Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Autoimunitate
Profil anticorpi ENA – Blot
Despre analiza
Anticorpi ENA – blot (SS-A, SS-B, RNP, Sm, Scl-70, Jo-1)
Ce sunt anticorpii ENA
Bolile autoimune sistemice sunt boli în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. Exemple sunt lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren, sclerodermia și miozitele. În aceste boli, organismul produce autoanticorpi îndreptați împotriva unor componente din interiorul propriilor celule: proteine din nucleu, acizi nucleici, proteine din citoplasmă. Aceștia se numesc generic anticorpi antinucleari (ANA), deși unii sunt îndreptați împotriva unor componente din citoplasmă.
Testul ANA prin imunofluorescență este foarte sensibil și este cel mai bun test de screening pentru bolile autoimune sistemice. Un ANA pozitiv nu arată însă de care boală este vorba. Pentru aceasta, trebuie identificat împotriva cărui antigen este îndreptat anticorpul.
ANA se împart în două grupe principale:
- anticorpii împotriva ADN-ului și a histonelor;
- anticorpii împotriva antigenelor nucleare extractibile (ENA, extractable nuclear antigens). Denumirea vine de la faptul că aceste antigene au fost extrase inițial din nucleii celulelor cu soluție salină.
Fiecare anticorp anti-ENA se asociază cu anumite boli, deși uneori există suprapuneri.
Anticorpii analizați
| Anticorp | Antigen țintă | Boli asociate |
|---|---|---|
| Anti-U1 nRNP | Ribonucleoproteina U1, implicată în prelucrarea ARN-ului | Boala mixtă de țesut conjunctiv (sindromul Sharp), la 95–100% dintre pacienți; lupus (15–40%); sclerodermie; polimiozită |
| Anti-Sm | Proteinele de bază ale ribonucleoproteinelor mici (antigenul Smith) | Lupus eritematos sistemic (5–40%), cu specificitate foarte mare (> 90%) |
| Anti-SS-A/Ro60 | Proteina Ro de 60 kDa | Sindrom Sjögren (40–95%); lupus (20–60%); lupus neonatal; colangita biliară primitivă |
| Anti-Ro52 | Proteina de 52 kDa | Nespecific: boli autoimune diverse, mai ales miozite (în special împreună cu anti-Jo-1), sindrom Sjögren, lupus, boli hepatice autoimune |
| Anti-SS-B/La | Proteina La, implicată în transcripția ARN-ului | Apare de obicei împreună cu anti-SS-A, în sindromul Sjögren și în lupus |
| Anti-Scl-70 | Topoizomeraza I (enzimă care menține integritatea ADN-ului) | Scleroza sistemică (sclerodermia): aproximativ 40% în forma difuză și 10% în forma limitată; se asociază cu afectare pulmonară și prognostic mai rezervat |
| Anti-Jo-1 | Histidil-ARNt sintetaza (enzimă din citoplasmă) | Polimiozita și dermatomiozita (20–40%); sindromul antisintetază |
Pe scurt, despre fiecare anticorp
Anti-U1 nRNP:
- prezența lui în titru crescut este criteriu de diagnostic pentru boala mixtă de țesut conjunctiv;
- titrul se corelează cu activitatea bolii.
Anti-Sm:
- poartă numele primei paciente la care a fost descoperit (Stephanie Smith, 1966);
- este foarte specific pentru lupus;
- face parte din criteriile de clasificare ale lupusului, alături de anticorpii anti-ADN dublu catenar.
Anti-SS-A/Ro și anti-SS-B/La:
- sunt markerii principali ai sindromului Sjögren;
- la femeile gravide, acești anticorpi pot trece prin placentă și pot produce lupus neonatal sau bloc atrio-ventricular congenital la făt;
- de aceea, gravidele cu acești anticorpi sunt urmărite cardiologic.
Anti-Ro52:
- este nespecific;
- se raportează separat de anti-SS-A/Ro60, deoarece semnificația celor doi este diferită.
Anti-Jo-1:
- se asociază cu sindromul antisintetază, care cuprinde:
- miozită;
- afectare pulmonară interstițială;
- artrită;
- fenomen Raynaud;
- „mâini de mecanic” (pielea îngroșată și crăpată pe degete);
- se asociază cu o boală mai severă și cu recăderi mai frecvente;
- poate apărea înaintea simptomelor;
- la copii este foarte rar.
