Clor urinar

Clor urinar

Ce este clorul urinar

Rinichii sunt principala cale de eliminare a clorului din organism. În toate segmentele nefronului, clorul urmează mișcările sodiului. De aceea, la o persoană sănătoasă, cantitatea de clor eliminată în urină reflectă aportul de sare (clorură de sodiu) din alimentație.

Dozarea clorului în urină arată dacă rinichii păstrează sau elimină clorul. Este utilă mai ales în tulburările acido-bazice:

• În alcaloza metabolică, clorul urinar ajută la deosebirea celor două forme:
  • forma sensibilă la clor, cu clor urinar scăzut. Rinichii rețin clorul, de exemplu după vărsături. Se corectează prin refacerea volemiei și a clorului;
  • forma rezistentă la clor, cu clor urinar crescut. Apare de exemplu în excesul de aldosteron sau de cortizol.
• În alcaloza metabolică produsă de vărsături, clorul urinar este mai util decât sodiul urinar pentru a deosebi pierderile renale de cele extrarenale.
• În acidoza metabolică hipercloremică (cu gaură anionică serică normală), clorul urinar se folosește pentru a calcula gaura anionică urinară: gaură anionică urinară = sodiu urinar + potasiu urinar − clor urinar
  • O valoare negativă (−30 până la −50 mmol/L) arată că rinichii răspund normal. Cauza este, de obicei, o pierdere digestivă, de exemplu diareea.
  • O valoare pozitivă sugerează pierderea renală de bicarbonat, cel mai frecvent prin acidoză tubulară renală.

Clorul urinar se interpretează întotdeauna împreună cu sodiul urinar, potasiul urinar și electroliții din sânge: clor seric, sodiu seric, potasiu seric și bicarbonat.

Indicații

Medicul poate recomanda dozarea clorului urinar pentru:

• diagnosticul diferențial al alcalozei metabolice;
• evaluarea acidozei metabolice hipercloremice, prin calculul găurii anionice urinare;
• evaluarea deshidratării și a pierderilor de lichide;
• urmărirea vărsăturilor severe și prelungite și a corectării alcalozei cu potasiu scăzut;
• monitorizarea perfuziilor în perioada postoperatorie;
• monitorizarea efectelor regimului hiposodat (cu puțină sare).

Pregătirea pacientului

Urina din 24 de ore:

• La ora 7 dimineața, pacientul urinează și aruncă această urină.
• Apoi colectează, într-un recipient de plastic, toată urina eliminată până a doua zi la ora 7 dimineața, inclusiv pe aceasta.
• Pe durata colectării, recipientul se ține închis, la frigider (2–8 °C).
• Nu se adaugă conservanți.

Instrucțiunile complete se găsesc în ghidul despre cum se recoltează urina din 24 de ore.

Proba de urină spontană: de preferat, prima urină de dimineață.

Recoltare

Metodă

Potențiometrie directă cu electrod ion-selectiv (ISE).

Interval de măsurare în urină: 25–500 mmol/L.

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: 1 mmol/L = 1 mEq/L.

Clorul eliminat depinde de aportul de sare și de lichide, așa că valorile se interpretează în funcție de alimentație și de starea clinică.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute.

Cauze generale:

• aport crescut de sare, perfuzii cu ser fiziologic, administrare de clorură de amoniu;
• sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH) și insuficiența suprarenaliană (boala Addison): în ambele, rinichii elimină mai multă sare.

Alcaloza metabolică rezistentă la clor (clor urinar peste 20 mmol/L):

• hiperaldosteronism primar (sindrom Conn) sau secundar;
• sindrom Cushing;
• sindroamele Bartter și Gitelman;
• deficit sever de potasiu și de magneziu;
• consum de lemn-dulce.

Valori scăzute.

Cauze generale:

• dietă hiposodată;
• pierderi extrarenale de lichide, de exemplu prin diaree, când rinichii rețin sarea.

Alcaloza metabolică sensibilă la clor (clor urinar sub 20 mmol/L, adesea sub 10 mmol/L):

• vărsături sau aspirație nazogastrică;
• abuz de laxative;
• transpirație excesivă, inclusiv în fibroza chistică (diagnostic prin testul sudorii și testare genetică, de exemplu analiza genei CFTR);
• adenom vilos de colon și cloridoree congenitală (clorul se poate doza și în materiile fecale);
• perioada de după corectarea unei hipercapnii cronice (alcaloză posthipercapnică).

Diureticele (de ansă, tiazidice) pot da oricare dintre cele două tipuri de rezultat.

În suspiciunea de hiperaldosteronism se determină aldosteronul, renina și raportul aldosteron/renină.

Limite și interferențe

• Un rezultat izolat poate induce în eroare. Clorul urinar se interpretează împreună cu sodiul urinar, potasiul urinarși electroliții serici: clor seric, sodiu seric, potasiu seric și bicarbonat.
• Bromurile (halogeni proveniți din unele medicamente) pot crește fals rezultatul.
• Perfuziile cu ser fiziologic și clorura de amoniu cresc clorul urinar, iar regimul hiposodat îl scade.
• Colectarea incompletă a urinei din 24 de ore duce la valori fals scăzute.

Bibliografie:

1. Medica Corporation. EasyLyte® Operator’s Manual (Na/K, Na/K/Cl, Na/K/Li, Na/K/Cl/Li, Na/K/Cl/Ca, Na/K/Ca/pH). REF 2260, 009529-901 R2. Bedford, MA; 2015.
2. Lewis JL III. Metabolic Alkalosis. MSD Manual Professional Version. Revizuit martie 2025.
3. Lewis JL III. Metabolic Acidosis. MSD Manual Professional Version. Revizuit martie 2025, actualizat decembrie 2025.
4. Hyponatremia. MSD Manual Professional Version. Revizuit iunie 2025, actualizat decembrie 2025.
5. Labcorp. Chloride, 24-Hour Urine (Test 003160). Test Menu.
6. ARUP Laboratories. Chloride, Urine (0020850). Laboratory Test Directory.