Profil evaluare sindrom intestin permeabil

Profil evaluare sindrom intestin permeabil – zonulină, alfa-1 antitripsină, histamină, IgA secretorie și microbiota în materii fecale

Ce este profilul de evaluare a permeabilității intestinale

Peretele intestinal este o barieră selectivă. Lasă să treacă nutrienții, apa și sărurile minerale, dar oprește microorganismele, toxinele și moleculele mari din alimente. Bariera are mai multe straturi:

• microbiota de la suprafață;
• stratul de mucus, care conține anticorpi IgA secretori și peptide antimicrobiene;
• celulele epiteliale, unite între ele prin complexe de proteine numite joncțiuni strânse (tight junctions);
• celulele sistemului imunitar din mucoasă.

Permeabilitatea intestinală crescută (popular, „intestinul permeabil” sau „leaky gut”) înseamnă că joncțiunile dintre celule se lărgesc și bariera devine mai „poroasă”. Fenomenul este real și a fost documentat în mai multe situații:

• bolile inflamatorii și ulcerative ale intestinului: boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale;
• la o parte dintre pacienții cu sindrom de intestin iritabil;
• după tratamente cu antiinflamatoare nesteroidiene, consum de alcool, efort fizic intens și prelungit;
• în stres sever și în sarcină.

„Sindromul de intestin permeabil” nu este însă, în prezent, un diagnostic medical recunoscut ca boală de sine stătătoare. Nu este dovedit că refacerea barierei ar ameliora singură simptomele vreunei boli. Permeabilitatea crescută este considerată mai degrabă un mecanism care însoțește alte afecțiuni decât o boală în sine.

Profilul reunește, dintr-o singură recoltare de materii fecale, 5 analize care evaluează indirect diferite componente ale barierei intestinale:

Indicații

Profilul se efectuează la recomandarea medicului, ca evaluare complementară, în:

• simptome digestive cronice (balonare, dureri abdominale, tranzit modificat), după excluderea cauzelor organice principale;
• suspiciunea de intoleranță la histamină cu simptome digestive, împreună cu dozarea DAO;
• simptome digestive după tratamente îndelungate cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu antibiotice;
• evaluare complementară în boli în care s-a descris o permeabilitate intestinală crescută: boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale, bolile alergice, unele boli autoimune.

Profilul nu stabilește singur un diagnostic. Simptomele atribuite popular „intestinului permeabil” au cauze care trebuie investigate separat, de exemplu:

• boala celiacă, prin anticorpi anti-transglutaminază tisulară;
• inflamația intestinală, prin calprotectină;
• infecțiile și parazitozele, prin coprocultură și examen coproparazitologic.

Pregătirea pacientului

• Sângerări active. Nu recoltați proba dacă aveți sângerări active din cauza hemoroizilor sau a menstruației. Sângele crește alfa-1 antitripsina.
• După colonoscopie sau clismă așteptați cel puțin 4 săptămâni înainte de recoltare.
• Cu 2–4 săptămâni înainte, la recomandarea medicului, se întrerupe tratamentul antiparazitar și antifungic. Suplimentele cu probiotice se opresc cu cel puțin 14 zile înainte de recoltare.
• Cu 14 zile înainte, la recomandarea medicului, se întrerupe tratamentul cu antibiotice, inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol) și preparate cu bismut.
• Cu 2 zile înainte, se întrerup:
  • aspirina și alte antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu ibuprofenul), care cresc permeabilitatea intestinală;
  • supozitoarele și clismele;
  • cărbunele activat;
  • betaina HCl și enzimele digestive;
  • antiacidele și laxativele;
  • uleiul mineral, uleiul de ricin și argila bentonitică.
• Medicamentele prescrise nu se opresc fără acordul medicului care le-a recomandat.
• Alcoolul și efortul fizic intens se evită în zilele dinaintea recoltării.
• Alimentația obișnuită se păstrează. Alimentele foarte bogate în histamină (brânzeturi maturate, mezeluri, pește conservat, vin) pot influența histamina fecală. Comunicați dacă urmați o dietă specială.

Recoltare

Important: probele se predau la laborator de luni până miercuri, în maximum 2 zile de la recoltare, păstrate la temperatura camerei.

