Vitamina E (Tocoferol)

Informații generale

Vitamina E este un antioxidant larg răspândit în produsele alimentare, cu rol în menținerea normală a membranelor celulare, a sistemului vascular și nervos, și cu efect protector antioxidant asupra vitaminei A.

Sunt cunoscute opt forme naturale, denumite tocoferoli, cu structură biochimică asemănătoare și acțiuni fiziologice identice. Forma cea mai activă biologic este α-tocoferolul, în funcție de care se stabilește necesarul zilnic.

Stabilitatea în alimente

Vitamina E este solubilă în grăsimi și în alcool și rezistă la temperaturi de până la 250°C, dar este sensibilă la lumină și la oxigen.

Temperaturile foarte crescute sau foarte scăzute reduc conținutul de tocoferol al alimentelor cu până la două treimi. Vitamina se distruge de asemenea prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu și prin păstrarea îndelungată.

Câteva exemple concrete: carnea refrigerată pierde în câteva zile întreaga cantitate de vitamina E deținută inițial, iar făina albă are un conținut cu 80% mai scăzut decât cea integrală. Se recomandă uleiuri vegetale obținute prin presare la rece, întrucât rafinarea se face la temperaturi ridicate și determină pierderi importante de tocoferol.

Roluri fiziologice

Acțiunile specifice ale vitaminei E nu sunt pe deplin elucidate.

Tocoferolii funcționează ca antioxidanți: îndepărtează radicalii liberi, protejează integritatea lipidelor nesaturate din membranele celulare și protejează retinolul de acțiunile oxidante.

Vitamina intervine în procesul de reproducere, asigurând buna funcționare a glandelor sexuale și endocrine, și facilitează depozitarea glicogenului în ficat și în mușchi, inclusiv în miocard.

Efectul vascular merită menționat separat: vitamina E participă la sinteza prostaciclinei în celulele endoteliale și inhibă formarea de tromboxani în trombocite, reducând astfel agregarea plachetară la suprafața epiteliului vascular — mecanism relevant pentru riscul de ateroscleroză coronariană și tromboză.

Necesar zilnic

Necesarul este direct proporțional cu vârsta și cu cantitatea de acizi grași polinesaturați din alimentație, fiind asigurat în general de o dietă echilibrată.

Aport suplimentar necesită vârstnicii, femeile însărcinate și cele care alăptează.

Nou-născuților trebuie să li se administreze tocoferol până la apariția propriei flore intestinale, întrucât laptele matern este sărac în această vitamină.

Semnificație clinică

Deficitul

Apare prin alimentație necorespunzătoare sau, mai frecvent, prin sindrom de malabsorbție intestinală.

Categorii cu risc, în special copiii, sunt pacienții cu boli intestinale, boli pancreatice, colestază cronică, boală celiacă, fibroză chistică și limfangiectazie intestinală.

Colangiopatiile care pot determina malabsorbția vitaminei E includ atreziile biliare intra- și extrahepatice, numărul redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazia arteriohepatică și embriopatiile asociate virusului rubeolic.

Niveluri serice scăzute apar și în abetalipoproteinemie, probabil prin incapacitatea enterocitelor de a forma lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) și chilomicroni.

Manifestările carenței:

• anemie hemolitică — prin fragilitatea crescută a eritrocitelor și scăderea duratei de viață a acestora
• afecțiuni neurologice lent progresive — ataxie, areflexie, pierderea sensibilității proprioceptive și vibratorii; neuropatiile motorii și senzoriale sunt reversibile sub tratament
• distrofii musculare
• creșterea colesterolului în ser și în mușchi, cu instalarea aterosclerozei

Carența se întâlnește mai frecvent la vârstnici și la pacienții malnutriți cu diferite boli cronice, tabloul ameliorându-se sub tratament parenteral cu vitamina E.

Aplicații terapeutice

Prematurii care necesită atmosferă îmbogățită cu oxigen prezintă risc crescut de displazie bronhopulmonară, iar suplimentarea cu vitamina E reduce severitatea și previne apariția acestei afecțiuni.

Tratamentul precoce poate întârzia sau preveni neuropatia cu ataxie din abetalipoproteinemie și are efect favorabil în formele moderate și severe de retinopatie indusă de prematuritate sau de abetalipoproteinemie.

Hipervitaminoza

Apare la doze farmaceutice foarte mari — 300–800 mg pe zi — și poate determina oligospermie sau azoospermie la bărbați, respectiv involuție ovariană și tulburări ale ciclului menstrual la femei.

Recomandări pentru determinare

• evaluarea deficitului de vitamina E în boala hemolitică la prematuri
• investigarea afecțiunii neuromusculare la sugarii și adulții cu colestază cronică
• monitorizarea pacienților cu nutriție parenterală prelungită
• pacienți cu sindrom de malabsorbție intestinală a lipidelor — fibroză chistică, by-pass intestinal
• evaluarea persoanelor cu neuropatii motorii și senzoriale

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Valorile serice scăzute apar ca urmare a unei alimentații necorespunzătoare sau a unui sindrom de malabsorbție. O valoare sub limita inferioară a intervalului de referință impune tratament substitutiv.

În suplimentare trebuie avut în vedere că absorbția intestinală a vitaminei E este de numai 30%, ceea ce influențează direct dozele necesare pentru corectarea deficitului.

Toxicitatea vitaminei E nu a fost stabilită cu claritate. Ingestia cronică excesivă a fost implicată în etiologia tromboflebitei, fără ca acest lucru să fie pe deplin demonstrat.

Limite și interferențe

Fiind o vitamină liposolubilă, transportată de lipoproteine, concentrația serică a vitaminei E depinde de nivelul lipidelor circulante. La pacienții cu hiperlipidemie sau, dimpotrivă, cu hipolipidemie, interpretarea corectă presupune raportarea la colesterolul total sau la suma colesterol plus trigliceride.

Expunerea probei la lumină, hemoliza și decongelarea fac determinarea neinterpretabilă.

Suplimentarea recentă crește valorile și nu reflectă statusul real al depozitelor.