Activitatea diaminoxidazei (DAO) – intoleranta la histamina

Activitatea diaminoxidazei (DAO) – intoleranța la histamină

Ce este activitatea diaminoxidazei (DAO)

Intoleranța la histamină apare când histamina acumulată în organism depășește capacitatea acestuia de a o degrada. Nu este o reacție mediată de anticorpi IgE, de aceea testele cutanate și dozările de IgE specifice ies negative.

Histamina din alimente. Histamina este o amină biogenă prezentă în cantități variabile în multe alimente. În mod normal este degradată rapid de enzimele numite aminoxidaze. Persoanele cu o activitate redusă a acestor enzime au risc de intoleranță la histamină.

Diaminoxidaza (DAO) este principala enzimă care degradează histamina ingerată. Este stocată în structuri veziculare de lângă membrana celulelor epiteliale intestinale și este eliberată în circulație la stimulii potriviți.

Simptomele. Când activitatea DAO este scăzută, histamina nedegradată produce simptome care imită o reacție alergică:

• diaree;
• cefalee;
• urticarie și mâncărime;
• înroșirea feței (flushing);
• simptome la nivelul nasului și ochilor;
• bronhospasm;
• hipotensiune;
• tulburări de ritm cardiac.

Intoleranța devine manifestă când organismul primește mai multă histamină decât poate degrada. Se întâmplă după alimente bogate în histamină, alcool sau medicamente care eliberează histamină sau blochează DAO. Bolile alergice, precum febra fânului sau sensibilizarea la fungi, sunt o sursă suplimentară de histamină, care se adaugă celei din alimente. Cel mai des sunt afectate femeile între 30 și 55 de ani.

Cauzele deficitului de DAO. În majoritatea cazurilor, deficitul este dobândit. Apare prin boli gastrointestinale care scad producția de DAO sau prin inhibarea enzimei de alcool și de diverse medicamente. Studii recente au arătat însă o variabilitate individuală mare a producției de DAO în intestin. Au arătat și polimorfisme ale genei DAO, asociate cu boli gastrointestinale. Acestea sugerează o predispoziție genetică la o parte dintre pacienți.

Tratamentul. Pacienții cu deficit de DAO pot beneficia de o dietă săracă în histamină. La masă se evită alcoolul, care crește permeabilitatea intestinală și, prin aceasta, nivelul histaminei din organism. Analgezicele, de exemplu aspirina, cresc și ele permeabilitatea intestinală.

Histamina în alimente

Cum ajunge histamina în alimente. Se formează prin acțiunea bacteriilor, care decarboxilează aminoacizii. De aceea se găsește în cantități mai mari în:

• alimentele fermentate: brânză, varză murată, vin;
• alimentele bogate în proteine: pește, carne, mezeluri;
• alimentele alterate, în cantități foarte mari.

Păstrarea și prepararea. Nivelul de histamină crește cu durata de păstrare. Alimentele trebuie preparate repede, nu trebuie păstrate mult și nu trebuie reîncălzite. Histamina rezistă la căldură și la frig: nu este distrusă prin congelare, fierbere, prăjire sau coacere.

Vinul și alte băuturi alcoolice

Histamina se formează și în timpul fermentației alcoolice. Bacterii acidifiante precum Pediococcus cerevisiae produc histamină. Conținutul de histamină este un criteriu de calitate a vinului. Vinurile roșii au în general un conținut ridicat, iar vinurile care produc tipic cefalee pot avea până la 3000 µg/L histamină.

Peștele

Simptomele de intoxicație apar mai ales după peștii din familia Scombridae, în special ton și macrou. În literatura de specialitate aceste cazuri se numesc „scombroid poisoning”. Acești pești au multă carne roșie, bogată în histamină. Cantități crescute s-au găsit și la hering, sardine și sardele.

Cantitatea de histamină depinde de temperatura la care este ținut peștele până la preparare. Când s-au găsit cantități mari de histamină în conservele de ton sau în macroul afumat, peștele nu fusese transportat refrigerat corespunzător sau fusese depozitat greșit. Marinata poate conține mai multă histamină decât carnea de pește.

Laptele și brânzeturile

Laptele crud și cel de consum conțin cantități minime de histamină. Unele brânzeturi au însă niveluri ridicate. Nivelul crește în general cu maturarea și cu durata de păstrare. Histamina este produsă de diverși lactobacili și streptococi.

Carnea și mezelurile

Conținutul de amine biogene din preparatele din carne variază mult. Unele sortimente de cârnați pot avea cantități relativ mari de histamină, în timp ce produsele proaspete ating rar niveluri critice. Carnea conține și alte amine biogene. Cadaverina și putresceina, ambele substraturi ale DAO, sunt un indicator al prospețimii cărnii.

Alte alimente

• Oțetul de vin roșu: până la 4000 µg/L histamină.
• Ciocolata: 5–100 mg/kg, în funcție de sortiment.

Medicamente care eliberează histamină sau inhibă DAO

Indicații

Testul este indicat la pacienții cu suspiciune clinică de intoleranță la histamină: cel puțin 2 simptome tipice, care se ameliorează la dieta fără alimente bogate în histamină. Se face după excluderea următoarelor cauze:

• alte boli gastrointestinale;
• mastocitoza sistemică (triptază serică normală);
• alergiile alimentare (teste cutanate și IgE specifice negative, de exemplu ALEX2).

Recoltare

Important: serul separat se păstrează și se transportă refrigerat, la 2–8 °C.

Metodă

ELISA.

Valori de referință

Rezultatul se exprimă în procente (%), ca rată de degradare a histaminei.

Interpretarea rezultatelor

• Rezultat scăzut: indică deficit de DAO și o posibilă intoleranță la histamină.

Limite și interferențe

• În sarcină, activitatea DAO poate fi mult crescută. De aceea testul nu se recomandă la gravide.