Zonulin în ser

Ce este zonulinul

Zonulinul este o proteină implicată în reglarea permeabilității mucoasei gastrointestinale.

A fost identificat inițial ca analog uman endogen al enterotoxinei bacteriene Zonula occludens (Zot), produsă de Vibrio cholerae.

Permeabilitatea epiteliului intestinal pentru substanțele cu moleculă mică depinde de reglarea joncțiunilor strânse intercelulare. Zonulinul, secretat de celulele epiteliale intestinale ca răspuns la stimuli alimentari sau proveniți din microbiotă, s-a dovedit un regulator puternic al funcției de barieră intestinală.

Semnificație clinică

Permeabilitatea intestinală crescută a fost asociată cu patogeneza mai multor categorii de afecțiuni:

Tulburări gastrointestinale — boală celiacă, sensibilitate la grâu, sensibilitate non-celiacă la gluten, sindrom de intestin iritabil, boală inflamatorie cronică intestinală.

Afecțiuni metabolice — sindrom metabolic, obezitate, diabet zaharat tip 2, ficat gras non-alcoolic juvenil, intoleranță la glucoză la adult.

Afecțiuni autoimune și inflamatorii — scleroză multiplă, artrită reumatoidă, astm bronșic.

Afecțiuni neoplazice.

Zonulinul a atras o atenție considerabilă pentru implicarea sa potențială în patogeneza bolii gastrointestinale și pentru posibilitatea de a constitui un biomarker al disfuncției barierei intestinale.

Relația cu testul de referință

Nivelurile serice ridicate ale proteinelor din familia zonulinei (ZFP) se corelează cu rezultatele anormale ale testului lactuloză-manitol, standardul acceptat de mult timp pentru evaluarea permeabilității intestinale.

Determinarea serică poate fi utilizată, prin urmare, ca alternativă clinic echivalentă pentru pacienții care nu doresc să efectueze testul de încărcare cu glucoză.

Recomandări pentru determinare

• tulburări gastrointestinale
• boală celiacă
• sindrom de intestin iritabil
• boli inflamatorii cronice ale intestinului
• evaluarea permeabilității intestinale

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv — indică o permeabilitate intestinală crescută, prin desfacerea joncțiunilor strânse dintre celulele epiteliale.

Rezultat la limită — impune corelarea atentă cu tabloul clinic și, eventual, repetarea determinării.

Rezultat negativ — face improbabilă o disfuncție semnificativă a barierei intestinale la momentul testării.

Rezultatul nu stabilește un diagnostic și nu identifică cauza creșterii permeabilității. Interpretarea presupune corelarea cu simptomatologia, cu markerii inflamatori și cu investigațiile specifice patologiei suspectate — serologie celiacă, evaluare endoscopică.

Ser sau materii fecale

Determinarea din ser reflectă permeabilitatea intestinală, dar este influențată și de sinteza hepatică a proteinei.

Determinarea din materii fecale reflectă mai direct situația de la nivelul mucoasei intestinale.

Alegerea între cele două se face în funcție de contextul clinic; intervalele de referință și pragurile decizionale diferă și nu sunt interschimbabile.

Limite

Zonulinul nu este un marker specific de organ sau de afecțiune: creșterea sa apare într-o gamă largă de condiții inflamatorii, metabolice și autoimune.

Rezultatul nu permite diferențierea între cauzele posibile ale permeabilității crescute și nu înlocuiește investigațiile diagnostice specifice.

Variabilitatea interindividuală este importantă, motiv pentru care determinările seriate au valoare interpretativă superioară unei măsurători izolate.

Rezultatele obținute cu kituri diferite nu sunt direct comparabile.