Seleniu

Ce este seleniul

Seleniul (Se) este un oligoelement esențial. Acționează prin intermediul selenoproteinelor, proteine care conțin aminoacidul selenocisteină. La om au fost descrise 25 de selenoproteine, cu roluri antioxidante, metabolice și endocrine.

Principalele selenoproteine:

• Glutation-peroxidazele (GPx): catalizează reducerea peroxidului de hidrogen și a hidroperoxizilor organici rezultați din metabolismul normal. Astfel protejează lipidele membranare, proteinele și acizii nucleici de stresul oxidativ. Acțiunea lor antioxidantă este complementară celei a vitaminei E. Deficitul de seleniu scade activitatea GPx și duce la acumularea radicalilor liberi, cu leziuni ale membranelor celulare.
• Tioredoxin-reductazele: mențin echilibrul redox intracelular și participă la regenerarea acidului ascorbic (vitamina C) din forma oxidată.
• Iodotironin-deiodinazele (DIO1, DIO2, DIO3): convertesc periferic tiroxina (T4) în triiodotironină (T3), forma activă, și inactivează hormonii tiroidieni. Tiroida are cea mai mare concentrație de seleniu per gram de țesut din organism.
• Selenoproteina P: principala formă de transport plasmatic al seleniului către țesuturi.

Interacțiunea cu metalele grele: seleniul formează compuși mai puțin toxici sau inactivi cu mai multe metale potențial toxice:

• mercur;
• cadmiu;
• arsen;
• plumb;
• argint;
• platină.

În acest fel reduce toxicitatea lor.

Surse alimentare:

• pește și fructe de mare;
• organe (rinichi, ficat);
• carne, ouă;
• cereale;
• nucile braziliene, cu conținut foarte mare.

Conținutul de seleniu al alimentelor vegetale depinde de concentrația de seleniu din sol, care variază mult geografic.

Aportul recomandat este de 55 µg/zi la adulți și de 60–70 µg/zi în sarcină și alăptare.

Semnificație clinică

Deficitul de seleniu

Grupe cu risc de deficit:

• persoanele cu nutriție parenterală prelungită fără suplimentare de seleniu (sunt descrise cazuri după mai mult de o săptămână);
• pacienții cu malabsorbție: boală Crohn, boală celiacă, chirurgie bariatrică, sindrom de intestin scurt;
• pacienții cu insuficiență renală cronică sau în hemodializă;
• pacienții cu diete restrictive, fenilcetonurie sau alcoolism cronic;
• pacienții critici, cu arsuri extinse sau cu sepsis;
• locuitorii din zonele cu sol sărac în seleniu.

Manifestări:

• Boala Keshan: cardiomiopatie endemică descrisă în provincia Keshan (nord-estul Chinei), unde solul este sărac în seleniu. Afectează predominant copiii și femeile de vârstă reproductivă. Se manifestă prin cardiomegalie și insuficiență cardiacă congestivă. Histologic apar necroză miocardică multifocală și fibroză. Infecția cu virusul Coxsackie B este considerată un cofactor.
• Boala Kashin-Beck: osteoartropatie endemică a copiilor, cu tulburări de creștere, asociată deficitului de seleniu și iod.
• Alte manifestări:
  • miopatie scheletică, cu slăbiciune musculară și creșterea CK;
  • macrocitoză;
  • unghii decolorate, cu striuri albe;
  • depigmentarea părului și a pielii;
  • disfuncție imunitară;
  • agravarea hipotiroidismului în asociere cu deficitul de iod.

Tiroiditele autoimune: statusul scăzut de seleniu se asociază cu tiroidita autoimună (Hashimoto) și cu orbitopatia Graves. În orbitopatia Graves ușoară, suplimentarea cu seleniu are beneficiu demonstrat.

Excesul de seleniu (selenoza)

Cauze:

• supradozarea suplimentelor, inclusiv prin erori de formulare a acestora;
• expunerea profesională: rafinarea cuprului, industria semiconductorilor, industria sticlei și ceramicii (agent decolorant), vulcanizarea cauciucului;
• consumul de apă sau alimente din zonele cu sol bogat în seleniu.

Intoxicația cronică (selenoza) apare la un aport cronic de ordinul a 900 µg/zi sau mai mult și se manifestă prin:

• căderea părului;
• unghii fragile, cu leziuni;
• halenă cu miros de usturoi, prin dimetilselenidă;
• gust metalic;
• dermatită;
• carii dentare;
• iritabilitate, oboseală;
• neuropatie periferică;
• afectare hepatică.

Intoxicația acută este rară și severă. Se manifestă prin tulburări gastrointestinale, edem pulmonar, insuficiență cardiacă și renală.

Limita superioară de aport tolerabil la adulți este de 400 µg/zi (IOM). EFSA a stabilit în 2023 o limită de 255 µg/zi.

Suplimentarea de rutină la persoanele fără deficit nu este recomandată:

• nu are efect anticancerigen dovedit (studiul SELECT);
• se asociază cu un risc crescut de diabet zaharat tip 2.

Seleniul nu este considerat teratogen.

Indicații

• suspiciune de deficit de seleniu: nutriție parenterală prelungită, malabsorbție, cardiomiopatie inexplicabilă, miopatie;
• monitorizarea pacienților cu nutriție parenterală de lungă durată;
• monitorizarea tratamentului de substituție sau a suplimentării cu seleniu;
• suspiciune de intoxicație cu seleniu (acută sau cronică) și monitorizarea expunerii profesionale;
• evaluarea statusului nutrițional în patologia tiroidiană autoimună, la indicația medicului.

Valori de referință

Seleniu urinar: [de completat]

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute: indică un aport insuficient sau pierderi crescute. Valorile sub 40 µg/L indică de regulă un deficit semnificativ, asociat cu scăderea activității glutation-peroxidazei.

Valori crescute: apar în suplimentarea excesivă, în expunerea profesională sau de mediu și în intoxicație. Valorile peste 400–500 µg/L se asociază cu risc de toxicitate.

Seleniul urinar: reflectă aportul recent. Este util în monitorizarea expunerii profesionale și a intoxicațiilor.

Limite și interferențe

• Substanțele de contrast cu gadoliniu sau iod interferă cu determinarea prin ICP-MS. Recoltarea se amână cel puțin 96 de ore după administrarea lor.
• Inflamația acută (infecții, sepsis, intervenții chirurgicale, reacție de fază acută) scade concentrația plasmatică a seleniului prin redistribuție, fără un deficit real. Rezultatul se interpretează împreună cu CRP.
• Contaminarea probei în recipientele care nu sunt destinate oligoelementelor poate produce rezultate eronate.
• Concentrația seleniului în sânge reflectă mai ales aportul recent. Pentru evaluarea statusului pe termen lung se pot folosi activitatea glutation-peroxidazei sau selenoproteina P.
• Suplimentele cu seleniu administrate recent cresc tranzitoriu valorile.