Glucoza urinară (glicozuria din 24 de ore)

Glucoza urinară (glicozuria din 24 de ore)

Ce este testul de glucoză urinară

Testul măsoară cantitatea de glucoză eliminată prin urină în 24 de ore. Cantitatea depinde de două procese din rinichi:

• filtrarea glomerulară: cât de multă glucoză trece din sânge în urina primară;
• reabsorbția tubulară: cât de multă glucoză este recuperată înapoi în sânge.

Glucoza apare în urină fie când glicemia este prea mare, fie când tubii renali nu o mai pot recupera.

Indicații

• Monitorizarea diabetului zaharat.
• Confirmarea unui rezultat pozitiv pentru glucoză la testul cu strip urinar.
• Investigarea defectelor tubulare renale.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Urina se colectează timp de 24 de ore, după pașii de mai jos. Mai multe detalii găsiți în ghidul despre cum se recoltează urina din 24 de ore.

1. Ziua 1, ora 7 dimineața: urinați în toaletă. Această urină nu se păstrează.
2. Următoarele 24 de ore: colectați toată urina într-un recipient curat de 2–3 L și păstrați recipientul la frigider (2–8 °C).
3. Ziua 2, ora 7 dimineața: urinați ultima dată în recipient.
4. Omogenizați urina prin agitare și măsurați volumul total.
5. Turnați aproximativ 100 mL într-un recipient de unică folosință pentru urină și notați pe el volumul total din 24 de ore.

Important: urina se păstrează la frigider (2–8 °C) pe toată durata colectării; după 24 de ore la temperatura camerei, poate pierde până la 40% din glucoză.

Metodă

Metodă enzimatică cu hexokinază și glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pe analizorul Atellica CH (Siemens Healthineers).

1. Hexokinaza transformă glucoza în glucozo-6-fosfat.
2. Glucozo-6-fosfatul este oxidat de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, iar NAD se transformă în NADH.
3. Absorbanța NADH, măsurată la 340/410 nm, este proporțională cu concentrația de glucoză.

Valori de referință

Adulți: < 0,5 g/24 de ore (< 2,8 mmol/24 de ore).

Transformarea unităților de măsură: mg/dL × 0,0555 = mmol/L.

Interpretarea rezultatelor

Glicozurie cu glicemie crescută (prin hiperglicemie; vezi glicemia):

• diabet zaharat;
• sindrom Cushing;
• acromegalie;
• tratament cu hormoni;
• boli hepatice și pancreatice;
• boli ale sistemului nervos central.

Glicozurie de cauză renală (prin afectarea rinichiului):

• sindrom Fanconi;
• leziuni tubulare toxice;
• glomerulonefrită acută;
• sindrom nefrotic.

Glicozurie idiopatică (fără o cauză identificată).

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu istoricul pacientului, tabloul clinic și celelalte investigații.

Limite și interferențe

Substanțe care nu interferă cu testul (eroare sub 10%):

• acid ascorbic (vitamina C), până la 200 mg/dL;
• salicilat, până la 50 mg/dL;
• cofeină, până la 50 mg/dL;
• creatinină, până la 500 mg/dL;
• uree, până la 500 mg/dL.

Medicamente și situații care pot crește glicozuria:

• antibiotice: acid nalidixic, cefaclor și alte cefalosporine, furazolidon, nitrofurantoin, norfloxacină, tetraciclină;
• carbamazepină;
• corticosteroizi;
• d-tiroxină;
• diuretice: acetazolamidă, clortalidonă, acid etacrinic, furosemid;
• captopril, indometacin, teofilină;
• intoxicația cu plumb la copii.

Medicamente care pot scădea glicozuria:

• ampicilină, tetraciclină;
• diazepam, fenobarbital;
• digoxină;
• furosemid;
• levodopa;
• insulină.