Seleniu intracelular (eritrocitar)

Ce este seleniul intracelular

Testul măsoară concentrația de seleniu din elementele figurate ale sângelui, în principal din eritrocite, după îndepărtarea plasmei.

Seleniul este un oligoelement esențial, component al selenoproteinelor. Acestea includ:

• glutation-peroxidazele, cu rol antioxidant;
• tioredoxin-reductazele, cu rol în echilibrul redox;
• deiodinazele, care convertesc T4 în T3;
• selenoproteina P, cu rol în transportul seleniului.

În eritrocite, seleniul se găsește predominant în glutation-peroxidaza 1 (GPx1). Aceasta protejează hemoglobina și membrana eritrocitară de stresul oxidativ.

Diferența față de seleniul seric sau plasmatic:

Seleniul intracelular este deci un indicator mai fidel al rezervelor de seleniu ale organismului. Este util mai ales când valoarea serică este greu de interpretat: inflamație, suplimentare recentă, nutriție parenterală.

Semnificație clinică

Valori scăzute (deficit cronic de seleniu):

• nutriție parenterală prelungită fără suplimentare de seleniu;
• malabsorbție: boală Crohn, boală celiacă, chirurgie bariatrică, sindrom de intestin scurt;
• insuficiență renală cronică, hemodializă;
• diete restrictive, fenilcetonurie, alcoolism cronic;
• aport alimentar redus, în zonele cu sol sărac în seleniu.

Manifestările deficitului:

• cardiomiopatie (boala Keshan);
• miopatie scheletică;
• macrocitoză;
• modificări ale unghiilor și ale părului;
• disfuncție imunitară;
• tulburări ale metabolismului hormonilor tiroidieni.

Valori crescute:

• suplimentare excesivă, prelungită;
• expunere profesională sau de mediu cronică.

Intoxicația cronică (selenoza) se manifestă prin:

• căderea părului;
• unghii fragile;
• halenă cu miros de usturoi;
• dermatită;
• neuropatie;
• afectare hepatică.

Indicații

• evaluarea statusului de seleniu pe termen lung;
• suspiciune de deficit cronic de seleniu, mai ales la pacienții cu inflamație activă, la care seleniul seric poate fi fals scăzut;
• monitorizarea pacienților cu nutriție parenterală de lungă durată sau cu malabsorbție;
• monitorizarea eficienței suplimentării cu seleniu pe termen lung;
• evaluarea expunerii cronice la seleniu.

Recoltare

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

Seleniu intracelular: 74–163 µg/L

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute: indică un deficit cronic de seleniu, cu rezerve tisulare reduse.

Valori crescute: indică un aport excesiv prelungit sau o expunere cronică.

Interpretarea împreună cu seleniul seric:

• seric scăzut, intracelular normal: fie deficit recent, în curs de instalare, fie redistribuție în inflamație. Rezervele sunt încă păstrate.
• seric și intracelular scăzute: deficit cronic confirmat.
• seric crescut, intracelular normal: suplimentare sau expunere recentă.

Limite și interferențe

• Substanțele de contrast cu gadoliniu sau iod interferă cu determinarea prin ICP-MS.
• Hemoliza sau separarea incompletă a plasmei pot influența rezultatul.
• Întârzierea separării (peste 24 de ore) sau nerespectarea lanțului de congelare duc la respingerea probei.
• Transfuziile recente influențează rezultatul, pentru că proba conține eritrocite provenite de la donator.
• Anemia sau policitemia marcată, precum și modificările duratei de viață a eritrocitelor (hemoliză, eritropoieză accelerată), pot influența interpretarea.
• Modificările aportului de seleniu se reflectă abia după câteva săptămâni sau luni, deci testul nu este potrivit pentru evaluarea expunerii acute.