Anticorpi anti celule parietale gastrice

Anticorpi anti-celule parietale gastrice (APCA)

Ce sunt anticorpii anti-celule parietale gastrice

Celulele parietale se află în mucoasa corpului și fundului stomacului și au două roluri:

• produc acidul clorhidric, prin pompa de protoni (H⁺/K⁺-ATP-aza);
• produc factorul intrinsec, glicoproteina fără de care vitamina B12 nu se poate absorbi.

Cum se absoarbe vitamina B12. Factorul intrinsec leagă vitamina B12 eliberată din alimente prin digestie. Complexul factor intrinsec–vitamina B12 se absoarbe apoi în ileonul terminal, ultima porțiune a intestinului subțire.

Anticorpii anti-celule parietale gastrice (APCA) sunt autoanticorpi de tip IgG. Ținta lor principală este pompa de protoni (H⁺/K⁺-ATP-aza), cu ambele subunități, alfa și beta. Atacul autoimun împotriva celulelor parietale produce gastrita atrofică autoimună:

• mucoasa corpului gastric se atrofiază treptat;
• secreția de acid scade (hipoclorhidrie, apoi aclorhidrie);
• secreția de factor intrinsec dispare.

Consecințele gastritei atrofice autoimune:

• deficitul de vitamina B12, care duce la anemie megaloblastică (anemia pernicioasă, boala Addison-Biermer) sau la tulburări neurologice: scăderea simțului poziției și a sensibilității la vibrații, slăbiciune, reflexe diminuate, degenerescență combinată subacută a măduvei spinării. Anemia se instalează lent și poate da puține simptome la început;
• creșterea gastrinei. Lipsa acidului stimulează celulele G din antru, iar gastrina crește, adesea peste 1000 pg/mL;
• tumorile neuroendocrine gastrice. Gastrina crescută persistent stimulează celulele enterocromafin-like (ECL) din mucoasă. Hiperplazia acestor celule poate evolua, ocazional, spre tumori neuroendocrine (carcinoide) gastrice;
• riscul crescut de adenocarcinom gastric.

Anemia pernicioasă reprezintă stadiul final al gastritei atrofice autoimune.

Comparația cu anticorpii anti-factor intrinsec. Anticorpii anti-celule parietale sunt foarte sensibili, dar puțin specifici:

• apar la aproximativ 80–90% dintre pacienții cu anemie pernicioasă, mai ales la începutul bolii;
• titrul lor poate scădea pe măsură ce celulele parietale dispar; în formele avansate, media scade la aproximativ 55%;
• apar și la aproximativ 30% dintre rudele de gradul I ale pacienților;
• apar și în alte boli autoimune și la vârstnici sănătoși.

Anticorpii anti-factor intrinsec sunt opusul: mai puțin sensibili, dar foarte specifici. De aceea cele două teste se folosesc împreună.

Indicații

• Suspiciunea de anemie pernicioasă sau de deficit autoimun de vitamina B12, cu sau fără anemie megaloblastică.
• Stabilirea cauzei unui deficit de vitamina B12, alături de anticorpii anti-factor intrinsec, în special când aceștia sunt negativi și suspiciunea rămâne.
• Suspiciunea de gastrită atrofică autoimună:
  • când biopsia gastrică sugerează această boală;
  • când gastrina este crescută și pepsinogenul I este scăzut.
• Anemia feriprivă (prin deficit de fier) fără cauză evidentă sau care nu răspunde la tratament, cu feritina scăzută. Lipsa acidului gastric reduce absorbția fierului.
• Pacienții cu boli autoimune asociate frecvent cu gastrita autoimună, la care se urmărește apariția acesteia:
  • tiroidita autoimună, cu anticorpi anti-TPO pozitivi;
  • diabetul zaharat de tip 1;
  • vitiligo.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială. Recomandările generale sunt în pregătirea pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului bolile autoimune cunoscute și tratamentul cu vitamina B12 sau cu fier.

Recoltare

Metodă

ELISA (imunoenzimatică).

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Indică prezența anticorpilor împotriva pompei de protoni a celulelor parietale și sugerează gastrita autoimună, care poate evolua spre atrofie gastrică și spre deficit de vitamina B12 sau de fier. Un rezultat pozitiv nu înseamnă singur anemie pernicioasă: testul este puțin specific, iar anticorpii apar și în alte situații:

• tiroidita autoimună și alte boli tiroidiene autoimune;
• diabetul zaharat de tip 1;
• anemia feriprivă;
• alopecia areata și vitiligo;
• ulcerul gastric;
• la rudele de gradul I ale pacienților cu anemie pernicioasă;
• la persoane vârstnice sănătoase.

