Helicobacter pylori – simptome, transmitere, analize și tratament
Helicobacter pylori este cauza principală a gastritei cronice și a ulcerului. Cum se transmite, ce simptome dă, ce analize confirmă infecția activă și cum se verifică eradicarea după tratament.
Helicobacter pylori este o bacterie Gram-negativă, spiralată și flagelată, care colonizează mucoasa stomacului și a duodenului. Infecția este cauza principală a gastritei cronice și a ulcerului gastroduodenal și crește riscul de cancer gastric. Diagnosticul se stabilește prin teste neinvazive – antigen Helicobacter pylori în materii fecale, test respirator cu uree – sau prin endoscopie digestivă superioară cu biopsie.
Ce este Helicobacter pylori
Helicobacter pylori supraviețuiește în mediul acid gastric prin două mecanisme: flagelii îi permit să pătrundă în stratul de mucus până la suprafața celulelor epiteliale, iar enzima urează descompune ureea în amoniac și dioxid de carbon, neutralizând aciditatea din jurul bacteriei.
Fără tratament, infecția persistă de regulă toată viața și întreține o inflamație cronică a mucoasei. Peste jumătate din populația globului este infectată, iar prevalența este mai mare în țările în curs de dezvoltare. Tulpinile care poartă gena CagA sunt asociate cu leziuni premaligne și maligne ale stomacului.
Cum se transmite Helicobacter pylori
Transmiterea se face de la om la om, iar mecanismul nu este complet elucidat. Bacteria a fost izolată din salivă, placa dentară și materiile fecale ale persoanelor infectate, ceea ce susține două căi principale:
- oral-orală – prin salivă, tacâmuri, pahare sau periuțe de dinți folosite în comun;
- fecal-orală – prin mâini nespălate, apă sau alimente contaminate.
Infecția se dobândește cel mai frecvent în copilărie, mai ales în familiile în care un membru este infectat și în condiții igienico-sanitare precare.
Helicobacter pylori: simptome
Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome. Când apar, manifestările sunt de tip dispeptic:
- durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului (epigastru), adesea pe stomacul gol;
- senzație de arsură gastrică, regurgitații;
- greață, balonare;
- senzație de plenitudine după mese sau sațietate precoce.
Aceste simptome nu sunt specifice: aceleași manifestări pot apărea în dispepsia funcțională, boala de reflux gastroesofagian sau ulcerul indus de antiinflamatoare. Diagnosticul se confirmă doar prin test.
Semne de alarmă care impun consult de urgență
- vărsături cu sânge sau cu aspect de „zaț de cafea”;
- scaune negre, lucioase (melenă);
- scădere ponderală neintenționată;
- dificultate la înghițire;
- anemie fără cauză cunoscută;
- vărsături persistente.
În prezența acestor semne, sau la debutul simptomelor după vârsta de 45 de ani, investigația de primă intenție este endoscopia digestivă superioară, nu un test neinvaziv.
Complicațiile infecției cu Helicobacter pylori
Gastrita cronică și ulcerul gastroduodenal
Inflamația persistentă poate evolua spre gastrită atrofică și metaplazie intestinală. Helicobacter pylori este identificat în 90–95% dintre cazurile de ulcer duodenal și în 70–80% dintre cazurile de ulcer gastric. Ulcerul se poate complica cu hemoragie digestivă sau perforație.
Cancerul gastric și limfomul MALT
Helicobacter pylori a fost prima bacterie încadrată de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) în grupa 1 de carcinogeni, ca agent cauzal al cancerului gastric. Eradicarea reduce riscul, cu beneficiu maxim când tratamentul se face înaintea apariției leziunilor premaligne. Infecția este asociată și cu limfomul gastric de tip MALT.
Manifestări extradigestive
Infecția este asociată cu anemia feriprivă fără altă cauză identificată, cu purpura trombocitopenică imună și cu deficitul de vitamina B12. În aceste situații, pe lângă testul pentru Helicobacter pylori, sunt utile hemoleucograma completă și dozarea vitaminei B12.
