LDL oxidat

LDL oxidat

Ce este LDL oxidat

LDL oxidat (oxLDL) reprezintă fracțiunea de lipoproteine cu densitate mică modificate prin oxidare. Modificarea are loc predominant în peretele arterial, unde particulele de LDL pătrunse subendotelial sunt expuse acțiunii speciilor reactive ale oxigenului produse de celulele endoteliale, de celulele musculare netede și de macrofage, precum și acțiunii unor enzime ca mieloperoxidaza și lipoxigenazele.

Oxidarea afectează două componente ale particulei. Acizii grași polinesaturați din stratul lipidic sunt supuși peroxidării, cu formarea de hidroperoxizi și de aldehide reactive, între care malondialdehida și 4-hidroxinonenalul. Aceste aldehide se leagă covalent de resturile de lizină ale apolipoproteinei B-100, modificându-i structura și sarcina electrică.

Consecința este esențială pentru aterogeneză: particula modificată nu mai este recunoscută de receptorul clasic pentru LDL, ci de receptorii scavenger de pe suprafața macrofagelor, în special CD36 și SR-A. Spre deosebire de receptorul LDL, receptorii scavenger nu sunt supuși reglării prin feedback negativ, astfel încât macrofagul continuă să înglobeze colesterol până se transformă în celulă spumoasă — elementul constitutiv al striului lipidic și al plăcii de aterom.

LDL oxidat are, în plus, efecte proinflamatorii și proaterogene directe: este chemotactic pentru monocite, blochează migrarea macrofagelor din intimă, induce expresia moleculelor de adeziune la nivelul endoteliului, este citotoxic pentru celulele endoteliale, favorizează apoptoza și contribuie la instabilitatea plăcii. Fiind o moleculă modificată, este și imunogen, generând autoanticorpi anti-LDL oxidat.

Determinarea LDL oxidat oferă o măsură a stresului oxidativ aplicat particulelor aterogene și este studiată ca marker al activității procesului aterosclerotic, dincolo de simpla cantitate de LDL-colesterol.

Indicații

• evaluarea stresului oxidativ la nivelul lipoproteinelor aterogene;
• evaluarea complementară a riscului cardiovascular, la pacienți cu factori de risc multipli;
• evaluarea pacienților cu sindrom metabolic, diabet zaharat, obezitate;
• evaluarea riscului rezidual la pacienți cu LDL-colesterol la țintă sub tratament;
• urmărirea efectului unei terapii hipolipemiante, antioxidante sau al modificărilor de stil de viață;
• cercetare clinică privind ateroscleroza și stresul oxidativ.

Recoltare

Important — procesare după recoltare

• După centrifugare, serul se separă și se congelează imediat.
• Proba se păstrează și se transportă congelată, în container destinat probelor congelate.
• Cantitatea necesară este de 1 mL ser.

Metodă

Imunoenzimatică (EIA).

Valori de referință

20–170 ng/mL.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute reflectă o încărcătură crescută de particule LDL modificate oxidativ și au fost descrise în:

• boală coronariană stabilă și sindroame coronariene acute, cu valorile cele mai mari în infarctul miocardic acut;
• ateroscleroză subclinică, cu corelație cu grosimea intimă-medie carotidiană;
• diabet zaharat, în special cu control metabolic deficitar;
• sindrom metabolic, obezitate abdominală, rezistență la insulină;
• dislipidemii, în special cele cu particule LDL mici și dense, mai susceptibile la oxidare;
• boală cronică de rinichi, pacienți hemodializați;
• hipertensiune arterială;
• fumat activ și pasiv;
• boli inflamatorii cronice și boli autoimune;
• steatohepatită nonalcoolică.

Valoarea se interpretează întotdeauna împreună cu profilul lipidic complet: o valoare crescută a LDL oxidat în prezența unui LDL-colesterol normal sugerează un stres oxidativ important la nivel vascular, în timp ce o valoare crescută asociată unui LDL-colesterol mare reflectă în bună parte cantitatea totală de substrat disponibil pentru oxidare.

Valori normale sau scăzute nu exclud prezența aterosclerozei, deoarece cea mai mare parte a LDL oxidat se află în peretele arterial, nu în circulație; concentrația plasmatică reprezintă doar fracțiunea care difuzează înapoi în sânge.

Sub tratament, valorile scad prin administrarea de statine, prin controlul glicemic, renunțarea la fumat, scădere ponderală și activitate fizică regulată. Scăderea reflectă reducerea stresului oxidativ, dar nu s-a demonstrat că ar constitui o țintă terapeutică de sine stătătoare.

Limite și interferențe

• LDL oxidat nu este un analit standardizat internațional: nu există material de referință certificat și nici metodă de referință. Kiturile disponibile folosesc anticorpi diferiți, care recunosc epitopi diferiți, iar rezultatele nu sunt transferabile între laboratoare.
• Analiza nu este inclusă în ghidurile de prevenție cardiovasculară și nu se folosește pentru stabilirea indicației de tratament sau a țintelor terapeutice; are valoare complementară și, în bună măsură, de cercetare.
• Decongelările și recongelările repetate, precum și nerespectarea condițiilor de transport în stare congelată, pot afecta rezultatul.
• Hemoliza, lipemia și contaminarea bacteriană interferează cu determinarea și constituie motive de respingere a probei.
• Aportul alimentar recent, în special de alimente bogate în lipide oxidate, modifică valorile; recoltarea se face à jeun.
• Suplimentele cu antioxidanți — vitamina E, vitamina C, coenzima Q10, seleniu — administrate în zilele precedente scad valorile.
• Fumatul, consumul de alcool și efortul fizic intens din ultimele 24 de ore cresc valorile.
• Concentrația plasmatică nu reflectă fidel cantitatea de LDL oxidat din peretele arterial.