Zonulin în materii fecale

Ce este zonulinul

Zonulinul este o proteină care reglează reversibil permeabilitatea intestinală paracelulară, sintetizată în enterocite și în celulele hepatice.

Structural, reprezintă un analog al enterotoxinei produse de Vibrio cholerae, cu efect de creștere a permeabilității peretelui intestinal.

La nivelul celulelor epiteliale intestinale apicale, zonulinul intervine în formarea și în desfacerea joncțiunilor strânse(tight junctions) — structurile care asigură etanșeitatea barierei intestinale.

Efectele reversibile asupra etanșeității epiteliale îl situează printre factorii principali care garantează buna funcționare a barierei intestinale.

Mecanismul de acțiune

Eliberarea zonulinului din mucoasa intestinală poate fi declanșată de fragmente de gliadină sau de aderența directă a bacteriilor la suprafața apicală a celulelor epiteliale.

Exprimarea și eliberarea în intestinul subțire se produc atunci când receptorul de chemokine CXCR3 este stimulat de gliadină sau de alte chemokine, cu inducerea unor căi de semnalizare proinflamatorii în celulele epiteliale gastrointestinale.

Zonulinul eliberat activează semnalizarea prin receptorul factorului de creștere epidermic (EGFR) și prin receptorul activat de protează 2 (PAR2), cu dezasamblarea consecutivă a joncțiunilor strânse.

Consecința este creșterea permeabilității intestinale: polipeptidele și alte macromolecule traversează spațiul dintre celulele epiteliale și ajung în lamina propria. Fluxul rezultat induce un răspuns antigenic și promovează producția de citokine proinflamatorii în sistemul imunitar enteric.

Receptorii pentru zonulin sunt prezenți în intestinul subțire și gros, în cord și la nivel cerebral.

Semnificație clinică

Nivelurile crescute de zonulin se asociază cu permeabilitate intestinală crescută și au fost descrise în numeroase afecțiuni cu componentă inflamatorie sau autoimună:

Patologie digestivă — boală celiacă, sensibilitate la gluten non-celiacă, boală Crohn, boală inflamatorie cronică intestinală.

Patologie metabolică — sindrom metabolic, obezitate, diabet zaharat tip 2, rezistență la insulină, boală hepatică grasă nealcoolică juvenilă.

Patologie autoimună — diabet zaharat tip 1, scleroză multiplă, artrită reumatoidă, lichen plan.

Alte asocieri — astm bronșic, sensibilități alimentare.

Recomandări pentru determinare

• boală celiacă
• diabet zaharat tip 1
• evaluarea inflamației intestinale
• evaluarea obezității și a rezistenței la insulină
• investigarea tulburărilor de permeabilitate intestinală

Valori de referință

15 – 107 ng/mL

Interpretarea rezultatelor

Valorile crescute indică o permeabilitate intestinală crescută, cu desfacerea joncțiunilor strânse dintre celulele epiteliale.

Rezultatul nu stabilește un diagnostic și nu identifică cauza creșterii permeabilității. Interpretarea presupune corelarea cu tabloul clinic, cu markerii inflamatori intestinali și cu investigațiile specifice patologiei suspectate.

Determinarea din materii fecale reflectă situația de la nivelul mucoasei intestinale, spre deosebire de zonulinul seric, influențat și de sinteza hepatică.

Limite

Zonulinul nu este un marker specific de organ sau de afecțiune: creșterea sa apare într-o gamă largă de condiții inflamatorii, metabolice și autoimune.

Rezultatul nu permite diferențierea între cauzele posibile ale permeabilității intestinale crescute și nu înlocuiește investigațiile diagnostice specifice — serologia celiacă, evaluarea endoscopică, markerii de inflamație intestinală.

Variabilitatea interindividuală este importantă, motiv pentru care determinările seriate, la același pacient, au valoare interpretativă superioară unei măsurători izolate.

Rezultatele obținute cu kituri diferite nu sunt direct comparabile.