Ce urmează după un rezultat pozitiv:

• confirmarea deficitului de vitamina B12: vitamina B12, holotranscobalamina, acidul metilmalonic și homocisteina;
• hemoleucograma, pentru anemia macrocitară;
• feritina, pentru deficitul de fier;
• anticorpii anti-factor intrinsec, foarte specifici pentru anemia pernicioasă;
• gastrina și pepsinogenul I, markeri ai atrofiei gastrice;
• endoscopia digestivă superioară cu biopsii din antru și din corpul gastric, care confirmă gastrita atrofică autoimună.

Diagnosticul anemiei pernicioase se bazează pe:

• anemia megaloblastică;
• vitamina B12 scăzută;
• atrofia mucoasei corpului gastric;
• anticorpii anti-celule parietale și/sau anticorpii anti-factor intrinsec.

Rezultat negativ. Un rezultat negativ nu exclude anemia pernicioasă. În formele avansate, titrul anticorpilor poate scădea sub limita de detecție a testului. Dacă suspiciunea rămâne, sunt utile anticorpii anti-factor intrinsec, gastrina și endoscopia.

Bolile autoimune asociate. Gastrita autoimună se asociază frecvent cu boala tiroidiană autoimună: până la o treime dintre pacienții cu boală tiroidiană autoimună au și gastrită autoimună. De aceea, la pacienții cu gastrită autoimună se recomandă TSH și anticorpi anti-TPO. Alte asocieri:

• diabetul zaharat de tip 1, evaluat prin glicemie, HbA1c și anticorpi anti-GAD;
• insuficiența suprarenală autoimună (boala Addison), evaluată prin cortizol și ACTH;
• vitiligo.

Infecția cu Helicobacter pylori produce și ea gastrită cronică și atrofie, dar predominant în antru. Pentru diagnosticul diferențial, citiți articolul despre Helicobacter pylori.

Limite și interferențe

• Specificitatea mică. Un rezultat pozitiv arată doar prezența anticorpilor împotriva pompei de protoni. Nu indică neapărat o boală autoimună activă și se interpretează împreună cu datele clinice și cu alte teste.
• Rezultat negativ în boala avansată. Când celulele parietale au dispărut, titrul anticorpilor poate scădea sub limita de detecție.
• Complexele imune sau alte agregate de imunoglobuline din probă pot da rezultate fals pozitive, prin legare nespecifică.
• Copiii. Performanța testului nu a fost stabilită la copii.
• Tipul probei. Testul este validat numai pe ser.
• Diferențele între metode. ELISA și imunofluorescența indirectă au sensibilități diferite, iar pragurile de pozitivitate diferă de la un test la altul. Rezultatele nu sunt interschimbabile.

Bibliografie

1. Labcorp. Antiparietal Cell Antibody (APCA), test 006486 [online]. Accesat la 24.10.2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Parietal Cell Antibodies, IgG, Serum (PCAB). Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
3. Vakil N. Autoimmune Metaplastic Atrophic Gastritis. MSD Manual Professional Version [online]. Revizuire completă ianuarie 2025. Accesat la 24.10.2026.
4. Johnson LE. Vitamin B12 Deficiency. MSD Manual Professional Version [online]. Revizuire completă iunie 2026. Accesat la 24.10.2026.
5. Bizzaro N, Antico A. Diagnosis and classification of pernicious anemia. Autoimmun Rev. 2014;13(4-5):565-568. DOI: 10.1016/j.autrev.2014.01.042
6. Ammouri W, Harmouche H, Khibri H, et al. Pernicious Anaemia: Mechanisms, Diagnosis, and Management. EMJ Hematol US. 2020;1(1):71-80. DOI: 10.33590/emjhematolus/19-00187
7. Moore R, Wood R, James H. Diagnostic algorithms for the investigation of disorders of vitamin B12: clinical practice review. J Lab Precis Med. 2026;11:14. DOI: 10.21037/jlpm-2025-1-61
8. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Antiparietal cell antibody test. Revizuit la 10.01.2026 [online]. Accesat la 24.10.2026.