Analiza Helicobacter pylori: ce teste există
Testele se împart în neinvazive (din materii fecale, aer expirat sau sânge) și invazive (din biopsie gastrică prelevată endoscopic). Diferența esențială: unele detectează infecția activă, altele doar contactul cu bacteria.
| Test | Ce detectează | Infecție activă | Control după tratament | Probă |
|---|---|---|---|---|
| Antigen Helicobacter pylori | Antigen bacterian eliminat în scaun | Da | Da | Materii fecale |
| Antigen în materii fecale – ELISA | Antigen bacterian, metodă imunoenzimatică | Da | Da | Materii fecale |
| Test respirator cu uree | Activitatea ureazei bacteriene | Da | Da | Aer expirat |
| Anticorpi IgG | Răspunsul imun față de bacterie | Nu | Nu | Ser |
| Western blot IgG / IgA | Anticorpi față de antigene bacteriene individuale | Nu | Nu | Ser |
| Biopsie: histologie, test rapid la urează, cultură și antibiogramă | Bacteria în mucoasă; sensibilitatea la antibiotice | Da | Da | Biopsie gastrică |
Antigenul Helicobacter pylori din materii fecale
Testul detectează direct o proteină a bacteriei eliminată în scaun, deci confirmă infecția activă. Este recomandat atât pentru diagnosticul inițial, cât și pentru verificarea eradicării după tratament. Rezultatul se exprimă calitativ: negativ (antigen nedetectabil) sau pozitiv (antigen detectabil).
Recoltarea probei:
- se folosește un coprorecoltor simplu, fără mediu de transport;
- se recoltează o cantitate cât o alună din scaunul emis spontan, în orice moment al zilei;
- se evită contaminarea probei cu apă din vasul de toaletă sau cu urină;
- nu se folosesc purgative sau laxative pe bază de cărbune;
- proba se aduce la laborator cât mai repede; dacă nu este posibil, se păstrează câteva ore la frigider.
La NPA, rezultatul este disponibil în 2 zile lucrătoare, în contul de rezultate online.
Anticorpii IgG anti-Helicobacter pylori
Un rezultat pozitiv arată că organismul a intrat în contact cu bacteria, dar nu face diferența între o infecție actuală și una vindecată. Anticorpii pot persista până la 3 ani după eradicare, motiv pentru care serologia IgG nu se folosește pentru controlul tratamentului. Testul este util pentru screeningul persoanelor netratate anterior, de exemplu al membrilor familiei unui pacient cu boală asociată infecției. În infecția recentă, anticorpii pot fi încă nedetectabili.
Endoscopia cu biopsie și cultura cu antibiogramă
Endoscopia permite vizualizarea leziunilor (ulcer, atrofie, metaplazie, tumoră) și prelevarea de biopsii. Din fragmentul bioptic se poate efectua cultura Helicobacter pylori cu antibiogramă, care arată la ce antibiotice este sensibilă tulpina – informație importantă după eșecul tratamentului. Pentru evaluarea neinvazivă a atrofiei mucoasei gastrice, medicul poate recomanda și pepsinogenul I.
Pregătirea pentru test: cum se evită un rezultat fals negativ
Medicamentele care scad numărul de bacterii sau activitatea ureazei pot negativa fals antigenul fecal, testul respirator și testele din biopsie. Conform consensului european Maastricht VI/Florența (2022):
- inhibitorii de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol etc.) se opresc cu 14 zile înainte de test;
- antibioticele și preparatele cu bismut nu trebuie administrate în ultimele 4 săptămâni înainte de test.
Oprirea oricărui medicament se face numai cu acordul medicului curant. Pentru antigenul fecal nu este necesar post alimentar. Pentru serologia IgG nu este necesară oprirea medicației. Informații generale despre pregătire se găsesc în pagina Informații pentru pacienți.
Helicobacter pylori: tratament
Tratamentul de eradicare este prescris de medic (medic de familie sau gastroenterolog) și nu se începe fără confirmarea infecției. Schemele asociază un inhibitor de pompă de protoni cu cel puțin două antibiotice, administrate simultan; un singur antibiotic nu este suficient.
- Consensul Maastricht VI recomandă durata de 14 zile pentru schemele de primă linie.
- În regiunile în care rezistența la claritromicină depășește 15%, sau când aceasta nu este cunoscută, prima opțiune este terapia cvadruplă cu bismut (inhibitor de pompă de protoni, bismut și două antibiotice).
- Când este posibil, alegerea antibioticelor se ghidează după testarea sensibilității tulpinii.
Schema trebuie urmată complet, la orele indicate, fără întreruperi, chiar dacă simptomele dispar în primele zile. Tratamentul incomplet favorizează rezistența la antibiotice. Efectele adverse frecvente sunt gustul metalic, greața și scaunele moi; orice reacție severă se discută cu medicul, fără oprirea tratamentului din proprie inițiativă. Anumite probiotice pot reduce efectele adverse digestive, dar nu înlocuiesc antibioticele.
