Ce este citratul urinar

Citratul urinar este unul dintre principalii inhibitori ai formării calculilor renali. În principal, el se leagă de calciul din urină și reduce astfel cristalizarea sărurilor de calciu (oxalat și fosfat de calciu). De aceea, o eliminare scăzută de citrat în urină (hipocitraturia) este un factor de risc pentru litiaza renală, în special pentru calculii de calciu.

Cum ajunge citratul în urină. Citratul din sânge este filtrat de rinichi, la nivelul glomerulului, și apoi reabsorbit în tubul proximal. Orice afecțiune care scade pH-ul în tubii renali sau în interiorul celulelor crește reabsorbția citratului și reduce cantitatea eliminată în urină. Exemplele principale sunt:

• acidoza metabolică;
• aportul crescut de alimente acide, de exemplu o dietă bogată în proteine animale;
• deficitul de potasiu (hipopotasemia) sau de magneziu (hipomagneziemia).

Tratament. Hipocitraturia se tratează prin:

• corectarea acidozei, a deficitului de potasiu sau a deficitului de magneziu;
• modificarea dietei;
• medicamente, cel mai des citratul de potasiu, care este tratamentul de elecție.

Determinarea citratului face parte din evaluarea metabolică a litiazei renale. Aceasta se face pe una sau două colectări de urină din 24 de ore. Pe lângă citrat, evaluarea cuprinde și volumul urinar, pH-ul, calciul urinar, oxalatul, acidul uric urinar, sodiul urinar, potasiul urinar și creatinina urinară.

Indicații

• Evaluarea factorilor de risc la pacienții cu litiază renală calcică, mai ales:
  • la cei cu calculi recurenți;
  • la cei aflați la primul calcul, dar cu risc crescut.
• Monitorizarea eficienței tratamentului la pacienții cu litiază renală sau cu acidoză tubulară renală. După începerea tratamentului se recomandă o nouă colectare de urină din 24 de ore, în primele 6 luni.

Testul se poate efectua la copii de la vârsta de 5 ani și la adulți.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• În zilele dinaintea recoltării și în ziua colectării se păstrează alimentația și aportul de lichide obișnuite.
• În timpul colectării se evită laxativele. Dacă este posibil, se evită și medicamentele care modifică echilibrul acido-bazic, numai cu acordul medicului.

Instrucțiunile complete se găsesc în ghidul despre cum se recoltează urina din 24 de ore.

Pașii colectării:

1. La ora 7 dimineața, pacientul urinează și aruncă această urină.
2. Apoi colectează, într-un recipient curat de 2–3 L, toată urina eliminată până a doua zi la ora 7 dimineața, inclusiv pe aceasta.
3. Pe durata colectării, recipientul se ține la frigider (2–8 °C).
4. La final, urina se omogenizează (prin agitare) și se măsoară volumul total.
5. Se păstrează aproximativ 20 mL într-un recipient de unică folosință pentru urină, pe care se notează volumul total.

Recoltare

Important: urina se păstrează la frigider (2–8 °C) pe toată durata colectării și până la analiză; nu se adaugă conservanți.

Metodă

Fotometrie.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute (hipocitraturia). Se asociază cu un risc crescut de litiază renală, mai ales calcică. Pragul folosit frecvent pentru definirea hipocitraturiei este de sub 320 mg/24 de ore.

Cauze posibile ale hipocitraturiei:

• acidoza tubulară renală distală (tip 1), asociată cu calculi de fosfat de calciu;
• diareea cronică și bolile inflamatorii intestinale, prin pierderea de bicarbonat în scaun, și hiperoxaluria enterică;
• hipopotasemia, inclusiv cea produsă de diureticele tiazidice;
• dieta bogată în proteine animale și aportul crescut de sare;
• medicamente care produc acidoză metabolică, de exemplu topiramatul și acetazolamida;
• boala cronică de rinichi, prin scăderea cantității de citrat filtrate;
• infecțiile urinare, deoarece bacteriile descompun citratul.

Valorile foarte scăzute (sub 150 mg/24 de ore) sugerează o acidoză metabolică, de exemplu o acidoză tubulară renală. Medicul poate recomanda evaluarea echilibrului acido-bazic, de exemplu prin bicarbonat (rezervă alcalină) și potasiu seric.

În litiaza recurentă. La pacienții cu calculi de calciu recurenți și citrat urinar scăzut sau relativ scăzut se recomandă tratament cu citrat de potasiu. Doza se ajustează până la valori optime ale citratului și ale pH-ului urinar. Eficiența se verifică printr-o nouă colectare de urină din 24 de ore.

Pentru stabilirea tipului de calcul este utilă analiza calculului renal prin spectrometrie în infraroșu.

Limite și interferențe

• Excreția de citrat depinde de mai mulți factori: dietă, echilibrul acido-bazic, funcția renală și unele medicamente.
• Scad citratul urinar:
  • afecțiunile sau tratamentele care produc acidoză metabolică, hipopotasemie sau hipomagneziemie;
  • dieta bogată în proteine animale și în sare.
• Cresc citratul urinar: alcalinizarea urinei și tratamentele cu săruri de citrat, de exemplu citratul de potasiu.
• Conservanții. Acidul boric poate scădea rezultatul cu aproximativ 30%. De aceea, proba se colectează fără conservanți.
• Colectarea incompletă a urinei din 24 de ore duce la valori fals scăzute.
• Interpretarea se face în context. Rezultatele se interpretează în context clinic, împreună cu ceilalți parametri ai evaluării metabolice a litiazei: calciu urinar, acid uric urinar, magneziu urinar, creatinină urinară.

Bibliografie:

1. Mayo Clinic Laboratories. Citrate Excretion, 24 Hour, Urine (CITR / 606710). Test Catalog.
2. Labcorp. Citric Acid (Citrate), 24-Hour Urine (test 016865). Test Menu.
3. Pearle MS, Goldfarb DS, Assimos DG, et al. Medical management of kidney stones: AUA guideline. J Urol.2014;192(2):316–324 (reconfirmat 2019).
4. StatPearls. Hypocitraturia. StatPearls Publishing.