• contact sexual;
• transplacentar;
• excepțional, pe cale sanguină (transfuzie, înțepare accidentală).

După inoculare, treponema diseminează rapid pe cale limfatică și sanguină.

Stadii clinice

Neurosifilisul poate apărea în orice stadiu, inclusiv precoce, sub formă de meningită, afectare oculară sau otologică.

Sifilisul primar, secundar și latent precoce sunt infecțioase. Stadiile latente asimptomatice pot fi depistate numai serologic, ceea ce face screeningul esențial.

Sifilisul congenital

Transmiterea transplacentară este posibilă în orice stadiu, dar este maximă în sifilisul precoce. Consecințele posibile sunt:

• avort tardiv;
• deces fetal intrauterin;
• naștere prematură;
• hidrops fetal;
• sifilis congenital precoce (manifestări până la vârsta de 2 ani) sau tardiv (după 2 ani): keratită interstițială, surditate, dinți Hutchinson, afectare osoasă.

Răspunsul serologic

Tipuri de teste serologice

Teste non-treponemice (VDRL, RPR):

• Avantaje: rapide, ieftine, sensibile în sifilisul primar tardiv și în cel secundar. Titrul lor reflectă activitatea bolii, deci sunt singurele teste utile pentru monitorizarea tratamentului.
• Dezavantaje: sensibilitate redusă în sifilisul primar incipient și în sifilisul tardiv. Rata de reacții biologic fals-pozitive este semnificativă.

Teste treponemice (TPHA/TPPA, TPLA, FTA-ABS, EIA/CLIA):

• Avantaje: confirmă specificitatea unui rezultat non-treponemic pozitiv. Au specificitate mare.
• Dezavantaje: rămân pozitive toată viața, deci nu diferențiază infecția activă de cea tratată și nu se folosesc pentru monitorizarea tratamentului.
• Algoritmul invers de screening: testele EIA/CLIA automate, cu sensibilitate comparabilă, se folosesc tot mai frecvent pentru screening. Un rezultat pozitiv se evaluează apoi cu RPR cantitativ.
• Testele IgM (EIA IgM, FTA-ABS IgM): utile în sifilisul precoce și în cel congenital.

Monitorizarea tratamentului

Răspunsul adecvat la tratament înseamnă o scădere de cel puțin 4 ori a titrului RPR, adică 2 diluții (de exemplu, de la 1:32 la 1:8):

• la 6–12 luni în sifilisul primar și secundar;
• la 12–24 de luni în sifilisul latent.

Seroreversia depinde de titrul inițial, de stadiu și de episoadele anterioare de infecție. Aproximativ 15–20% dintre pacienții tratați corect rămân cu un titru scăzut persistent (stare serofast).

O creștere de cel puțin 4 ori a titrului după tratament sugerează eșec terapeutic sau reinfecție.

Monitorizarea se face cu același tip de test, de preferat în același laborator. Titrurile RPR și VDRL nu sunt interschimbabile.

Situații particulare

Sarcina:

• Screening: se face obligatoriu la prima consultație prenatală, în trimestrul III și la naștere, la gravidele cu risc.
• Reacții fals-pozitive: sarcina este o cauză cunoscută de reacții non-treponemice fals-pozitive.
• Conduită: morbiditatea și mortalitatea sifilisului congenital sunt mari. Orice gravidă cu serologie pozitivă confirmată se tratează imediat, cu excepția cazului în care există un tratament anterior adecvat, documentat, și titruri stabile, scăzute. Riscul sifilisului netratat în sarcină depășește cu mult riscul unui tratament inutil.

Nou-născutul:

• La naștere are profilul serologic IgG al mamei, prin transfer pasiv. Anticorpii materni dispar în 3–6 luni (RPR) și în 12–18 luni (teste treponemice) la copilul neinfectat.
• Detectarea IgM la nou-născut indică sinteză proprie, deci infecție.
• Un rezultat IgM negativ nu exclude sifilisul congenital dacă mama s-a infectat tardiv în sarcină.
• Un titru RPR la nou-născut de cel puțin 4 ori mai mare decât al mamei susține diagnosticul de sifilis congenital.
• La copilul infectat și tratat, eficiența tratamentului se urmărește prin scăderea titrului non-treponemic.

Infecția HIV: la majoritatea pacienților, răspunsul serologic este cel obișnuit. Rar apar titruri neobișnuit de mari, titruri neobișnuit de mici, răspuns întârziat sau rezultate fals-negative în sifilisul secundar.

Indicații

• semne sau simptome sugestive de sifilis sau de altă infecție cu transmitere sexuală;
• screening prenatal (trimestrul I, trimestrul III, la naștere);
• screening premarital, la angajare, pentru asigurări;
• screening la donatorii de sânge, țesuturi și organe;
• persoane cu risc crescut: parteneri multipli, persoane HIV-pozitive, parteneri ai pacienților cu sifilis;
• evaluarea activității bolii după un test treponemic pozitiv (algoritmul invers);
• monitorizarea răspunsului la tratament (RPR cantitativ).

Recoltare

Metodă

RPR – metoda clasică: antigenul VDRL modificat conține particule de cărbune, care floculează vizibil în prezența reaginelor. Reacția este calitativă și semicantitativă (titrare prin diluții seriate).

RPR – metoda imunoturbidimetrică automată: particule de latex acoperite cu antigen lipidic (cardiolipină și lecitină) aglutinează în prezența reaginelor. Creșterea turbidității se măsoară fotometric la 700 nm. Reacția este cantitativă.

Rezultatele pozitive la metoda automată se verifică prin metoda clasică. Rezultatele discordante impun o nouă recoltare.

Valori de referință și exprimarea rezultatului

Limita de detecție a metodei automate este 0,4 R.U.

Interpretarea rezultatelor (RPR și TPHA)

Limite și interferențe

Efectul de prozonă: la titruri foarte mari de anticorpi, specifice în special sifilisului secundar, sarcinii sau infecției HIV, testul nediluat poate da un rezultat fals-negativ. La suspiciune clinică, testul se repetă pe ser diluat.

Rezultate fals-negative apar și în:

• sifilisul primar incipient;
• sifilisul tardiv;
• imunodepresie.

Reacții biologic fals-pozitive acute (sub 6 luni), prin infecții:

• Bacteriene: pneumonie pneumococică, scarlatină, endocardită bacteriană, tuberculoză, lepră, leptospiroză, febră recurentă, rickettsioze, psitacoză, șancru moale, pneumonie cu Mycoplasma.
• Virale: mononucleoză infecțioasă, hepatite virale, varicelă, rujeolă, oreion, infecție HIV.
• Parazitare: malarie, tripanosomiază.
• Alte cauze acute: vaccinări recente.

Reacții biologic fals-pozitive cronice (peste 6 luni):

• boli autoimune (lupus eritematos sistemic, sindrom antifosfolipidic);
• boli hepatice cronice;
• neoplazii avansate;
• mielom multiplu;
• consum de droguri intravenoase;
• transfuzii multiple;
• vârstă înaintată.

Alte cauze de reacții fals-pozitive:

• sarcina;
• serurile intens lipemice.

Treponematozele non-venerice (pian, bejel, pinta) dau rezultate pozitive atât la testele non-treponemice, cât și la cele treponemice.