Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Hormoni
Indice HOMA (rezistenta la insulina)
Important
À jeun (pe nemâncate), după cel puțin 8 ore fără aport caloric.
Apa este permisă.
Se evită efortul fizic intens în ziua precedentă.
Se comunică laboratorului tratamentele în curs, mai ales insulina, antidiabeticele orale și glucocorticoizii.
Despre analiza
Indice HOMA (rezistența la insulină)
Pe scurt: indicele HOMA-IR estimează rezistența la insulină din două analize recoltate à jeun: glicemia și insulinemia. O valoare peste 2,5 indică o probabilitate mare de rezistență la insulină, care poate fi prezentă cu ani înainte de creșterea glicemiei. Recoltarea se face dimineața, după cel puțin 8 ore de post, iar rezultatul este gata în 2–3 zile.
Ce este indicele HOMA
Indicele HOMA (Homeostasis Model Assessment) estimează rezistența la insulină pornind de la valorile glicemiei și insulinemiei măsurate à jeun.
Ce este rezistența la insulină
Rezistența la insulină înseamnă că țesuturile răspund mai slab la acțiunea insulinei. Afectează în special ficatul, mușchiul scheletic și țesutul adipos, care depind de insulină pentru preluarea glucozei. Pancreasul compensează prin secreție crescută de insulină, astfel încât glicemia rămâne normală o perioadă lungă. De aceea, rezistența la insulină poate fi prezentă cu ani înainte de apariția glicemiei bazale modificate sau a diabetului.
În condiții normale, insulina:
- stimulează preluarea glucozei în mușchi și în țesutul adipos;
- inhibă producția hepatică de glucoză (gluconeogeneza);
- inhibă lipoliza din țesutul adipos;
- reduce producția hepatică de VLDL;
- reduce apetitul, prin acțiune la nivel hipotalamic.
În rezistența la insulină, aceste efecte slăbesc și apar următoarele modificări:
- cresc acizii grași liberi eliberați din țesutul adipos;
- crește producția hepatică de VLDL și de glucoză;
- scade HDL-colesterolul și cresc trigliceridele;
- apare disfuncția endotelială, cu scăderea oxidului nitric, care contribuie la hipertensiunea arterială.
În timp, celulele beta pancreatice se epuizează și apare hiperglicemia.
Cauzele rezistenței la insulină
- Dobândite, cele mai frecvente:
- obezitate, mai ales abdominală;
- sedentarism și alimentație hipercalorică;
- îmbătrânire și inflamație cronică;
- steatoză hepatică;
- sindromul ovarelor polichistice;
- sarcină (fiziologic);
- tratament cu glucocorticoizi, cu unele antipsihotice sau terapie antiretrovirală.
- Endocrine: sindrom Cushing, acromegalie, feocromocitom, hipertiroidism.
- Rare, genetice:
- mutații ale insulinei sau ale receptorului de insulină;
- defecte postreceptor;
- lipodistrofii;
- anticorpi anti-insulină sau anti-receptor.
Sindromul metabolic
Sindromul metabolic reunește tulburările asociate rezistenței la insulină. Conform consensului internațional din 2009, diagnosticul se pune când sunt prezente cel puțin 3 dintre criteriile de mai jos:
| Criteriu | Valoare |
|---|---|
| Circumferința abdominală | ≥ 94 cm la bărbați, ≥ 80 cm la femei (populație europeană) |
| Trigliceride | ≥ 150 mg/dL sau tratament pentru trigliceride crescute |
| HDL-colesterol | < 40 mg/dL la bărbați, < 50 mg/dL la femei, sau tratament |
| Tensiune arterială | ≥ 130/85 mmHg sau tratament antihipertensiv |
| Glicemie bazală | ≥ 100 mg/dL sau diabet zaharat cunoscut |
Sindromul metabolic nu este o boală în sine. El identifică persoanele cu risc crescut de diabet zaharat de tip 2 și de boli cardiovasculare.
Când este recomandată
- Obezitate sau supraponderalitate, mai ales cu distribuție abdominală.
- Suspiciune de sindrom metabolic.
- Sindromul ovarelor polichistice.
- Steatoză hepatică nonalcoolică.
- Acanthosis nigricans.
- Prediabet: glicemie bazală modificată sau scăderea toleranței la glucoză.
- Antecedente de diabet gestațional.
- Evaluarea metabolică a copiilor și adolescenților supraponderali sau obezi.
- Evaluarea răspunsului la intervențiile asupra stilului de viață sau la tratamentul de scădere a rezistenței la insulină.
Ce măsoară
Se măsoară glicemia și insulinemia à jeun, iar din ele se calculează două indici:
- HOMA-IR, rezistența la insulină:
- HOMA-IR = insulină (µU/mL) × glicemie (mg/dL) / 405
- dacă glicemia este exprimată în mmol/L, se împarte la 22,5.
- HOMA-%B, funcția celulelor beta pancreatice:
- HOMA-%B = 20 × insulină (µU/mL) / [glicemie (mmol/L) − 3,5]
- formula nu se aplică la glicemii sub 63 mg/dL (3,5 mmol/L).
Metoda de referință pentru măsurarea rezistenței la insulină este clampul euglicemic hiperinsulinemic. Este o procedură laborioasă, disponibilă doar în centre de cercetare. Indicele HOMA, descris de Matthews și colaboratorii în 1985, este o alternativă simplă, care folosește doar două valori bazale. Modelul pornește de la relația de echilibru dintre producția hepatică de glucoză și secreția de insulină a celulelor beta, menținută printr-o buclă de feedback între ficat și pancreas.
