Capacitatea oxidativa totala si capacitatea antioxidativa totala

Capacitatea oxidativă totală (TOC) și capacitatea antioxidativă totală (TAC)

Ce este capacitatea oxidativă totală și capacitatea antioxidativă totală

Radicalii liberi și speciile reactive de oxigen se formează permanent în organism, ca parte a metabolismului celular normal. Organismul se apără împotriva lor printr-un sistem de antioxidanți:

• antioxidanți neenzimatici, de exemplu:
  • acidul uric;
  • glutationul;
  • vitamina E și vitamina C;
• enzime antioxidante: superoxid-dismutaza, catalaza, glutation-peroxidaza.

Stresul oxidativ apare atunci când speciile reactive de oxigen se produc în exces sau când apărarea antioxidantă este insuficientă. Rezultă un dezechilibru care poate afecta lipidele, proteinele și ADN-ul celulelor.

Analiza cuprinde doi parametri, determinați din aceeași probă de plasmă:

• Capacitatea oxidativă totală (TOC, TOS – total oxidative capacity/status) măsoară peroxizii lipidici totali din plasmă. Peroxizii lipidici se formează prin acțiunea radicalilor liberi asupra lipidelor, deci reflectă încărcarea oxidativă a organismului. O valoare mare indică un stres oxidativ intens.
• Capacitatea antioxidativă totală (TAC, TAS – total antioxidative capacity/status) măsoară capacitatea globală a antioxidanților din plasmă de a neutraliza un oxidant. Este un parametru de ansamblu: arată cât de bine „tamponează” proba oxidanții, dar nu arată care antioxidanți contribuie la rezultat.

Interpretarea celor doi parametri împreună oferă o imagine a echilibrului dintre oxidanți și antioxidanți. Pe npa.ro găsiți și celelalte analize pentru status oxidativ.

Indicații

Medicul poate recomanda analiza pentru:

• evaluarea statusului oxidativ în bolile în care stresul oxidativ are un rol demonstrat sau presupus:
  • ateroscleroza și bolile cardiovasculare;
  • inflamațiile cronice și sepsisul;
  • bolile neurodegenerative;
  • procesele tumorale;
• evaluarea statusului oxidativ în medicina preventivă și nutrițională;
• urmărirea în timp a efectului unei diete sau al unei suplimentări cu antioxidanți, cu condiția să se folosească aceeași metodă, în același laborator;
• completarea unui profil de stres oxidativ, împreună cu:
  • malondialdehida (MDA);
  • LDL oxidat;
  • glutationul;
  • seleniul;
  • coenzima Q10.

Analiza nu este un test de screening validat pentru persoanele fără simptome. Nici nu este specifică unei anumite boli.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate), din sânge venos.
• Se recomandă evitarea efortului fizic intens cu 24 de ore înainte de recoltare.
• Dacă medicul este de acord, suplimentele cu antioxidanți în doze mari se evită în ziua dinaintea recoltării și în ziua recoltării. Exemple: vitamina C, vitamina E, coenzima Q10, polifenoli.
• Medicul trebuie informat despre tratamente, suplimente, infecții sau inflamații recente.
• Pentru urmărirea în timp, recoltarea se face la aceeași oră și în aceleași condiții.

Recoltare

Important: plasma se separă și se congelează imediat la −20 °C; transportul se face congelat.

Metodă

Fotometrie (colorimetrie), citire la 450 nm:

• TOC. Peroxizii din probă reacționează cu o peroxidază. Aceasta transformă un cromogen (TMB) într-un produs colorat. Intensitatea culorii este proporțională cu cantitatea de peroxizi lipidici.
• TAC. Proba se pune în contact cu o cantitate cunoscută de peroxid de hidrogen. Antioxidanții din probă neutralizează o parte din el. Peroxidul rămas se măsoară fotometric printr-o reacție enzimatică. Cu cât rămâne mai puțin peroxid, cu atât capacitatea antioxidativă a probei este mai mare.

