Trombofilie-predispozitie genetica, panel extins

Ce este Trombofilie-predispozitie genetica, panel extins

Trombofilia este predispoziția, ereditară sau dobândită, de a forma cheaguri de sânge (tromboze) în vene sau în artere. Componenta genetică rezultă din mutații și polimorfisme ale genelor pentru proteinele implicate în coagulare, în anticoagularea naturală sau în fibrinoliză (dizolvarea cheagurilor).

Rezultatul nu stabilește un diagnostic, ci conturează un profil de risc. Dacă predispoziția genetică se manifestă sau nu depinde de factorii dobândiți:

• imobilizarea prelungită;
• intervențiile chirurgicale;
• sarcina și lăuzia;
• contraceptivele orale sau terapia hormonală;
• cancerul;
• obezitatea;
• fumatul;
• vârsta.

Ce se determină în cadrul testului

1. Factor V G1691A (Leiden)

Este cea mai frecventă cauză genetică de trombofilie ereditară în populația europeană. În mod normal, proteina C activată inactivează factorul V și limitează formarea de trombină. Mutația Leiden face factorul V rezistent la această inactivare, iar activitatea procoagulantă se prelungește.

Mutația este responsabilă pentru 20–50% din cazurile de tromboembolism venos. Riscul este de aproximativ 3–8 ori mai mare la heterozigoți și mult mai mare la homozigoți. Contraceptivele orale cresc semnificativ acest risc.

2. Factor V H1299R (R2)

Apare la aproximativ 1 din 10 persoane sănătoase. Singură, varianta nu are o semnificație trombotică majoră. Devine relevantă în asociere cu factorul V Leiden: cele două variante împreună produc o rezistență la proteina C activată mai pronunțată decât factorul V Leiden singur.

3. Factor II G20210A

Mutația genei protrombinei este a doua cauză ca frecvență de trombofilie ereditară. Crește nivelul protrombinei în sânge, iar organismul produce mai multă trombină. Riscul de tromboză venoasă profundă și de tromboză cerebrală este de aproximativ 2–3 ori mai mare la heterozigoți. Asocierea cu factorul V Leiden multiplică riscul.

4. MTHFR C677T

Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) participă la metabolismul homocisteinei: transformă 5,10-metilentetrahidrofolatul în 5-metiltetrahidrofolat, necesar pentru transformarea homocisteinei în metionină. Varianta C677T în stare homozigotă scade activitatea enzimei și se poate asocia cu o creștere moderată a homocisteinei, mai ales când aportul de folați este insuficient. Homocisteina crescută este un factor de risc pentru tromboze venoase și arteriale.

5. MTHFR A1298C

Are un efect mai mic asupra activității enzimei și contează mai ales în asociere cu varianta C677T. Genotipul MTHFR nu are valoare singur: interpretarea necesită dozarea homocisteinei, singurul parametru care arată efectul metabolic real.

6. Factor XIII V34L

Factorul XIII activat consolidează cheagul de fibrină și îl face rezistent la dizolvare. Varianta V34L accelerează activarea factorului XIII de către trombină. Se presupune că activarea rapidă, dar ineficientă, duce la consumarea prematură a factorului. Așa s-ar explica efectul protector observat față de tromboza venoasă și de infarctul miocardic: redus, dar semnificativ statistic.

Unele studii au raportat însă o tendință crescută la sângerare și o asociere cu pierderi de sarcină în primul trimestru, mai ales împreună cu genotipul PAI-1 4G/4G.

7. PAI-1 4G/5G

PAI-1 (inhibitorul activatorului plasminogenului 1) este principalul inhibitor al fibrinolizei. Genotipul 4G/4G se asociază cu niveluri crescute de PAI-1, cu scăderea capacității de dizolvare a cheagurilor și persistența cheagului format. Polimorfismul a fost studiat în legătură cu tromboza venoasă, bolile cardiovasculare și complicațiile sarcinii, în special pierderile repetate de sarcină în primul trimestru.

8. Endothelial Protein C Receptor (EPCR)

Receptorul endotelial al proteinei C ajută la activarea proteinei C de către complexul trombină–trombomodulină, o etapă esențială a anticoagulării naturale. Variantele genei modifică nivelul formei solubile a receptorului, care circulă în sânge. Haplotipul A3 se asociază cu niveluri crescute de EPCR solubil. Studiile privind legătura lui cu riscul de tromboză și cu pierderile de sarcină au rezultate contradictorii.

Indicații

• Tromboembolism venos, mai ales la vârstă tânără, cu localizare neobișnuită sau recurent.
• Tromboză apărută fără un factor declanșator evident.
• Istoric familial de tromboembolism venos.
• Pierderi repetate de sarcină, preeclampsie, restricție de creștere fetală, dezlipire prematură de placentă.
• Evaluare înaintea sarcinii, la femeile cu antecedente personale sau familiale relevante.
• Înaintea începerii contracepției sau a terapiei hormonale, la femeile cu istoric familial de tromboză.
• Evaluare înaintea unei intervenții chirurgicale, la pacienții cu risc trombotic crescut.

Recoltare

Metodă

PCR și hibridizare.

Interpretarea rezultatelor

Pentru fiecare dintre cele 8 variante se raportează genotipul: normal, heterozigot sau homozigot.

Riscul de tromboză nu rezultă din simpla adunare a rezultatelor. La interpretare contează:

• combinarea variantelor: mai mulți factori prezenți simultan, în special factorul V Leiden cu mutația factorului II, dau un risc mai mare decât suma riscurilor individuale;
• statusul homozigot, care aduce un risc semnificativ mai mare decât cel heterozigot;
• contextul clinic: același genotip are altă semnificație la o persoană fără antecedente de tromboză față de un pacient cu un episod trombotic documentat;
• factorii dobândiți: predispoziția genetică se manifestă de regulă în prezența unui factor declanșator.