Pregătirea pacientului
- À jeun (pe nemâncate), după cel puțin 8 ore fără aport caloric. Apa este permisă.
- Fără efort fizic intens în ziua precedentă.
- Tratamentele în curs se comunică laboratorului, mai ales insulina, antidiabeticele orale și glucocorticoizii.
Recoltare
| Probă | Sânge venos (ser) |
| Tub de recoltare | Eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben) |
| Volum minim | 1 mL ser |
| Pregătirea probei | Centrifugare și separarea serului |
| Conservare | 3 zile la 2–8 °C; 3 luni la −20 °C; se evită decongelarea și recongelarea |
| Probă neconformă | Probă hemolizată (hemoliza degradează insulina și scade fals rezultatul); ser separat după mai mult de 2 ore de la recoltare |
Important: serul se separă în mai puțin de 2 ore de la recoltare, pentru a evita scăderea glicemiei prin glicoliză.
Metodă
- Glucoză: metodă spectrofotometrică, enzimatică.
- Insulină: imunodozare cu detecție prin chemiluminiscență.
- HOMA-IR: calculat după formula insulină (µU/mL) × glicemie (mg/dL) / 405.
În cât timp este disponibil rezultatul
În 2–3 zile. Rezultatul îl primiți online, cu notificare pe e-mail.
Unde se poate recolta
Recoltarea se face doar în centrele de recoltare NPA din Constanța, Valu lui Traian și Năvodari, fără programare.
Indicele HOMA nu este decontat de CNAS, pentru că insulina nu se află pe lista analizelor decontate de CNAS. Glicemia, hemoglobina glicată (HbA1c) și profilul lipidic se află pe listă.
Valori de referință
| HOMA-IR | Interpretare |
|---|---|
| < 2 | Normal |
| 2–2,5 | Posibilă rezistență la insulină |
| > 2,5 | Probabilitate mare de rezistență la insulină |
| > 5 | Valoare întâlnită frecvent la pacienții cu diabet zaharat |
La copii și adolescenți nu există praguri unanim acceptate. Valorile depind de stadiul pubertar și de populația de referință, iar în literatură apar praguri între 1,8 și 4. Orientativ:
- prepubertate: circa 2,6;
- pubertate: circa 3,2, din cauza rezistenței fiziologice la insulină din această perioadă.
Interpretarea rezultatelor
HOMA-IR în limite normale
Sensibilitatea la insulină este probabil păstrată. Rezultatul nu exclude alte tulburări metabolice. La persoanele slabe, cu secreție deficitară de insulină, indicele poate fi normal chiar dacă există o tulburare glicemică.
HOMA-IR crescut
Indică rezistență la insulină. Semnificația practică:
- risc crescut de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, adesea cu ani înainte de modificarea glicemiei;
- risc cardiovascular crescut, independent de glicemie;
- în sindromul ovarelor polichistice, susține indicația de tratament care ameliorează sensibilitatea la insulină.
Principala intervenție este modificarea stilului de viață:
- scăderea în greutate: o reducere de 5–10% ameliorează semnificativ sensibilitatea la insulină;
- activitate fizică regulată, cel puțin 150 de minute pe săptămână;
- reducerea zaharurilor rafinate.
Tratamentul medicamentos îl stabilește medicul.
HOMA-%B
Estimează funcția celulelor beta. Valorile mari, alături de un HOMA-IR crescut, arată o compensare pancreatică încă eficientă. Scăderea HOMA-%B odată cu creșterea glicemiei indică epuizarea celulelor beta. Pentru evaluarea secreției de insulină se poate doza și peptidul C.
Cu ce se interpretează împreună
- IMC, circumferința abdominală și tensiunea arterială;
- profilul lipidic, în contextul dislipidemiei;
- HbA1c;
- transaminazele, TGO și TGP;
- ecografia hepatică.
Limite
- Indicele este o estimare. Metoda de referință rămâne clampul euglicemic hiperinsulinemic.
- La persoanele slabe, cu secreție deficitară de insulină, HOMA-IR poate fi normal chiar dacă există o tulburare glicemică.
- Formula HOMA-%B nu se aplică la glicemii sub 63 mg/dL (3,5 mmol/L).
- La copii și adolescenți nu există praguri unanim acceptate.
- Hemoliza scade fals insulina, iar separarea întârziată a serului scade fals glicemia. Ambele duc la un HOMA-IR fals scăzut.
Întrebări frecvente
Trebuie să fiu nemâncat pentru indicele HOMA?
Da. Recoltarea se face după cel puțin 8 ore fără aport caloric. Apa este permisă.
Ce înseamnă un HOMA-IR peste 2,5?
Probabilitate mare de rezistență la insulină. Aceasta crește riscul de diabet de tip 2 și de boli cardiovasculare, chiar dacă glicemia este încă normală.
Un HOMA normal exclude diabetul?
Nu. La persoanele slabe, cu secreție scăzută de insulină, indicele poate fi normal chiar dacă există o tulburare glicemică. Pentru diabet se folosesc glicemia și HbA1c.
În cât timp primesc rezultatul?
În 2–3 zile, online.
Este indicele HOMA decontat de CNAS?
Nu, pentru că insulina nu este pe lista CNAS. Glicemia și HbA1c sunt decontate, cu bilet de trimitere.
Există și alte variante de evaluare a rezistenței la insulină?
Da. Indicele trigliceride–glucoză (TyG) nu necesită dozarea insulinei. Există și testul de rezistență la insulină.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.