Indicații
- Pacienți cu ANA pozitiv prin imunofluorescență și semne care sugerează o boală autoimună sistemică:
- dureri articulare, artrită;
- erupții cutanate, sensibilitate la soare;
- fenomen Raynaud;
- uscăciunea ochilor și a gurii;
- slăbiciune musculară;
- îngroșarea pielii;
- afectare pulmonară interstițială.
- Suspiciunea de sindrom Sjögren sau de miozită, chiar cu ANA negativ. În aceste boli, ANA poate fi uneori negativ, deși anticorpii specifici sunt prezenți:
- anti-SS-A/Ro este foarte solubil și poate să nu fie detectat corect pe celulele folosite la imunofluorescență;
- anti-Jo-1 este un antigen din citoplasmă, puțin exprimat pe aceste celule.
- Femei cu boli autoimune care plănuiesc o sarcină sau sunt însărcinate, pentru depistarea anticorpilor anti-SS-A/Ro și anti-SS-B/La.
- Stabilirea tipului de boală la un pacient cu boală autoimună sistemică deja cunoscută.
În general, testul ENA nu se recomandă când ANA este negativ, cu excepția situațiilor de mai sus.
Pregătirea pacientului
Nu este necesar să veniți à jeun (pe nemâncate). Recoltarea se poate face și după masă.
Recoltare
| Probă | Ser (sânge venos) |
| Tub de recoltare | Eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben) |
| Volum minim | Minimum 1 mL ser |
| Pregătirea probei | Serul se separă prin centrifugare. |
| Conservare | 14 zile la 2–8 °C; perioade mai lungi la −20 °C |
| Probă neconformă | Ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian |
Metodă
Imunoblot (blot), cu șapte antigene native și recombinante purificate, fixate pe o bandă de test:
- nRNP/Sm (nativ);
- Sm (nativ);
- SS-A (nativ);
- Ro52 (recombinant);
- SS-B (nativ);
- Scl-70 (nativ);
- Jo-1 (nativ).
Cum funcționează:
- legarea anticorpilor: banda se incubează cu serul diluat al pacientului. Anticorpii prezenți se leagă de antigenele corespunzătoare;
- detecția: se adaugă un anticorp anti-IgG uman marcat cu o enzimă, care produce o culoare albastru-închis acolo unde s-au legat anticorpii;
- controlul: o bandă de control intern confirmă că toate etapele s-au desfășurat corect;
- citirea: benzile se citesc automat, cu un program care evaluează intensitatea fiecărei benzi după scanare.
Valori de referință
Toți anticorpii (nRNP/Sm, Sm, SS-A, Ro52, SS-B, Scl-70, Jo-1): negativ.
Interpretarea rezultatelor
Rezultat pozitiv: confirmă prezența anticorpului respectiv. Rezultatul susține diagnosticul bolii asociate, împreună cu simptomele și cu celelalte analize (vezi tabelul de la început).
Rezultat echivoc: prezența anticorpului este incertă. În funcție de simptome, testul se repetă după 1–2 luni.
Rezultat negativ: anticorpii specifici nu au fost detectați.
Utilitatea în diagnostic. Rezultatul ajută la:
- diagnosticul lupusului (anti-Sm), alături de anticorpii anti-ADN dublu catenar;
- diagnosticul sindromului Sjögren (anti-SS-A/Ro);
- diagnosticul sclerodermiei (anti-Scl-70);
- diagnosticul bolii mixte de țesut conjunctiv (anti-U1 RNP);
- diagnosticul miozitelor (anti-Jo-1).
Anticorpii anti-Sm, anti-SS-A/Ro și anti-Scl-70 fac parte din criteriile actuale de clasificare ale acestor boli.
Un anticorp pozitiv nu pune singur diagnosticul. Diagnosticul unei boli autoimune se stabilește de medicul reumatolog, pe baza simptomelor, a examenului clinic și a analizelor.
Limite și interferențe
Un rezultat pozitiv izolat, fără simptome, poate apărea uneori și la persoane sănătoase sau în alte boli, în special pentru anti-Ro52. Interpretarea se face întotdeauna în context clinic.
Un rezultat negativ nu exclude o boală autoimună. Testul analizează doar șapte antigene. Pentru alți anticorpi există:
Titrul anticorpilor se corelează cu activitatea bolii doar pentru unii anticorpi (de exemplu anti-U1 RNP). Majoritatea anticorpilor anti-ENA nu sunt folosiți pentru monitorizarea tratamentului.
Metoda imunoblot este semicantitativă. Rezultatele nu se compară direct cu cele obținute prin alte metode (ELISA, chemiluminiscență).
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.