Anticorpi anti factor intrinsec

Anticorpi anti-factor intrinsec

Ce sunt anticorpii anti-factor intrinsec

Factorul intrinsec este o glicoproteină produsă de celulele parietale din mucoasa corpului și fundului stomacului. Fără el, vitamina B12 din alimente nu se poate absorbi.

Cum se absoarbe vitamina B12:

1. În stomac, acidul gastric eliberează vitamina B12 din alimente. Vitamina se leagă apoi de o proteină salivară, haptocorina.
2. În intestinul subțire, enzimele pancreatice desfac acest complex. Vitamina B12 eliberată se leagă de factorul intrinsec.
3. Complexul factor intrinsec–vitamina B12 se absoarbe în ileonul terminal, ultima porțiune a intestinului subțire.
4. În sânge, vitamina B12 circulă legată de transcobalamine. Transcobalamina II o duce la țesuturi.
5. Ficatul păstrează rezerve mari. Ele acoperă necesarul timp de 3–5 ani dacă aportul încetează, de aceea deficitul se instalează lent.

Anemia pernicioasă (boala Addison-Biermer) este anemia produsă de deficitul de vitamina B12 în gastrita atrofică autoimună:

• sistemul imunitar distruge celulele parietale ale stomacului;
• secreția de factor intrinsec și de acid gastric scade până dispare;
• absorbția vitaminei B12 se oprește.

Anemia pernicioasă este rară sub 30 de ani și devine mai frecventă odată cu vârsta. Afectează la fel de des femeile și bărbații și este mai frecventă la populațiile din nordul Europei.

Anticorpii anti-factor intrinsec sunt autoanticorpi îndreptați împotriva factorului intrinsec. Ei blochează direct absorbția vitaminei B12. Există două tipuri:

• tipul I (blocanți): se leagă de locul prin care factorul intrinsec fixează vitamina B12 și împiedică formarea complexului. Apar la aproximativ 70% dintre pacienții cu anemie pernicioasă;
• tipul II: se leagă de factorul intrinsec în alt loc, pe care complexul factor intrinsec–vitamina B12 îl folosește pentru a se fixa pe mucoasa ileonului. Apar la aproximativ 35–40% dintre pacienți și rareori fără anticorpii de tip I.

Specificitate și sensibilitate. Anticorpii anti-factor intrinsec sunt foarte specifici pentru anemia pernicioasă, dar puțin sensibili:

• în ser apar la aproximativ 40–60% dintre pacienți, iar la boala veche procentul crește până la 60–80%;
• în sucul gastric apar la aproximativ 80% dintre pacienți și sunt mai ales de tip IgA.

Comparația cu anticorpii anti-celule parietale. Anticorpii anti-celule parietale gastrice se îndreaptă împotriva pompei de protoni (H⁺/K⁺-ATP-aza). Ei sunt opusul anticorpilor anti-factor intrinsec:

• sunt mai sensibili: apar la 80–90% dintre pacienți, mai ales la începutul bolii;
• sunt puțin specifici: apar și în tiroidita Hashimoto, în diabetul zaharat de tip 1 și la vârstnici sănătoși;
• pe măsură ce celulele parietale dispar, titrul lor poate scădea.

De aceea cele două teste se folosesc împreună.

Indicații

• Confirmarea diagnosticului de anemie pernicioasă la un pacient cu deficit dovedit de vitamina B12: B12 scăzută, holotranscobalamina scăzută sau acidul metilmalonic crescut.
• Stabilirea cauzei unei anemii macrocitare (megaloblastice) descoperite la hemoleucogramă.
• Simptome neurologice sugestive pentru deficitul de vitamina B12, chiar fără anemie:
  • furnicături și amorțeli la mâini și picioare;
  • tulburări de echilibru și de mers;
  • scăderea sensibilității la vibrații și a simțului poziției;
  • tulburări de memorie sau de dispoziție.
• Pacienți cu boli autoimune asociate frecvent cu anemia pernicioasă și cu semne de deficit de vitamina B12:
  • tiroidita autoimună, cu anticorpi anti-TPO pozitivi;
  • diabetul zaharat de tip 1;
  • vitiligo;
  • insuficiența suprarenală autoimună.
• Alegerea tratamentului. Când cauza deficitului este anemia pernicioasă, tratamentul cu vitamina B12 este de obicei pe viață.

Pregătirea pacientului

• Nu se recoltează în primele 2 săptămâni după o injecție cu vitamina B12. Concentrația mare de vitamina B12 din sânge după injecție poate da un rezultat fals pozitiv. Dacă testul este necesar, recoltați proba înainte de prima injecție.
• Nu este necesară altă pregătire specială. Recomandările generale sunt în pregătirea pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului:
  • tratamentul cu vitamina B12 (injecții, tablete, spray nazal) și data ultimei doze;
  • suplimentele cu vitamine din complexul B;
  • administrarea recentă de vitamina B12 marcată radioactiv.

Recoltare

Important: proba se recoltează înainte de începerea tratamentului injectabil cu vitamina B12 sau la cel puțin 2 săptămâni după ultima injecție.

Metodă

ELISA (imunoenzimatică).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Un rezultat pozitiv, la un pacient cu deficit de vitamina B12, susține puternic diagnosticul de anemie pernicioasă, deoarece testul este foarte specific. Diagnosticul complet se bazează pe:

• anemia macrocitară, megaloblastică (hemoleucogramă), care poate lipsi la pacienții cu simptome neurologice;
• vitamina B12 scăzută; dacă rezultatul este la limită, se confirmă cu acidul metilmalonic, homocisteina sau holotranscobalamina;
• anticorpii anti-factor intrinsec și/sau anticorpii anti-celule parietale gastrice;
• atrofia mucoasei corpului gastric, dovedită prin endoscopie și biopsie.

