Ex.micologic – urina

Examen micologic – urină

Ce este examenul micologic al urinei

Examenul micologic al urinei caută ciuperci (fungi) în urină, în special levurile din genul Candida. Prezența lor în urină se numește candidurie. Analiza are două etape:

• examenul microscopic direct, care arată dacă în urină există levuri sau pseudohife;
• cultura pe medii speciale pentru fungi, care identifică specia. La nevoie se face și antifungigrama, care arată la ce medicamente antifungice este sensibilă ciuperca.

În mod normal, urina nu conține ciuperci. Candiduria apare mai ales la anumite categorii de pacienți:

• persoanele cu sondă urinară purtată timp îndelungat;
• pacienții internați, mai ales în terapie intensivă;
• persoanele cu diabet zaharat. Glucoza eliminată prin urină favorizează înmulțirea levurilor, mai ales la cei tratați cu medicamente care cresc eliminarea glucozei prin urină;
• pacienții tratați recent cu antibiotice cu spectru larg;
• persoanele cu imunitate scăzută sau cu anomalii și obstrucții ale căilor urinare;
• femeile cu candidoză vaginală, la care levurile pot contamina proba la recoltare.

Candiduria nu înseamnă întotdeauna infecție. De cele mai multe ori este o colonizare a urinei sau a sondei, fără simptome, care dispare după scoaterea sondei sau după corectarea cauzei. Doar uneori levurile produc o infecție propriu-zisă:

• a vezicii urinare (cistită);
• a rinichiului (pielonefrită);
• rar, „bile fungice” care pot bloca scurgerea urinei.

La pacienții foarte bolnavi, candiduria poate fi și un semn că ciuperca a ajuns în sânge.

Indicații

Medicul poate recomanda analiza când:

• există simptome de infecție urinară (usturime, urinări dese, durere lombară, febră), iar urocultura bacteriană este negativă sau infecția nu răspunde la antibiotice;
• la examenul de urină se văd levuri în sediment;
• pacientul are sondă urinară, diabet, imunitate scăzută sau a primit timp îndelungat antibiotice și are semne de infecție;
• pacientul urmează să fie supus unei intervenții la nivelul căilor urinare (de exemplu endoscopie urologică);
• trebuie urmărit răspunsul la tratamentul antifungic.

Pregătirea pacientului

De preferat, se recoltează prima urină de dimineață sau urina care a stat în vezică cel puțin 4 ore. De preferat, recoltarea se face înainte de începerea unui tratament antifungic. Tratamentele recente se comunică medicului sau laboratorului. Tratamentele prescrise nu se întrerup fără acordul medicului.

Pentru a evita contaminarea probei:

• zona genitală se spală cu apă și săpun și se șterge cu un prosop curat;
• primul jet de urină se elimină în toaletă;
• fără a opri jetul, urina se colectează din mijlocul jetului în recipientul steril;
• interiorul recipientului și al capacului nu se atinge.

Analiza nu se recoltează în timpul menstruației. Femeile cu simptome de infecție vaginală trebuie să anunțe medicul, pentru că secreția vaginală poate contamina proba. Nu este necesar repaus alimentar.

Recoltare

Important: proba se aduce la laborator în cel mult 2 ore de la recoltare; dacă nu este posibil, se păstrează la frigider (2–8 °C).

La pacienții cu sondă urinară, urina nu se ia din punga colectoare, unde stă de mult timp, ci din portul special al sondei, după dezinfectarea acestuia. Când sonda este schimbată, este de preferat ca proba să se recolteze din sonda nouă.

Metodă

Examen microscopic direct și cultură pe medii pentru fungi, cu identificarea speciei și antifungigramă la nevoie.

Valori de referință

În mod normal nu cresc fungi în urină. Rezultatul este descriptiv: se raportează elementele fungice văzute la microscop, specia izolată (eventual cu numărul aproximativ de colonii) și, după caz, sensibilitatea la antifungice.

Interpretarea rezultatelor

Candiduria fără simptome, mai ales la un pacient cu sondă, reprezintă de obicei o colonizare. Ghidurile recomandă îndepărtarea sondei sau a altor cauze favorizante, când este posibil. Tratamentul antifungic nu este necesar, cu excepția situațiilor cu risc mare ca ciuperca să ajungă în sânge:

• pacienții cu neutrofile foarte scăzute;
• nou-născuții cu greutate foarte mică la naștere (sub 1.500 g);
• pacienții care urmează o intervenție la nivelul căilor urinare.

Candiduria cu simptome de infecție urinară (cistită sau pielonefrită) necesită tratament antifungic, stabilit de medic în funcție de specie și de antifungigramă.

O specie non-albicans (de exemplu Candida glabrata) poate fi rezistentă la fluconazol. Antifungigrama orientează tratamentul.

Levuri în cantitate mică, la o femeie cu candidoză vaginală, pot proveni din contaminarea probei. Se recomandă repetarea recoltării cu respectarea tehnicii corecte.

Candiduria repetată fără o cauză evidentă este un motiv pentru verificarea glicemiei și a hemoglobinei glicozilate.

Limite și interferențe

Contaminarea probei cu secreție vaginală sau cu flora pielii poate da rezultate fals pozitive.

Urina din punga colectoare a sondei nu este reprezentativă.

Rezultatul nu face diferența între colonizare și infecție. Interpretarea se face împreună cu simptomele, cu prezența sondei, cu examenul complet de urină și cu tabloul clinic.

Tratamentul antifungic început înainte de recoltare poate da rezultate fals negative.

Bacteriile nu se caută prin această analiză. Pentru ele se face urocultura.