Controlul eradicării
Succesul tratamentului se verifică la cel puțin 4 săptămâni după ultima doză, cu antigen Helicobacter pylori în materii fecale sau test respirator cu uree, cu inhibitorii de pompă de protoni opriți cu 14 zile înainte. Serologia IgG nu este utilă pentru control.
Dacă tratamentul nu a funcționat
Un test de control pozitiv indică persistența infecției. Medicul alege o a doua schemă, cu alte antibiotice decât cele folosite inițial. După eșecuri repetate, tratamentul se ghidează după cultură și antibiogramă din biopsia gastrică.
Cine ar trebui testat pentru Helicobacter pylori
- persoanele cu dispepsie persistentă, sub 45 de ani și fără semne de alarmă (strategia „testează și tratează”);
- pacienții cu ulcer gastric sau duodenal actual ori în antecedente;
- pacienții cu limfom gastric MALT;
- rudele de gradul I ale pacienților cu cancer gastric;
- persoanele care urmează tratament de lungă durată cu aspirină sau antiinflamatoare nesteroidiene și au risc de ulcer;
- pacienții cu anemie feriprivă inexplicabilă, purpură trombocitopenică imună sau deficit de vitamina B12.
Dacă simptomele digestive sunt însoțite de diaree cronică sau de suspiciunea unei boli inflamatorii intestinale, medicul poate asocia calprotectina din materii fecale.
Reinfectarea după tratament
Eradicarea nu conferă imunitate; reinfectarea este posibilă, deși rară la adult. Riscul scade prin:
- spălarea mâinilor după toaletă și înainte de masă;
- consumul de apă din surse sigure și spălarea legumelor și fructelor;
- evitarea folosirii în comun a tacâmurilor, paharelor și periuțelor de dinți.
Întrebări frecvente
Ce analiză se face pentru Helicobacter pylori?
Pentru infecția activă, testul de laborator recomandat este antigenul Helicobacter pylori din materii fecale. Anticorpii IgG din sânge arată doar contactul cu bacteria, actual sau anterior.
Trebuie să fiu pe nemâncate pentru testul din scaun?
Nu. Proba se recoltează din scaunul emis spontan, în orice moment al zilei. Contează însă oprirea inhibitorilor de pompă de protoni cu 14 zile înainte și lipsa antibioticelor în ultimele 4 săptămâni, cu acordul medicului.
Am anticorpi IgG pozitivi. Înseamnă că am infecția?
Nu neapărat. Anticorpii pot rămâne pozitivi până la 3 ani după vindecare. Infecția activă se confirmă prin antigen fecal, test respirator sau biopsie.
Când repet testul după tratament?
La cel puțin 4 săptămâni după terminarea tratamentului, cu antigen fecal sau test respirator. Un test făcut mai devreme poate fi fals negativ.
Se poate elimina Helicobacter pylori prin dietă sau remedii naturiste?
Nu. Niciun aliment, ceai sau supliment nu eradică bacteria. Eradicarea se obține numai cu schema de antibiotice prescrisă de medic.
Testul Helicobacter pylori la NPA Constanța
Antigenul Helicobacter pylori din materii fecale se lucrează în laboratorul NPA din Constanța, cu rezultat în 2 zile lucrătoare. Proba se predă în oricare dintre centrele de recoltare NPA din Constanța, Valu lui Traian și Năvodari, fără programare pentru analizele cu plată. Pentru analizele decontate CAS, programarea se face la +40 241 660 336 sau online.
Informatiile din acest articol au scop educativ si nu inlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic si tratament, adreseaza-te medicului tau.
Alte articole medicale
AMH (hormonul anti-Müllerian) și rezerva ovariană: ce arată analiza
AMH este principalul marker de laborator al rezervei ovariene. Se recoltează în orice zi a ciclului. Ce arată, cum se…
Sumar de urină și urocultură – cum se recoltează corect proba
Sumarul de urină și urocultura se pot face din aceeași probă, recoltată din jetul mijlociu al primei urini de dimineață.…
Testul FOX – ce este, cum funcționează și cui i se recomandă
Testul FOX măsoară anticorpii IgG specifici față de 287 de antigene alimentare, dintr-o probă de sânge. Diferența față de alergie,…