Metodă

• Metode imunoenzimatice (ELISA), pentru zonulină, alfa-1 antitripsină, histamină și IgA secretorie.
• Culturi bacteriene și fungice, pentru microbiota intestinală.

Valori de referință

Buletinul de rezultate include intervalele de referință pentru fiecare analiză, conform metodei folosite.

Pentru sugari și copiii sub 3 ani, intervalele de referință ale microbiotei nu sunt standardizate.

Interpretarea rezultatelor

Analizele se interpretează împreună, de medic, în contextul simptomelor și al celorlalte investigații:

• Alfa-1 antitripsina crescută arată pierdere de proteine prin mucoasa intestinală. Este markerul cu cea mai bună valoare clinică din profil. Valorile crescute impun căutarea cauzei:
  • boala celiacă;
  • o boală inflamatorie intestinală, verificată prin calprotectină și colonoscopie;
  • o infecție;
  • enteropatia indusă de antiinflamatoare.

  Pierderile importante se reflectă și prin albumina și proteinele totale serice scăzute.

• Zonulina crescută a fost asociată în studii cu permeabilitatea intestinală crescută. Valoarea ei diagnostică individuală este însă limitată (vezi „Limite și interferențe”).
• Histamina crescută poate indica o activare a mastocitelor din mucoasă, o producție bacteriană crescută sau un aport alimentar mare. În suspiciunea de intoleranță la histamină se interpretează împreună cu activitatea DAO.
• IgA secretorie scăzută sugerează o apărare imună locală redusă. Valorile crescute pot însoți procesele inflamatorii sau infecțioase. Un deficit general de IgA se verifică prin dozarea IgA în ser.
• Microbiota modificată se interpretează în contextul tratamentelor (antibiotice, inhibitori ai pompei de protoni), al alimentației și al simptomelor.

Rezultatele modificate nu stabilesc singure un diagnostic și nu indică un tratament anume. Ele orientează medicul către investigații suplimentare.

Limite și interferențe

• Metoda de referință pentru permeabilitate este testul cu zaharuri neabsorbabile (lactuloză/manitol), administrate oral și dozate apoi în urină. Markerii din materii fecale evaluează permeabilitatea doar indirect.
• Zonulina: studiile au arătat că unele teste ELISA comerciale nu detectează molecula descrisă inițial (pre-haptoglobina 2), ci proteine înrudite. De aceea, valoarea zonulinei ca marker de permeabilitate este discutată.
• Histamina fecală și IgA secretorie nu au intervale de referință standardizate și sunt folosite mai ales în cercetare.
• Cultura evaluează doar bacteriile și fungii cultivabili, nu întreaga microbiotă. Consensul internațional din 2024 privind testarea microbiomului consideră că dovezile actuale nu susțin folosirea de rutină a acestor teste în practica clinică.
• Factori care modifică rezultatele:
  • sângele din scaun crește alfa-1 antitripsina. Sângerările ascunse se pot verifica prin testul FIT;
  • antiinflamatoarele nesteroidiene, alcoolul și efortul fizic intens cresc temporar permeabilitatea;
  • alimentele bogate în histamină pot crește histamina fecală;
  • antibioticele, probioticele, antifungicele și inhibitorii pompei de protoni modifică microbiota.
• Valorile variază de la o probă la alta. O singură determinare reflectă doar momentul recoltării.
• Rezultatele obținute în laboratoare sau prin metode diferite nu sunt direct comparabile.

Bibliografie:

1. Camilleri M. Leaky gut: mechanisms, measurement and clinical implications in humans. Gut. 2019;68(8):1516–1526.
2. Fasano A. Zonulin and its regulation of intestinal barrier function: the biological door to inflammation, autoimmunity, and cancer. Physiol Rev. 2011;91(1):151–175.
3. Scheffler L, Crane A, Heyne H et al. Widely Used Commercial ELISA Does Not Detect Precursor of Haptoglobin2, but Recognizes Properdin as a Potential Second Member of the Zonulin Family. Front Endocrinol. 2018;9:22.
4. Porcari S, Mullish BH, Asnicar F et al. International consensus statement on microbiome testing in clinical practice. Lancet Gastroenterol Hepatol. 2025;10(2):154–167.