Rezultat negativ. Un rezultat negativ nu exclude anemia pernicioasă, deoarece aproximativ jumătate dintre pacienți nu au anticorpi anti-factor intrinsec în ser. Dacă suspiciunea rămâne, sunt utile:

• anticorpii anti-celule parietale gastrice;
• gastrina à jeun (pe nemâncate), crescută la aproximativ 75% dintre pacienți;
• pepsinogenul I, scăzut în gastrita atrofică;
• endoscopia digestivă superioară cu biopsii din antru și din corpul gastric.

Vitamina B12 normală nu exclude anemia pernicioasă. Anticorpii anti-factor intrinsec pot interfera cu dozarea vitaminei B12 și pot da valori fals normale sau chiar crescute. La un pacient cu anticorpi pozitivi și semne clinice de deficit, sunt utile acidul metilmalonic și homocisteina.

Alte cauze ale deficitului de vitamina B12, pe care testul nu le detectează:

• dieta vegană sau foarte restrictivă;
• intervențiile chirurgicale pe stomac, inclusiv chirurgia bariatrică;
• bolile ileonului terminal sau rezecția acestuia;
• suprapopularea bacteriană intestinală;
• parazitoza cu botriocefal (tenia peștelui);
• pancreatita cronică;
• medicamentele: metforminul și medicamentele care scad aciditatea gastrică;
• expunerea repetată la protoxid de azot.

În aceste situații, anticorpii anti-factor intrinsec sunt negativi.

Deficitul de vitamina B12 și deficitul de folați. Ambele produc anemie megaloblastică, de aceea se dozează și acidul folic. Laboratorul oferă și pachetul vitamina B12 + acid folic. Acidul folic nu trebuie dat în locul vitaminei B12: corectează anemia, dar leziunile neurologice continuă să progreseze.

Ce urmează după confirmarea anemiei pernicioase:

• Tratamentul. Vitamina B12 se administrează de obicei pe viață. În formele severe sau cu afectare neurologică se dă injectabil. În formele ușoare se pot folosi doze orale mari, care se absorb și fără factor intrinsec.
• Riscul de cancer gastric. Gastrita atrofică autoimună crește riscul de adenocarcinom gastric de aproximativ 7 ori și riscul de tumori neuroendocrine (carcinoide) gastrice. Majoritatea experților recomandă endoscopie la diagnostic, apoi supraveghere periodică.
• Bolile autoimune asociate. Aproximativ 40% dintre pacienții cu anemie pernicioasă au și boală tiroidiană autoimună, iar aproximativ 10% au diabet zaharat. Sunt utile TSH, anticorpii anti-TPO, glicemia și HbA1c.

Despre rolul vitaminei B12, citiți și articolul despre vitamina B12. Pentru o evaluare generală a anemiei este disponibil pachetul screening anemie.

Limite și interferențe

• Sensibilitatea mică. Aproximativ jumătate dintre pacienții cu anemie pernicioasă au anticorpi anti-factor intrinsec negativi în ser. Un rezultat negativ nu exclude boala.
• Tratamentul recent cu vitamina B12. O injecție în ultimele 2 săptămâni poate da rezultate fals pozitive.
• Rezultate pozitive fără anemie pernicioasă. Apar rar la pacienții cu boală tiroidiană autoimună sau diabet zaharat de tip 1. Apar și în poliartrita reumatoidă, unde pot preceda apariția ulterioară a anemiei pernicioase.
• Diagnosticul nu se pune pe un singur test. Niciun test pentru anticorpi nu are sensibilitate de 100%. Diagnosticul se bazează pe datele clinice, testele de laborator și, când este posibil, examenul histologic al mucoasei gastrice.
• Diferențele între metode. Rezultatele obținute cu metode diferite (ELISA, chemiluminiscență, imunoblot) nu sunt interschimbabile, iar pragurile de pozitivitate diferă de la un test la altul.
• Testul Schilling, folosit în trecut pentru a demonstra lipsa factorului intrinsec, este greu de efectuat, folosește substanțe radioactive și a fost înlocuit în mare parte de testele pentru anticorpi.

Bibliografie

1. Labcorp. Intrinsic Factor Blocking Antibodies, test 010413 [online]. Accesat la 24.10.2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Intrinsic Factor Blocking Antibody, Serum (IFBA). Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
3. Johnson LE. Vitamin B12 Deficiency. MSD Manual Professional Version [online]. Revizuire completă iunie 2026. Accesat la 24.10.2026.
4. Bizzaro N, Antico A. Diagnosis and classification of pernicious anemia. Autoimmun Rev. 2014;13(4-5):565-568. DOI: 10.1016/j.autrev.2014.01.042
5. Ammouri W, Harmouche H, Khibri H, et al. Pernicious Anaemia: Mechanisms, Diagnosis, and Management. EMJ Hematol US. 2020;1(1):71-80. DOI: 10.33590/emjhematolus/19-00187
6. Moore R, Wood R, James H. Diagnostic algorithms for the investigation of disorders of vitamin B12: clinical practice review. J Lab Precis Med. 2026;11:14. DOI: 10.21037/jlpm-2025-1-61
7. Ward PC. Modern approaches to the investigation of vitamin B12 deficiency. Clin Lab Med. 2002;22(2):435-445. DOI: 10.1016/S0272-2712(01)00003-8