Valori de referință

Capacitatea oxidativă totală (TOC), plasmă EDTA:

Capacitatea antioxidativă totală (TAC), plasmă EDTA:

Valorile depind de metodă. Rezultatele obținute cu metode diferite nu sunt comparabile între ele.

Interpretarea rezultatelor

TOC crescută înseamnă o cantitate mare de peroxizi lipidici în plasmă, deci un stres oxidativ moderat sau intens. Rezultatul nu arată cauza.

TAC scăzută înseamnă o capacitate redusă a plasmei de a neutraliza oxidanții. Dacă tabloul clinic se potrivește, poate fi un semn de stres oxidativ crescut. Valori scăzute pot apărea în:

• inflamațiile cronice;
• malnutriție;
• bolile cronice și dezechilibrele metabolice;
• bolile critice.

O valoare scăzută nu dovedește că este necesară suplimentarea cu antioxidanți.

TAC crescută poate reflecta:

• o dietă bogată în antioxidanți sau suplimentarea cu antioxidanți;
• valori mai mari ale acidului uric, bilirubinei sau albuminei, care contribuie la capacitatea antioxidativă a plasmei;
• o creștere compensatorie în stările de stres acut.

O valoare crescută nu înseamnă automat o protecție mai bună și nu exclude stresul oxidativ. TAC măsoară capacitatea de apărare, nu leziunile produse de oxidanți.

Interpretarea împreună. TOC crescută cu TAC scăzută sugerează un dezechilibru în favoarea oxidanților. Pentru a afla ce componentă a apărării antioxidante este deficitară, medicul poate recomanda determinări specifice:

• vitamina C;
• vitamina E;
• coenzima Q10;
• seleniul și seleniul eritrocitar;
• glutationul.

Pentru leziunile produse de oxidanți se pot face malondialdehida (MDA) și LDL oxidat. Pentru contextul inflamator se poate face proteina C reactivă.

Rezultatul se interpretează de medic, în contextul clinic și împreună cu alți markeri.

Limite și interferențe

• Parametrii sunt globali și nespecifici. TAC nu arată ce antioxidanți conțin proba. Nu măsoară direct nici enzimele antioxidante (superoxid-dismutaza, catalaza, glutation-peroxidaza).
• Rezultatele depind de metodă. Nu există o metodă unanim acceptată pentru capacitatea antioxidativă. Pentru urmărirea în timp se folosește aceeași metodă, în același laborator.
• Influența substanțelor endogene asupra TAC. Acidul uric, bilirubina și albumina contribuie la rezultat. Prin urmare, bolile renale și hepatice cronice, care modifică aceste substanțe, pot influența TAC.
• Influențe preanalitice:
  • masa bogată în antioxidanți dinaintea recoltării;
  • suplimentele în doze mari: vitamina C, vitamina E, polifenoli, coenzima Q10;
  • efortul fizic intens;
  • infecțiile acute, sepsisul, traumatismele.
• Hemoliza și lipemia modifică rezultatele: probele puternic hemolizate sau lipemice dau frecvent valori patologice. Aceste probe nu se lucrează.
• Plasma heparinată dă rezultate greșite.
• Congelarea și decongelarea repetată, precum și păstrarea necorespunzătoare a probei, pot modifica rezultatul.

Bibliografie:

1. Immundiagnostik AG. PerOx (TOS/TOC) Kit – instrucțiuni de utilizare, KC5100, valabil din 2022-12-05.
2. Immundiagnostik AG. ImAnOx® (TAS/TAC) Kit – instrucțiuni de utilizare, KC5200, valabil din 2025-06-12.
3. Silvestrini A, Meucci E, Ricerca BM, Mancini A. Total Antioxidant Capacity: Biochemical Aspects and Clinical Significance. Int J Mol Sci. 2023;24(13):10978. doi:10.3390/ijms241310978
4. Gehring WG. Totale Antioxidative Kapazität (TAC). DocMedicus Gesundheitslexikon, actualizat 27.04.2026.