Examen micologic – secretie uretrala

Examen micologic – secreție uretrală

Ce este examenul micologic al secreției uretrale

Examenul micologic al secreției uretrale caută ciuperci (fungi), în special levuri din genul Candida, în secreția recoltată din uretră, canalul prin care se elimină urina. Analiza are două etape:

• examenul microscopic direct, care arată dacă în probă există levuri sau pseudohife;
• cultura pe medii speciale pentru fungi, care identifică specia. La nevoie se face și antifungigrama, care arată la ce medicamente antifungice este sensibilă ciuperca izolată.

Candida este o cauză rară de uretrită. Uretrita, adică inflamația uretrei, are de cele mai multe ori alte cauze:

• bacteriile Neisseria gonorrhoeae (gonococul) și Chlamydia trachomatis;
• Mycoplasma genitalium;
• Ureaplasma;
• Trichomonas vaginalis;
• unele virusuri.

Acestea nu se depistează prin examenul micologic, ci prin teste moleculare, de exemplu pachetul pentru boli cu transmitere sexuală.

La bărbați, Candida afectează mult mai des pielea glandului și a preputului (balanopostita candidozică). Nici aici nu este însă cea mai frecventă cauză: produce mai puțin de 20% dintre balanopostite. Implicarea uretrei este mai probabilă în câteva situații:

• diabet zaharat, mai ales necontrolat. Glucoza eliminată prin urină favorizează înmulțirea levurilor;
• tratamentul cu medicamente pentru diabet din clasa inhibitorilor SGLT2 (dapagliflozin, empagliflozin), care cresc cantitatea de glucoză din urină;
• imunitate scăzută sau vârstă înaintată;
• tratamente recente cu antibiotice;
• o parteneră cu candidoză vaginală.

Candida poate fi prezentă pe pielea zonei genitale fără să producă boală. De aceea, găsirea ei nu înseamnă automat că ea este cauza simptomelor.

Indicații

Medicul (urolog, dermato-venerolog sau medic de familie) poate recomanda analiza când:

• există usturime la urinare, mâncărime sau iritație la nivelul meatului urinar, cu secreție albicioasă;
• există roșeață, iritație sau depozite albicioase pe gland și preput;
• pacientul are diabet, mai ales dacă ia medicamente din clasa inhibitorilor SGLT2;
• partenera are candidoză vaginală, mai ales recurentă;
• simptomele persistă după tratament cu antibiotice sau după tratamente antifungice obișnuite și este nevoie de identificarea speciei și de antifungigramă.

Pregătirea pacientului

Recoltarea se face la cel puțin 2 ore de la ultima urinare, pentru ca secreția să nu fie spălată de urină. Dacă secreția este redusă, se poate recomanda recoltarea dimineața, înainte de prima urinare.

Înainte de recoltare nu se aplică creme, unguente sau soluții antiseptice în zona genitală. De preferat, recoltarea se face înainte de începerea unui tratament antifungic sau antibiotic. Tratamentele din ultimele săptămâni se comunică medicului sau laboratorului. Tratamentele prescrise nu se întrerup fără acordul medicului. Nu este necesar repaus alimentar.

Recoltare

Dacă există și leziuni pe gland sau preput, medicul poate cere o probă separată și din acestea.

Metodă

Examen microscopic direct și cultură pe medii pentru fungi, cu identificarea speciei și antifungigramă la nevoie.

Valori de referință

În mod normal nu cresc fungi sau cresc doar în cantitate nesemnificativă. Rezultatul este descriptiv: se raportează elementele fungice văzute la microscop, specia izolată și, după caz, sensibilitatea la antifungice.

Interpretarea rezultatelor

Creșterea de Candida la un pacient cu simptome și factori de risc (diabet, tratament cu antibiotice, parteneră cu candidoză) susține o infecție fungică. Tratamentul îl stabilește medicul. Dacă partenera are simptome, se tratează de regulă și ea.

O cantitate mică de Candida, fără simptome clare, reflectă de obicei o colonizare a pielii zonei genitale și nu necesită tratament.

O specie non-albicans (de exemplu C. glabrata) poate fi mai puțin sensibilă la unele antifungice. Aici antifungigrama ajută la alegerea tratamentului.

Candidoza genitală repetată fără o cauză evidentă este un motiv pentru verificarea glicemiei. Uneori este primul semn al unui diabet nediagnosticat. Se pot cere:

• glicemia;
• hemoglobina glicozilată (HbA1c);
• glucoza urinară.

Un rezultat negativ, la un pacient cu simptome de uretrită, orientează spre alte cauze, mai frecvente:

• infecțiile cu transmitere sexuală, prin teste moleculare;
• infecțiile urinare, prin urocultură.

Limite și interferențe

Infecțiile cu transmitere sexuală nu se depistează prin examenul micologic. Gonococul, Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma și Trichomonas necesită teste specifice.

Colonizarea: prezența Candida nu dovedește că ea este cauza simptomelor, mai ales când există și alte boli ale pielii zonei genitale.

Rezultatele fals negative pot apărea dacă:

• pacientul a urinat cu puțin timp înainte;
• s-au aplicat creme sau antiseptice;
• tratamentul antifungic a fost deja început.