Calciu ionic

Calciu ionic

Ce este calciul ionic

Calciul din sânge circulă în trei forme:

• legat de proteine, aproximativ 40–45%, mai ales de albumină și într-o mică măsură de globuline. Această formă nu este activă fiziologic;
• legat de anioni mici (complexat), aproximativ 5–10%: bicarbonat, fosfat, lactat, citrat;
• liber (ionizat), aproximativ 45–50%. Este forma activă fiziologic.

Calciul ionic intervine în:

• coagularea sângelui;
• contracția musculară și excitabilitatea neuromusculară;
• funcția inimii.

Concentrația lui este reglată strict de parathormon (PTH) și de vitamina D activă (calcitriol).

De ce contează separat de calciul total. Calciul total cuprinde toate cele trei forme, deci depinde de nivelul proteinelor din sânge. Un pacient poate avea:

• calciu total crescut, cu calciu ionic normal, când proteinele sunt crescute: în deshidratare sau în mielomul multiplu;
• calciu total scăzut, cu calciu ionic normal, când proteinele sunt scăzute: în ciroză, sindrom nefrotic, malnutriție.

Alte particularități:

• între calciul ionic și fosfor există o relație inversă;
• pH-ul sângelui influențează fracțiunea ionică: în alcaloză, proteinele leagă mai mult calciu și calciul ionic scade, iar în acidoză calciul ionic crește. Variația este de aproximativ 5% pentru fiecare 0,1 unități de pH, în sens opus;
• femeile au o variație diurnă a calciului ionic mai mare decât bărbații.

Cum se obține rezultatul la NPA. Calciul ionic nu se măsoară direct, ci se calculează din calciul total și din proteinele totale din ser. Ambele se determină pe analizorul Siemens Atellica. Calculul estimează partea din calciu care nu este legată de proteine.

Indicații

Estimarea calciului activ atunci când nivelul proteinelor din sânge este modificat (disproteinemii):

• pierderi renale de proteine (sindrom nefrotic);
• sindroame de malabsorbție;
• mielom multiplu;
• inflamații cronice active.

Evaluarea completă a metabolismului calciului, împreună cu calciul total, PTH și fosforul:

• hiperparatiroidism;
• hipercalcemie de cauză malignă, mai ales cu PTH normal.

Sarcina și nou-născuții, la recomandarea medicului.

Situațiile în care este necesară măsurarea directă. În unele situații, calciul ionic trebuie măsurat direct (electrod ion-selectiv), nu calculat:

• pacienții în stare critică (terapie intensivă) și perioada postoperatorie;
• transfuziile masive de sânge cu citrat;
• tulburările acido-bazice (acidoză, alcaloză);
• boala cronică de rinichi în stadiu terminal, inclusiv la pacienții dializați.

Formula de calcul nu ține cont de pH și nici de calciul legat de citrat, fosfat sau lactat. Vezi Limite și interferențe.

Pregătirea pacientului

Se recomandă recoltarea à jeun (pe nemâncate), deoarece calciul ionic scade după masă. Se evită efortul fizic intens înainte de recoltare, pentru că efortul crește calciul ionic.

Recoltare

Metodă

Calciul ionic se calculează din calciul total și din proteinele totale, cu formula McLean-Hastings:

Ca²⁺ (mg/dL) = (6 × Ca − PT / 3) / (PT + 6)

unde:

• Ca este calciul total, în mg/dL;
• PT sunt proteinele totale, în g/dL.

Exemplu: la un calciu total de 10 mg/dL și proteine totale de 7 g/dL, calciul ionic calculat este (60 − 2,33) / 13 ≈ 4,44 mg/dL.

Valori de referință

Valori critice: sub 2 mg/dL sau peste 7 mg/dL.

Transformarea unităților de măsură: mg/dL ÷ 4,008 = mmol/L (de exemplu, 4,8 mg/dL ≈ 1,20 mmol/L).

Interpretarea rezultatelor

Calciu ionic crescut (hipercalcemie):

• hiperparatiroidismul primar;
• hipercalcemia din cancere, mai ales cu PTH normal sau scăzut;
• excesul de vitamina D.

Simptomele hipercalcemiei pot fi: sete, urinare frecventă, constipație, oboseală, confuzie, aritmii.

Calciu ionic scăzut (hipocalcemie):

• hipoparatiroidismul;
• deficitul de vitamina D;
• insuficiența renală;
• pancreatita acută;
• lipsa de magneziu.

Simptomele hipocalcemiei pot fi: furnicături în jurul gurii și în degete, crampe și spasme musculare (tetanie), convulsii, aritmii.

Calciu total modificat, cu calciu ionic calculat normal. Sugerează că modificarea calciului total se datorează proteinelor, de exemplu în deshidratare, în mielom sau în hipoalbuminemie, și nu unei tulburări reale a calciului.

Valori critice (sub 2 sau peste 7 mg/dL) necesită evaluare medicală de urgență.

Rezultatul se interpretează de medic, împreună cu calciul total, albumina, PTH, fosforul și vitamina D.

Limite și interferențe

• Este o estimare, nu o măsurare. Formula McLean-Hastings ține cont doar de calciul total și de proteinele totale. Studiile de validare au arătat că performanța ei diagnostică este slabă comparativ cu măsurarea directă.
• Formula nu ține cont de pH. În acidoză sau alcaloză, calciul ionic real se modifică, dar valoarea calculată rămâne aceeași.
• Formula nu ține cont de calciul legat de anioni. Citratul din transfuzii, fosfatul crescut din insuficiența renală și lactatul nu intră în calcul. În aceste situații, valoarea calculată poate fi mult diferită de cea reală.
• Formula nu deosebește albumina de globuline. În mielom sau în hipergamaglobulinemii, raportul dintre albumină și globuline este modificat, iar estimarea devine mai puțin sigură.
• Valorile de referință diferă de cele ale calciului ionic măsurat direct. Valorile calculate nu se compară direct cu rezultatele obținute prin electrod ion-selectiv în alt laborator.
• Variații biologice: calciul ionic are variații pe parcursul zilei, crește după efort și scade după masă.
• Hemoliza probei poate influența determinarea calciului total.
• Ce rămâne valabil în mod general: calciul total rămâne testul de primă linie pentru evaluarea tulburărilor calciului.

Bibliografie:

1. Yap E, Goldwasser P. Can ionized calcium-estimating equations replace albumin-corrected calcium? — a narrative review. J Lab Precis Med. 2022;7:13. doi:10.21037/jlpm-22-16
2. McCudden CR. pH-adjusted ionized calcium. Acute Care Testing (Radiometer), ianuarie 2013.
3. Labcorp. Calcium, Ionized (004804). Test Menu.