Pepsinogen I în ser

Informații generale

Pepsinogenul I este precursorul inactiv al pepsinei, enzima proteolitică principală a stomacului. Este sintetizat de celulele principale ale glandelor gastrice, localizate predominant la nivelul corpului gastric.

Pepsinogenii se împart, după caracteristicile imunohistochimice, în două grupe. În ser au fost identificate șapte fracțiuni, dintre care cinci aparțin pepsinogenului I. O parte din cantitatea secretată trece în circulație, unde concentrația sa este de aproximativ șase ori mai mare decât cea a pepsinogenului II. În condiții normale, pepsinogenul I este detectabil și în urină.

Secreția în lumenul gastric depinde de masa celulelor principale și este reglată de gastrină.

Semnificație clinică

Concentrația serică a pepsinogenului I reflectă fidel masa celulelor și a glandelor principale din regiunea corpului gastric, constituind astfel un indicator neinvaziv al gradului de atrofie a mucoasei.

Pe măsură ce atrofia progresează la acest nivel, concentrația scade semnificativ.

Reducerea activității pepsinogenului I seric urmează o relație liniară cu scăderea numărului de celule principale.

Există totodată o corelație directă între secreția gastrică de acid clorhidric și nivelul seric al pepsinogenului I, ceea ce permite utilizarea testului în evaluarea stărilor de hiper- și hiposecreție acidă.

Performanța diagnostică

O concentrație serică sub 25 µg/L are o sensibilitate de 78% și o specificitate de 98% pentru diagnosticul gastritei atrofice moderate și severe.

Determinarea simultană a unor niveluri reduse de gastrină-17 și pepsinogen I asigură o specificitate apropiată de 100% în diagnosticul gastritei atrofice.

Recomandări pentru determinare

• diagnosticul neinvaziv al gastritei cronice atrofice
• evaluarea stării mucoasei corpului gastric
• evaluarea stărilor de hiper- și hiposecreție acidă
• diagnosticul diferențial al anemiei pernicioase
• evaluarea pacienților cu simptomatologie dispeptică persistentă

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute — se întâlnesc cel mai frecvent la pacienții cu hipergastrinemie: sindrom Zollinger-Ellison, ulcer duodenal, gastrită acută. Un nivel ridicat constituie factor de risc pentru ulcerul duodenal.

Valori scăzute — reflectă reducerea masei de celule principale prin atrofia mucoasei corpului gastric.

Valori extrem de reduse sau nedetectabile — caracteristice anemiei pernicioase.

Rezultatul se interpretează în context clinic. Pentru precizarea extinderii atrofiei și pentru diagnosticul diferențial, determinarea se completează de regulă cu pepsinogen II — raportul dintre cei doi parametri fiind criteriul utilizat în aprecierea severității — precum și cu gastrină-17 și serologie Helicobacter pylori.