Lanturi usoare libere Kappa/Lambda in ser – RAPORT

Lanțuri ușoare libere kappa/lambda în ser – raport

Ce este raportul kappa/lambda

Plasmocitele produc lanțuri ușoare în exces față de lanțurile grele, iar surplusul este eliberat în circulație sub formă liberă, nelegată de imunoglobulină. La persoanele sănătoase, producția de lanțuri kappa și lambda se face de către un ansamblu policlonal de plasmocite, într-un raport relativ constant.

Într-o gamapatie monoclonală, o singură clonă proliferează necontrolat și produce un singur tip de lanț ușor — fie kappa, fie lambda. Consecința este dezechilibrarea raportului dintre cele două: lanțul produs de clonă crește, iar celălalt rămâne normal sau scade, prin supresia plasmocitelor normale.

Raportul kappa/lambda este, din acest motiv, parametrul cel mai sensibil pentru detectarea unei producții monoclonale de lanțuri ușoare — mai sensibil decât valoarea absolută a oricăruia dintre cele două lanțuri luate separat. O clonă mică poate produce o cantitate de lanțuri care rămâne în intervalul de referință, dar care modifică deja raportul.

În ser, lanțul liber kappa circulă în principal ca monomer, cu greutate moleculară de aproximativ 22,5 kDa, iar lambda ca dimer, de aproximativ 45 kDa. Kappa este filtrat glomerular mai rapid, motiv pentru care raportul formelor libere din ser este subunitar, spre deosebire de raportul formelor legate în imunoglobuline, care este de aproximativ 2.

Analiza cuprinde determinarea cantitativă a lanțurilor ușoare libere de tip kappa și de tip lambda și calculul raportului dintre ele. Cele trei rezultate se interpretează împreună.

Determinarea are valoare deosebită în bolile care produc exclusiv lanțuri ușoare — mielomul cu lanțuri ușoare, amiloidoza sistemică AL, boala depozitelor de lanțuri ușoare — și în mielomul nesecretor, forme în care electroforeza proteinelor serice este frecvent normală, iar imunofixarea poate fi negativă.

Indicații

• screeningul gamapatiilor monoclonale, împreună cu electroforeza proteinelor serice și imunofixarea;
• suspiciunea de amiloidoză sistemică AL, unde analiza este esențială;
• suspiciunea de mielom cu lanțuri ușoare, mielom nesecretor sau boală a depozitelor de lanțuri ușoare;
• stratificarea riscului de progresie la pacienții cu gamapatie monoclonală cu semnificație nedeterminată (MGUS) sau cu mielom indolent;
• monitorizarea răspunsului la tratament și depistarea recidivei, în special la pacienții fără component monoclonal măsurabil electroforetic;
• insuficiență renală de cauză neprecizată, cu suspiciune de nefropatie prin lanțuri ușoare;
• neuropatie periferică, hipercalcemie, leziuni osteolitice sau fracturi patologice fără explicație;
• insuficiență cardiacă cu hipertrofie ventriculară de cauză neprecizată, în suspiciunea de amiloidoză.

Recoltare

Metodă

Imunoturbidimetrie, cu determinarea separată a lanțurilor ușoare libere de tip kappa și de tip lambda. Raportul se calculează din cele două rezultate.

Valori de referință

Raportul se calculează numai atunci când cererea de analize include ambele determinări.

Interpretarea rezultatelor

Raport în interval, cu ambele lanțuri normale, împreună cu o electroforeză fără component monoclonal, exclude cu mare probabilitate o gamapatie monoclonală.

Raport crescut indică exces de lanțuri kappa și sugerează o clonă producătoare de kappa.

Raport scăzut indică exces de lanțuri lambda și sugerează o clonă producătoare de lambda.

Un raport anormal susține diagnosticul de gamapatie monoclonală, dar nu îl confirmă. Confirmarea presupune examen medular, imunofixare și, în suspiciunea de amiloidoză, biopsie tisulară cu evidențierea depozitelor.

Ambele lanțuri crescute, cu raport normal, nu indică o clonă malignă, ci o producție policlonală crescută sau o eliminare renală deficitară: insuficiență renală, boli autoimune — în special lupus eritematos sistemic — infecții, inflamații cronice.

Ambele lanțuri scăzute, cu raport normal, reflectă supresia funcției medulare.

Elemente de stratificare a riscului:

• un raport anormal la un pacient cu MGUS se asociază cu un risc de progresie către mielom de aproximativ 2,5 ori mai mare;
• un raport foarte dezechilibrat, cu lanțul implicat de cel puțin 100 de ori mai mare decât cel neimplicat și cu o concentrație a lanțului implicat de cel puțin 100 mg/L, reprezintă un criteriu de boală activă la pacienții cu mielom indolent, chiar în absența afectării de organ.

Monitorizarea tratamentului se face pe diferența dintre lanțul implicat și cel neimplicat. O variație de peste 25%, sau variații în aceeași direcție la determinări succesive, sunt semnificative. Normalizarea raportului kappa/lambda este unul dintre criteriile de răspuns complet strict.

Limite și interferențe

• Valoarea izolată a unui singur lanț nu este interpretabilă; analiza are sens numai prin calculul raportului.
• În insuficiența renală, ambele lanțuri cresc, iar raportul se deplasează ușor în favoarea kappa, prin acumulare. La pacienții cu filtrare glomerulară scăzută se folosește un interval de referință lărgit pentru raport; un raport ușor crescut la un pacient cu boală cronică de rinichi nu susține singur diagnosticul de gamapatie monoclonală.
• Hipergamaglobulinemia policlonală din bolile inflamatorii, infecțioase și autoimune crește ambele lanțuri.
• Excesul de antigen poate determina rezultate fals scăzute la concentrații foarte mari de lanțuri monoclonale; probele suspecte se retestează după diluție.
• Polimerizarea lanțurilor ușoare monoclonale poate duce la subestimarea concentrației.
• Rezultatele obținute cu truse diferite nu sunt interschimbabile; monitorizarea unui pacient se face obligatoriu în același laborator, cu aceeași metodă.
• Lipemia moderată sau marcată poate împiedica efectuarea determinării.
• Analiza completează, nu înlocuiește, electroforeza proteinelor serice și imunofixarea; diagnosticul unei gamapatii monoclonale se pune pe ansamblul investigațiilor.